Mai putin stres la locul de munca!

Ne nastem cu stresul de a parasi pantecul protector al mamei, crestem cu stresul ca suntem prea mici si neluati in seama, dorindu-ne sa avansam cat mai repede in varsta spre a atinge momentul cand vocea nu ne este doar auzita, ci si ascultata. Ajungem apoi la momentul alegerii unui drum in viata, alegere decisiva, dupa spusele parintilor, spuse care pun atata presiune asupra umerilor nostri incordati, incat abia mai putem sta drepti.

Acesta perioada este una din cele mai stresante si totusi palpitante perioade pe care am trait-o pana acum in cariera mea de avocat, deoarece tocmai am schimbat forma de exercitare a profesiei, renuntand la propria afacere pentru a ma alatura unei din cele mai solide echipe de avocati din Bucuresti. Entuziasmul unui alt inceput , la un nivel al pregatirii mele profesionale, dublat de inceputul in forta concretizat prin implicarea mea imediata intr-un proiect dificil, ma impinge in a realiza o epopee a ceea ce este stresant si greu de depasit in lumea atat de agita a unui avocat.

Dupa ce urcam primele trepte ale educatiei si scolarizarii, ajungem in facultate. Profesori, examene, licenta... ce alti factori de stres as mai putea enumera?!

Si dupa perioade, care la momentul respectiv ni se par critice, iata-te in momentul cand vocea incepe sa iti fie intr-adevar auzita in viata ta.

Desi nu am o varsta prea inaintata, am trecut printr-o gama ampla de ipostaze in care se poate afla un avocat, cu sfera lor de factori de stres.

Ca stagiar eram sub presiunea inceputului de cariera, a experientei limitate, a entuziasmului care te impinge sa iti doresti sa realizezi mai mult decat iti permit propriile puteri sau restrictiile impuse atat de lege, cat si de maestru, a examenului de definitivare a profesiei, a instantelor mai mult sau mai putin prietenoase.

Ulterior, dupa depasirea perioadei sus-mentionate si din momentul in care am hotarat sa-mi incep propria afacere, stresul a imbracat alta haina. Au devenit impovaratoare responsabilitatile pe care le ai fata de proprii angajati, necesitatea unei constante in clientela, care sa iti asigure permanent un nivel adecvat al veniturilor, dorinta de a progresa, de a te impune ca firma de avocatura pe piata si fata de cabinetele concurente, mediul competitiv constant, termenele limita scurte in care trebuie sa solutionezi problemele cu care esti confruntata, etc.

Esentiala in acesta etapa si in toata cariera de avocat este responsabilitatea pe care o ai fata de clienti, putand sa le determini soarta, atat din punct de vedere personal, cat si patrimonial.

Dandu-ma insa doi pasi in spate si privind, pentru prima oara, in mod obiectiv ce presupune stresul la locul de munca, mi-a dat seama ca nimic din ceea ce traim zi de zi nu este stresant, decat in masura in care noi acordam aceasta valenta!

Toate experientele traite sunt menite sa ne invete sa apreciem aspectele importante in viata. Totul este relativ si ceea ce parea stresant si greu de depasit la un anumit moment devine insignifiant in altul! Masura in care invatam sa gestionam si sa filtam ceea ce este in aparenta stresant, doar datorita faptului ca ii acordam noi o amploare mai mare decat are in realitate, de ceea ce este cu adevarat important, ne poate defini atat ca profesionisti in arta avocaturii, cat si ca indivizi.

In acest moment, pentru mine stresant este doar ca imi doresc sa acord la fel de mult timp pentru mine cat acord profesiei, de care m-am indragostit cu ceva vreme in urma, cat si familiei, locul unde ma regasesc mereu! Foarte multi avocati la inceput sunt ca si bancherii: oameni intr-un sistem care respecta regulile si se poarta ca atare.

Sursa lor de stres este presiunea mediului extern, ideile preconcepute privind personalitatea avocatului. Si pana la urma, ei ajung sa-si confirme teoria, ajungand asa cum lumea se asteapta ca ei sa fie: cinici, fara scrupule, orientati pe castig. Este o meserie foarte bine platita, dar si cu multe presiuni din partea exteriorului.


Cui i se potriveste meseria de avocat?

1. Persoanelor carora le place cuvantul, se simt confortabil in a iesi in evidenta, le place sa speculeze, sa se simta bine in compania celorlalti, sa stie sa jongleze cu regulile;
2. Persoanelor care se simt bine in a-si asuma roluri, situatii si in a dezvolta;
3. Persoanelor cu imaginatie bogata si cu un ego puternic.