Mai putin stres la locul de munca!

Dupa anii de scoala, orice tanar isi doreste sa aiba o profesie, care sa ii placa, care sa-l caracterizeze, dar, cu precadere, sa-i aduca un aport financiar substantial care sa ii asigure un trai decent. Eu personal nu am practicat aceasta profesie din tinerete, din mai multe motive si nici nu am facut ceva care sa imi placa, doar am muncit si atat.

Gandul de a practica aceasta meserie mi-a dat mereu tarcoale si s-a putut materializa abia dupa revolutie, cand in tara s-au mai schimbat oarecum lucrurile si am urmat cursurile Scolii Postliceale Sanitare. Tot timpul scolii am stiut ca este ceea ce vreau sa fac in viata, ca mi se potriveste pentru ca eu iubesc oamenii si in acest fel ii pot ajuta. Probleme cu angajarea nu au fost pentru ca in scoala fiind, m-am angajat ca infirmiera, iar colegii, sau mai bine zis cei cu care lucram m-au placut, m-au vrut si incepusem sa practic profesia sub supravegherea unei asistente, de cand eram inca infirmiera. La terminarea scolii am trecut pe post imediat, in urma unui concurs riguros.

Profesia (si nu meseria) de asistent medical consta in acordarea de ingrijiri omului bolnav (pacientului), la indicatiile unui medic specialist. Ingrijirea consta in asigurarea tuturor nevoilor personale, confort fizic, psihic si tratament. Ca sa poti practica aceasta profesie trebuie sa stii sa te daruiesti, sa te sacrifici, sa iubesti, sa fii milos, sa fii corect cu tine si cu ceilalti sau mai bine zis sa fii foarte constiincios si foarte responsabil. Nu faci lucruri sau activitati “de ochii lumii”, ci le faci pentru ca asa simti, pentru ca te vede Dumnezeu. Prin mana asistentilor medicali si, bineinteles, a doctorilor, lucreaza Dumnezeu.

Imi place totul la aceasta profesie, o spun din tot sufletul, imi doresc sa o practic pana la pensia de varsta a vietii mele, fapt pentru care am inceput sa urmez cursurile Facultatii de Medicina, specializarea – asistenta medicala. Ca in orice activitate, ca in viata mai sunt si aspecte negative. Stresul legat de turele de noapte (noptile pierdute mananca ani din viata), de oboseala, de alergatura si de kilometri pe care ii parcurgi, pentru ca in Romania inca sunt un numar mare de pacienti la o singura asistenta. Din acest motiv pacientii, uneori, au nemultumiri, altii inteleg si te intreaba “Mai puteti doamna?” sau “Nu va dor picioarele de atata alergatura?”. Iti vine sa le spui ca nu mai poti, ca nici nu mai stii cum il cheama sau cat timp a trecut de cand nu ai baut o cana de apa sau ca nu iti gasesti cateva minute libere sa ajungi la toaleta… Dar nu o faci, pentru ca pacientul trebuie sa se simta in siguranta cu tine, el isi pune toata nadejdea si increderea in cadrele medicale cand este bolnav.

Eu am o vorba: “Imi place aceasta profesie de nu mai pot, este dumnezeiesc de frumoasa, dar este a naibii de grea si riscanta!”. Acest lucru este valabil pentru cine o face cu daruire si cu responsabilitate. Am spus riscanta pentru ca toata lumea stie cat este de mare riscul inbolnavirilor, din cauza contaminarii prin venirea in contact cu produsele biologice ale pacientilor (intepaturi cu ace, raniri sau contact aerian).

Ca asistent medical trebuie sa ai nervii tari, sa fii echilibrat psihic pentru ca ai de-a face cu tot felul de oameni cu conditii sociale diferite si, pe langa afectiunile pentru care se trateaza la un moment dat, unii pot sa aiba si un anumit grad de afectiune psihica. Prin urmare, este foarte important sa stii sa le vorbesti, sa stii sa patrunzi in inima si in sufletul lor. Trebuie sa ai grija ca din cauza stresului sa nu ajungi, tu ca angajat, sa clachezi psihic intr-o zi. Imi doresc ca pacientii sa fie multumiti. Iar, uneori, imi doresc o mai buna colaborare, insa de la omul bolnav nu poti sa ai pretentii. Personalitate calda, empatica, rationala. Ii place sa caute solutii si sa intervina rapid in conditii de criza. Trebuie sa aiba capacitatea de a-i pune pe ceilalti in valoare prin gesturile si atitudinile sale.

O sursa importanta de stress este mediul de lucru: boala, moarte si corolarul de neputinta care le inconjoara. O asistenta trebuie sa aiba capacitatea de a depasi acest stress fara a-si pierde umanitatea, pentru ca doar asa ii va putea ajuta cu adevarat pe cei din jurul ei.


Cui i se potriveste meseria de asistenta medicala?

O buna asistenta are manualitate buna, este indemanatica si organizata, vazand esenta in lucrurile care o inconjoara. In plus, o buna intuitie la o asistenta a salvat multe vieti.