Suna la prima vedere ca in jocul "Ma iubeste? Nu ma iubeste?", joc adolescentin care ascunde, in esenta, probabilitatea, incertitudinea, simtamantul ca, inca de la prima intalnire sau si dupa multi ani petrecuti impreuna, inca te mai intrebi: "Oare El este jumatatea mea?"...
Permanent ne cautam sufletul-pereche, avem de foarte multe ori iluzia ca l-am intalnit, chiar ne autoconvingem ca El are toate acele calitati ideale... insa, de multe ori, trebuie sa facem fata esecului si sa recunostem: "Nu este cea mai buna alegere, am gresit, nu e alesul sufletului meu." De ce a sufletului? Pentru ca alegerea, decizia de a spune Da, pentru noi, femeile, se face de cele mai multe ori emotional.
Adevarat, lucrurile s-au mai schimbat, incercam sa ne aducem aminte de "calculele" sociale si economice pe care parintii, bunicii nostri le faceau atunci cand trebuiau sa decida "cine cu cine" si "cum". Suna meschin: "calcule"... Dar, ce, are iubirea legatura cu matematica? Poti sa-ti cresti exponential sentimentul de iubire dupa avantajele materiale si sociale ale alegerii partenerului intr-un mod rational? Bineinteles ca raspunsul fiecuruia dintre noi este Nu, singurul care este acceptat ca explicatie in alegerea noastra este sentimentul de dragoste marturisit.
Multe femei considera ca in alegerea partenerului, in iubire, este vorba de o alchimie, de o magie, chiar si de destin... deci, trebuie sa simti atunci cand necunoscutul din fata ta se opreste pentru a-ti da timp sa-l descoperi. Dar ce simtim? Si cine ne da garantia veridicitatii sentimentelor noastre? Putem fi atat de sigure pe cel de-al saselea simt? Raspunsul fiecaruia dintre noi este greu de incadrat, insa exista dovada incontestabila a pasiunii pe care o trezeste celalalt in tine...
Ce simtim? Cum imi dau seama ca nu este doar o atractie pur fizica si ca sunt fascinata si de frumusetea interioara ce-si gaseste "rezonanta" in nevoile mele feminine? In primul rand, si poate cel mai important, este sa-ti cunosti si sa-ti diferentiezi emotia si sentimentul de pasiunea care te impinge sa simti ca pe acest pamant nu e loc decat pentru voi doi. Trebuie sa fie ceva special, magic, o tensiune emotionala, o dorinta de "a-l absorbi" pe celalalt, de "a-l gusta" intru-totul, de "a-i patrunde" in cele mai tainice ganduri si dorinte si de "a i te darui" fara sa-ti cuantifici daruirea ta. Atunci cand simti ca-ti doresti sa-l satisfaci pe deplin, ca ai "nevoie" pe prezenta lui si ca esti incompleta fara el, poti spune ca El este Alesul!
Deci, "nevoia de celalalt", impulsul, senzatia irezistibila de placere, fascinatia pe care ti-o creeaza sunt semnele ca, in sfarsit, ti-a fost dat sa-ti intalnesti jumatatea.
"Subiectul atractiei" fizice si psihice persista si creste o data cu apropierea si intimitatea dintre El si Ea, insa are nevoie de gratificatii reciproce, de valorizare erotica si spirituala. Adevarata iubire iti da sansa de a-l revela pe celalalt, de a-l pune in valoare ca partener erotic si spiritual, de a-l "emite" celorlalti in toata forta si frumusetea fiintei sale, de a-i exacerba farmecul masculinitatii sale. De aceea, doar frumusetea fizica in sine este o falsa alegere si motivatie; atractia si implinirea sexuala isi au izvorul in descoperirea "celuilalt Eu" in celalalt.
Alegerea partenerului, sentimentul ca El este Alesul poate ramane sub semnul hazardului, un exercitiu de maturitate sau doar o promisiune de implinire. "Timpul este unicul magician!"