Influenta factorilor genetici si psihologici asupra obezitatii

Frecventa obezitatii variaza in cadrul diferitelor grupuri etnice. Obezitatea fizica are o proportie aproximativ egala la ambele sexe ,dar perceptia psihologica a supraponderabilitatii are o frecventa mai mare la femei. Femeile se considera, comparativ cu barbatii, intr-un procent mult mai mare ca fiind supraponderale.

Obezitatea este mai raspandita in grupurile cu un nivel socio - economic inferior decat cele cu un statut superior. Cu toate acestea, in tarile in curs de dezvoltare situatia este inversata, cu cat o persoana are un statut socoi-economic mai inalt, cu atat este mai mare probabilitatea ca ea sa fie obeza.

Obezitatea este unul dintre riscurile importante la adresa sanatatii. Ea contribuie la incidenta crescuta a diabetului, a tensiunii arteriale ridicate si a bolilor de inima. Peste toate acestea se adauga si faptul ca, in cultura noastra obezitatea poate fi si un stigmat social, deoarece persoanele obeze sunt percepute ca delasatoare si lipsite de vointa. Aceasta afirmatie este nefondata, deoarece in multe cazuri obezitatea se datoreaza unor factori genetici si mai putin supraalimentarii. Dat fiind acestea, nu este surprinzator ca in fiecare an milioane de persoane cheltuiesc sume importante de bani pe regimuri alimentare si medicamente pentru a slabi.

Obezitatea este o problema complexa care poate implica factori metabolici, nutritionali, psihologici si sociali. Obezitatea nu are o singura cauza, o persoana poate deveni obeza pentru ca este predispusa genetic la metabolizarea substantelor nutritive in grasimi, chiar daca nu mananca mai mult decat alte persoane (cauze metabolice), sau pentru ca mananca prea mult (cauze psihologice sau sociologice). In unele cazuri de obezitate pot fi implicati ambii factori, iar in alte cazuri doar unul dintre ei (genetica sau supraalimentarea).

Factorii genetici. In familiile in care nici unul dintre parinti nu este obez, un procent foarte mic din copii sunt obezi, in timp ce in familiile in care unul dintre parinti este obez, procentul copiilor care se ingrasa este mult mai mare, iar daca ambii parinti sunt obezi, aproximativ 70% din copii vor fi predispusi spre ingrasare. Influenta genelor este mediata de efectul lor asupra celulelor adipoase, ratei metabolice si valorilor homeostatice. Corpurile unor persoane tind sa transforme o proportie mai mare de calorii in depozite de grasime, in timp ce in cazul altora, corpul arde acesta cantitate de calorii suplimentare in diferite procese metabolice, indiferent de cat de mult mananca.
 
Cand o persoana ia medicamente pentru slabit, se pot intampla foarte multe lucruri. Medicamentul poate inhiba direct apetitul, astfel reducand senzatia de foame, sau poate reduce valoarea la care este fixata greutatea corporala si pe care corpul se straduieste sa o mentina. Acest tip de medicament are ca efect reprimarea directa a apetitului, iar cand persoana nu mai ia medicamentul valoarea la care a fost fixata  greutatea corporala revine la nivelul ei initial, mai ridicat, si persoana pune la loc greutatea pierduta.

Unele substante, ca nicotina, pot ajuta persoanele sa slabesca ridicand rata metabolica a celulelor si determinandu-le sa arda mai multe calorii decat in mod obisnuit. Desi factorii fiziologici sunt determinanti importanti ai greutatii corporale, nu exista nici o indoiala ca excesul de alimente poate duce la obezitate.

Factorii psihologici care contribuie la supraalimentare includ pe de o parte, o serie de constrangeri pe care persoana si le impune, iar pe de alta parte, prezenta unor trairi emotionale perturbatoare. Unele persoane continua sa fie obeze datorita momentelor de ingerare complusiva de alimente dupa incheierea regimului alimentar. Deoarece un regim alimentar reprezinta o constrangere constienta, colapsul controlului constient este unul dintre factorii aportului crescut de calorii.

Sunt persoane care isi gestioneaza in mod constient consumul alimentar si persoane care nu fac acest lucru. Indiferent de greutatea lor reala, comportamentul alimentar al persoanelor care isi impun restrictii in consumul de alimente seamana mai mult cu comportamentul indivizilor obezi decat cu al persoanelor care mananca fara restrictii. Oamenii care incearca sa manance mai putin ignorandu-si impulsul obisnuit de foame pot ajunge sa ignore si sentimentul de satietate care le-ar opri in mod normal dorinta de a manca. Acesta este motivul pentru care efortul constient de a tine regim se poate intoarce impotriva persoanei.

Indivizii supraponderali afirma deseori ca tind sa manance mai mult atunci cand sunt tensionati sau anxiosi. Deseori, pe fondul stresului sau anxietatii ridicate persoanele mananca mai mult decat intr-o situatie in care anxietatea este redusa. La persoanele obeze, orice tip de emotie pare sa mareasca consumul de alimente.

Desi factorii genetici pot limita cantitatea de tesut adipos pe care o putem pierde cu usurinta, persoanele supraponderale pot totusi sa slabeasca urmand un program de control al greutatii. Pentru ca un program sa fie eficient, trebuie sa includa ceva mai mult decat un regim alimentar sever.

Persoanele care ajung sa piarda din kilograme in urma unei cure de slabire, se ingrasa la loc dupa ce cura se incheie. Se pare ca aceasta stare de lucruri se intampla datorita unor reactii profunde ale organismului la privarea temporara de hrana. O prima reactie este aceia ca infometarea poate duce ulterior la supraalimentare, iar a doua este aceia ca infometarea incetineste metabolismul si, cu cat metabolismul este mai lent, cu atat organismul consuma mai putine calorii si greutatea corporala este mai mare. Incetinirea metabolismului determinata de curele de slabire explica faptul ca multor persoane le este din ce in ce mai greu sa slabesca pe masura ce trec la regimuri noi.

Pentru a slabi si a nu se mai ingrasa la loc, persoanele supraponderale au nevoie sa adere la un nou set de obisnuinte alimentare permanente (si nu un regim de slabit temporar) si sa incepa un program de exercitii fizice. Combinarea intre tratamentul medicamentos, exercitiile fizice si psihoterapie are un mult mai bun rezultat decat realizate separat.

 
 Psiholog Paul Apostica, Clinica Aquamarin