Mai putin stres la locul de munca!

Cu ce ma ocup eu? Fac PR, comunicare, evenimente pentru clienti sau evenimente al caror concept il creez impreuna cu echipa. De asemenea, lucrez mult pe proiecte legate de TV - emisiuni noi, grile noi, vedete. Am ajuns sa practic aceasta meserie logic si treptat. Eu sunt jurnalist de meserie, conform studiilor mele, dar am facut o facultate cu specializare si in comunicare. Apoi mi-am completat studiile cu un master, cursuri de comunicare, o bursa si am dezertat incet, incet din meseria de jurnalist, pe care am ales-o din convingere si din placere. Am practicat-o si inca o mai fac - ca si colaborator doar - si cred ca nu as putea sa renunt niciodata la un job in domeniul asta.

Dar vremurile au evoluat si acum am trecut in postura cealalta, de furnizor de informatie. Am inceput sa lucrez prima data ca PR in PRO TV si, desi imi placea, eram terorizata ca nu ma mai pot intoarce in jurnalism, dar nu era deloc asa, m-am intors ulterior. Am fost redactor - sef la o revista de people si apoi am revenit in PR pana cand alaturi de 2 bune prietene ne-am creat o mica companie de PR si comunicare.

Nu m-am gandit niciodata ca aceasta meserie s-ar putea sa nu mi se potriveasca, pentru ca este legat de media. Era important sa ne facem treaba bine si oamenii sa fie multumiti de noi si sa ne recomande si altora. A fost foarte greu la inceput, dar ne-am descurcat singure. Nu am avut parte de protectori si nici de iubiti bogati care sa ne dea bugete pentru evenimente.

De ceva vreme - adica de mai bine de 5 ani - sunt propria mea angajata, deci nu am intampinat probleme legate de angajare, dar exista disensiuni legate de comunicarea defectuoasa, uneori cu clientii, cu colegii sau mai corect spus cauzate de zgomotele din procesul de comunicare. Noi tinem permanent legatura cu jurnalistii - pentru ca transmitem mereu mesaje legate de un client sau de altul, organizam evenimente, mergem la filmari, facem sedinte foto, editoriale de moda, conferinte de presa, revista presei si scriem non-stop.

Imi place jobul meu cu bune si rele. Ceea ce nu imi place este cand nu imi pot respecta termenele si deadline-urile din cauza altor parteneri pe care ma bazez. Sunt multi diletanti in meseria aceasta. Li se pare amuzant sa isi faca agentie de PR si sa spuna ca fac PR. Stresul vine uneori din deadline-urile stranse, din suprapunerea lor, din dorinta unora de a schimba lucrurile care nu se mai pot schimba in ultimul moment, din cauza lipsei de experienta a unor parteneri si cate si mai cate.

Riscurile pe care le presupune aceasta meserie este cel de infarct timpuriu sau de diabet pe baza de stres, sacrificarea timpului liber si a timpului petrecut alaturi de familie si prieteni, precum si lipsa de timp liber pentru tine ca persoana. Sunt scoli care sustin ca managerul e o profesie, altii care spun ca e o vocatie. Un manager bun trebuie, oricum, sa fie o persoana care sa aiba viziune, sa se simta confortabil in preajma oamenilor si sa stie sa ii conduca. Sa le delege responsabilitatea, sa le seteze obiectivele in mod personalizat, in functie de fiecare angajat in parte. Sa aiba capacitatea de a aduna resurse si de a conduce un plan.

Un bun manager nu este doar un om organizat, ci care stie sa ii organizeze pe cei din jur. Este responsabil si implicat. Sursa de stress este semnificativa, intrucat el este responsabil pentru rezultatele echipei sale. Insa, cu cat reuseste mai bine sa faca echipa sa mearga, cu atat mai usor ii va fi sa fie manager.

O alta sursa de stress apare la functionarii buni, cu rezultate spectaculoase, care ajung prin forta imprejurarilor functionari, fara a avea nimic in comun cu asta. Nestiind sa delege, ajung sa isi asume toate sarcinile, sa se supraresponsabilizeze, sa se suprasolicite, pana la colaps, ducand la ruina nu doar cariera lor, ci si rezultatele echipei.


Cui i se potriveste meseria de manager?

Persoanelor responsabile, care au incredere in oameni si puterea de a vedea partile bune ale unui angajat, astfel incat feedback-urile negative catre angajati sa nu devina pedepse, ci motivatie pentru a face mai mult.