Nu-ti mai face (atat de multe) griji!

Esti o femeie obisnuita, sa spunem. In sensul ca esti destul de multumita de felul in care decurge viata ta atat din punct de vedere profesional, cat si personal. Atunci, de ce iti amarasti singura existenta? Nu te uita surprinsa: exact asta faci, daca esti una dintre persoanele care s-au obisnuit sa-si faca griji din orice.

Nu spune nimeni ca viata ar fi simpla. Dar pentru care motiv ar trebui sa ne-o complicam si noi insine, agitandu-ne si facandu-ne o mie si una de probleme? Si daca ar fi vorba numai despre disconfortul psihic, poate ca nu ar fi o problema atat de mare, desi acest lucru isi pune cu siguranta amprenta negativa asupra calitatii vietii noastre. Te chinui singura si probabil ca nici persoanele din jurul tau nu sunt mai fericite.

"Dar daca...?". Asa incep multe dintre frazele tale - exprimate sau gandite. Multe dintre spaimele tale sunt pur ipotetice. Bineinteles ca ar fi incomparabil mai sanatos sa-ti faci griji numai pentru lucruri care s-au petrecut deja, sau despre care stii cu siguranta ca sunt inevitabile.

Pe de alta parte, este adevarat ca exista cativa factori de natura sa favorizeze acest lucru: de exemplu, multe dintre persoanele divortate se regasesc in situatii precum cea de mai sus. Analog, daca parintii tai au fost hiperprotectori cu tine, alarmandu-se de exemplu si pentru un banal guturai, sunt mari "sanse" ca si tu sa fii la fel. Si, da - exista si reversul medaliei: daca parintii nu ti-au aratat afectiune atat cat ai fi avut nevoie sau au fost foarte severi cu tine, vei fi la fel de timorata si de sperioasa si la maturitate.

Fara indoiala ca repercusiunile de ordin fizic nu vor intarzia sa apara: asa-numitul sindrom al colonului iritabil, nervozitate, dureri de cap, transpiratii, dereglari ale tensiunii arteriale - si acestea sunt numai cateva exemple. Realizezi si tu ca, undeva, ceva nu este in regula, dar nu intrevezi nici o solutie. Asa ai crescut, asa esti obisnuita sa reactionezi, asa esti tu!

Oare chiar sa nu existe nicio rezolvare? Sper ca nu ai inceput deja sa-ti faci griji din aceasta cauza! Nu de alta, dar extrem de putine lucruri sunt cu adevarat ireparabile. In cazul de fata, nu se pune problema - dar trebuie sa actionezi! Iata un posibil "plan de actiune".

•  Terapia scrisului s-a dovedit de multe ori salutara. Ia o foaie si noteaza toate motivele tale de ingrijorare. Unele ti se vor parea absurde cand le vei vedea scrise, dar nu te opri. Considera ca esti la o adevarata sedinta de analiza cu tine insati.

•  Ai terminat? Citeste lista cu atentie si reflecteaza asupra faptelor mentionate. Cate dintre acestea sunt, cu adevarat, productive? Cu alte cuvinte, asupra carora dintre ele poti avea, cu adevarat, control? Taie de pe lista pe cele in care nu poti interveni. Pana la noi ordine, ele constituie doar surse de stres.

•  Gaseste solutii pentru chestiunile care au ramas pe lista. Chiar daca deocamdata nu se pune problema sa actionezi, gandul ca ai un plan de rezerva te va face sa te simti mai bine.

•  Daca printre problemele respective se regasesc si unele de care ar trebui sa te ocupi, dar pentru care nu ai nici un chef, pune-le imediat in aplicare.
  Suna a cliseu, si poate ca asa si este, dar cea mai buna cale de a scapa de o temere este de a o infrunta.

•  Iti faci griji pentru sanatatea ta? Mergi la un control medical si pune-te la curent in legatura cu mijloacele de prevenire a imbolnavirii (daca ai in minte o temere anume). Dar asta nu ar trebui sa te transforme intr-o ipohondra.

•  Lasa-ti intotdeauna o marja de timp. Persoanele care intra usor in panica nu reusesc de obicei sa se incadreze intr-o anumita limita de timp si de aici pot aparea si alte probleme (din categoria celor pentru care merita sa te ingrijorezi!). Pentru a preveni aceasta situatie, pastreaza un mic interval de rezerva.

•  Zicala "Nu e dracul chiar atat de negru cum pare" e cu siguranta intemeiata. Majoritatea lucrurilor nu sunt asa grave cum par. Anxietatea si grijile vin de multe ori numai ca urmare a anticiparii a ceea ce urmeaza sa se intample. Dar te gandesti, probabil, ca este mai bine sa te ingrijorezi decat sa nu-ti pese.
  Si asta se numeste ca migrezi de la o extrema la alta. Nepasarea nu este, cu siguranta, o solutie, dar nici ceea ce faci nu este bine.

•  Deloc in ultimul rand: vorbeste despre acest lucru! Poate ca familia sau prietenii sunt deja exasperati de felul tau alarmist de a fi. Nu crezi ca ar dori sa te ajute? Cu siguranta, si ar fi bine sa vada un semn de bunavointa din partea ta.