Mai putin stres la locul de munca!

Atunci cand faci cunostinta cu o persoana noua, dupa ce intinzi mana, ii privesti chipul. Zambetul reprezinta – sau cel putin ar trebui sa reprezinte – pe fiecare. Oricine ar trebui sa poata zambi, nestingherit de aspectul dintilor sai.

Fiind medic stomatolog, prima observatie la contactul cu pacientul e teama, acesta fiind si motivul principal pentru care mare parte dintre cei care au nevoie de un tratament stomatologic nu apeleaza la medic. Cu cat se amana mai mult vizita la medic, cu atat interventiile vor fi mai laborioase si implicit costurile mult crescute. Incerc sa explic pacientilor ca metodele au evoluat foarte mult – multi nemaivizitand de mult timp medical – ca se vor convinge singuri ca tratamentul nu e dureros, pentru ca daca le spun ca nu va durea, voi fi privit cu neincredere.

In ceea ce priveste stresul, eu consider ca nu e crescut, trebuie doar sa stii sa asculti doleantele pacientului, sa aplici in cazul fiecaruia tratamentul corect si sa te incadrezi in timpul acordat pacientului, fiindca sunt convins ca nimanui nu ii place sa astepte.

Pe de alta parte, este o profesie solicitanta, pozitii ale corpului obositoare de multe ori, necesitatea de a tine mana fixa timp indelungat pentru a tine la distanta partile moi (obraji, limba, buze), astfel incat sa nu patrunda saliva in campul de lucru pentru a nu compromite manopera.

Cat despre riscuri, sunt destul de ridicate pentru ca sunt convins ca exista pacienti care solicita un tratament la medicul stomatolog, fiind infectati cu diversi virusi (HVB-Virusul hepatitei B, HIV), constienti sau nu de acest fapt, si nu spun medicului acest lucru pentru a se putea lua masuri suplimentare de protectie.

Stomatologia este o profesie frumoasa careia in primul rand trebuie sa ii dedici timp, pasiune si nu in ultimul rand foarte multi bani daca vrei sa faci performanta. Materialele si aparatura sunt costisitoare, banii fiind problema principala a medicilor stomatologi tineri dornici sa utilizeze metode noi, care ori trebuie sa se inarmeze cu multa rabdare pentru a strange bani pentru a-si deschide si dota un cabinet (aici vorbesc despre cei care nu au norocul de a avea parinti stomatologi) sau sa se inarmeze cu mult curaj pentru a face un imprumut, ceea ce nu poti face decat daca ai deja pacienti formati si esti constient ca poti plati ratele. Cei mai multi aleg pentru inceput inchirierea unui cabinet sau angajarea cu procent la un cabinet, la a doua optiune tanarul medic neavand parte de nicio cheltuiala, materialele fiind oferite de acel cabinet. Sunt persoane integrate social. Trasatura generala: fiind o meserie indreptata catre oameni, te umplii interior ajutandu-i pe ceilalti, indiferent daca asta inseamna sa faci o operatie reusita, sa scrii o reteta sau sa pui diagnosticul corect.

Sursele de stres sunt foarte mari si numeroase, in primul rand fiind responsabilizarea. Implinirea este mare si sentimentul "dumnezeiesc" ca viata omului depinde de tine si ca poti sa o faci sa mearga mai departe, dar si temerile care sunt in spate (ca nu reusesc, ca nu ai facut bine sau ca n-ai facut suficient), toate constituie o mare sursa de stress pentru medicul adevarat care face lucrurile cu daruire.

Principala lor sursa de stress este cumva direct proportionala cu masura in care se responsabilizeaza. Pentru ca daca nu se responsabilizeaza suficient in raport cu atributiile jobului lor, lucrurile pot aparent sa devina mult mai usoare, insa nu vor fi adevarati profesionisti.

Un medic este un profesionist pentru care documentarea continua este esentiala. Este o stiinta care evolueaza si trebuie sa ii simti ritmul. O implicare pe masura da mai multa incredere in sine si, inerent, atenueaza si factorul stresor.

O alta modalitate de a se relaxa este sa interactioneze si altfel cu oamenii (pacientii), pentru ca multi doctori in dumnezeirea lor, adica in sentimentul ca sunt undeva deasupra raman acolo si nu mai stiu sa interactioneze normal cu oamenii. In plan social, acest lucru poate veni dintr-un sentiment de inferioritate, ca nu au locul pe care il merita in societate. Nu avem locul pe care-l meritam, nu avem salariile pe care le meritam, nu avem spitalele in care ar trebui sa lucram, nu suntem respectati cum ar trebui... Din pacate, cum acest lucru nu poate fi rezolvat la nivel social, unii medici o fac la nivel individual, tratand cu superioritate si lipsa de empatie pacientul care le intra in cabinet, decompensand intr-un complex de superioritate in interactiunea unu la unu.


Cui i se potriveste meseria de medic?

Persoanelor care doresc cu adevarat sa-si ajute semenii, care au incredere in ei, au traire interioara si care au capacitatea de a risca si de a-si asuma acele riscuri. Persoanele empatice, inteligente, dispuse sa invete toata viata, de la ceilalti si de la ei insisi. Daca priveste medicina ca pe o afacere buna, intr-un fel sau altul la un moment dat esueaza sau se indreapta catre partea de afacere si isi deschide o clinica, ducandu-se in directia in care se poate dezvolta.