Uneori viata ne poate pune in fata unei situatii nedorite, cum ar fi
divortul de persoana care candva ne-a fost draga. Dr. psiholog Andrei
Popescu si avocata Livia Stoica explica fazele si momentele acestui
proces foarte complex. Daca va aflati intr-o asemenea situatie neplacuta,
sfaturile celor doi specialisti va ajuta sa treceti mai usor peste ele
si sa adoptati atitudinea corecta.
Ce trebuie sa faca un om care trece prin momentele unui divort pentru
a nu se lasa prada depresiei?
Un divort poate fi un act unilateral, al unuia din partenerii cuplului
familial. Sau, un act bilateral, in care ambii consimt, nu discutam
motivele si implicatiile deocamdata, la desfacerea casatoriei. In
ambele cazuri se poate produce un sindrom traumatic care, in functie
de robustetea psihica a persoanelor implicate, poate conduce la
depresie.
Divortul este o despartire de o parte din tine, din trecutul
tau si, indiferent de cat de tare esti, este pentru moment o pierdere. Iar
pierderea apare vizibila ca rezultat al unui bilant al propriei existente,
pe durata mai mare sau mai mica a casatoriei. Ce am avut si am pierdut
este totdeauna, psihologic vorbind, mai valoros decat ceea ce este posibil
sa castig. Pentru ca nu am o reprezentare exacta a ceea ce castig. Foarte
putini oameni judeca, insa, astfel. Depresia poate surveni atunci barbatul
sau femeia nu poate amortiza pierderea si isi blocheaza involuntar toate
solutiile de a reconstrui prezentul propriei persoane.
Divortul mai este, dincolo de negarea trecutul cuplului, un fel
de declaratie de razboi la adresa propriei memorii. Oamenii uita
inceputurile, dragostea si tandretea, proiectele, realizarile. Fara
acestea le este mai usor sa se agate de atitudinea de respingere
a celuilalt. Se spune ca barbatii sunt mai rezistenti la presiunea
psihologica si consecintele unui divort. Rezulta ca femeile au reactii
opuse. Mi se pare ca o astfel de judecata are ceva misogin in ea, pentru
ca a fost emisa de barbati. Barbatul, atunci cand este initiatorul
procedurilor de divort, alearga de regula dupa un miraj, o alta femeie
care i se pare mai buna, mai potrivita pentru el. Si ignora total
ceea ce i-a oferit femeia de langa el, alaturi de care candva a fost
fericit, pentru ca ar fi nedemn pentru el sa se considere prizonierul
trecutului. El se proiecteaza in viitor cu aceeasi usurinta cu care
isi uita trecutul.
Femeia, in schimb, nu are resorturi psihologce
asemanatoare. Ea este fixata mai mult in trecutul relatiei si mai
putin dispusa sa scruteze viitorul singuratatii sale. Ea lucreaza
mai curand cu valorile prezentului si adopta de regula o atitudine
defensiva. Din aceasta perspectiva femeile par candidate mai probabile la
depresie. Femeile agresive gandesc neasemanator celor resemnate. Ele pun
capcane, obstacole, emit revendicari in calea barbatilor care pleaca. Ele
vor sa distribuie in mod egal efectele tensiunii sau daca se poate sa
le transfere in totalitate acestora, evitand in acest fel depresia.
Ce trebuie facut pentru evitarea depresiei?
In primul rand sa acorde importanta reala separarii provocate de divort. Numesc importanta reala convingerea ca, intr-adevar, separarea este inevitabila atata vreme cat cel de langa tine nu te mai vrea drept partener. O frana importanta in aparitia acestei convingeri este mentalitatea comuna, a celor in mijlocul carora traiesti. Atitudinea fata de omul divortat este inca una de oprobiu disimulat si, daca se poate, anonim.
Fata de femei domina convingerea ca ele au gresit, ca ele au pacate, ca ele nu s-au ridicat la inaltimea asteptarilor unei casnicii. Barbatul are dreptul, tacit recunoscut, de a-si pedepsi prin divort jumatatea (inegala, desigur) pentru lipsa de performante sau pentru orice alt motiv, real sau imaginar. Iar gura lumii va prelua si va amplifica acuzele barbatului. Nicidecum apararea femeii. Am spus inca, pentru ca mai subzista atitudinea traditionalista conform careia femeia trebuie sa fie supusa barbatului, indiferent de toanele si hachitele acestuia.
Cand femeia este parasita de barbat - statisticile indica frecvente net superioare ale acestei alternative - devine atat tinta barfelor cat si ale hartuielilor cu tenta sexuala. O femeie singura, in timpul sau dupa un divort, nu poate fi decat disponibila pentru o aventura. Aceasta este tot o atitudine traditionalista, fixata adanc in mentalul colectiv, nereprimata si necenzurata de nici o instanta morala. Chiar luand in considerare numai cele doua ipostaze ale mentalului colectiv, depresia se poate instala discret si temeinic.
Una din cele mai viabile solutii ale femeii in aceasta situatie este centrarea pe ea insasi. Cea mai importanta resursa de activat este si, poate, singura solutie in fata caderii psihice: refacerea echilibrului emotional. Adica "inghetarea" reminiscentelor emotionale, indiferent de cat de pregnante ar fi ele sau cat de incarcate cu afecte. Sigur ca un bilant, o analiza a greselilor sau concesiilor de-a lungul perioadei casatoriei este necesara. Analiza este bine sa fie rece si lucida iar nu moale si emotionala. In acest moment ar trebui sa se aplice mai curand principiul invatarii din propriile greseli decat cel al invatarii pe urma greselile altora.
Concluzia analizei ar trebui sa intareasca femeia, sa-i poata explica ca viata in doi prin casatorie are limitele ei si ca acestea depind in primul rand de ea si abia in al doilea rand de el. Aceasta pozitionare este foarte importanta psihologic. In primul rand pentru ca autocentrarea o scuteste pe femeie sa-si inventeze defecte. In al doilea rand pentru ca poate conduce la o mai mare obiectivitate in proiectarea propriei persoane in viitorul imediat. Adica o ajuta sa fie mai realista in obiectivele de viata care o privesc. Sa fie mai transanta si mai implicata in controlul si distributia propriilor energii, fizice si emotionale. Sa-si invete propria valoare, cu alte cuvinte.
Cum trebuie abordat subiectul divortului fata de copii? Cum vor proceda femeile care au trecut printr-un divort si au ramas cu un copil iar viata li se pare o povara mult prea mare?
Copiii reprezinta totdeauna o entitate extrem de vulnerabila in cazul unui divort. In majoritatea cazurilor, ei nu reprezinta un obstacol de netrecut in determinarea de a divorta. "Viata trebuie traita, nu-i asa? Iar copilul va intelege mai tarziu ca un divort nu inseamna sfarsitul lumii. Voi avea grija sa nu-i lipseasca nimic, chiar daca nu voi mai fi langa el". Cam asa arata monologul celui care pleaca. "Ce persoana oribila, pleaca si nu se gandeste ca raman cu copil de crescut. El va fi liber, iar eu va trebui sa fiu si mama si tata. Sa ma descurc cum voi putea. Dar o sa-i arat eu". Asa arata reflectiile celei care ramane, dupa divort, cu un copil. Din cand in cand, cu mici variatiuni, monologurile pot diferi dar esenta este, invariabil, aceiasi. In zdrobitoarea majoritate a cazurilor, femeia ramane sa ingrijeasca pe mai departe fructul casatoriei. Pentru ca barbatul este mai preocupat de noua sa achizitie feminina decat de fructul trecutului sau.
Mama se simte mai totdeauna incarcata de responsabilitati pentru ca rolul sau, prescris social, este sa fie prima persoana care sa dea socoteala de educatia si buna purtare a copilului. Interesant este ca in acelasi registru al mentalitatii colective, tatal pare a nu avea prea multe responsabilitati atata vreme cat se admite ca pensia alimentara (atata cat este ea in raport cu salariul minim) este suficienta pentru a-l suplini in responsabilitate. Pe acest ecran se proiecteaza comportamentul standard al majoritatii parintilor: mama se sacrifica, tatal o tuleste spre urmatoarea halta a vietii sale. Rezumatul unei astfel de situatii arata astfel: mama nu are de ales, tatal alege mai totdeauna "libertatea". Niciunul dintre parinti nu pune copilul pe primul plan, el este doar o consecinta a unui aranjament intre doua persoane instrainate una de alta.
Alta fateta a situatiei devine critica atunci cand reprosurile reciproce (sau unilaterale) intre parinti se exhiba in prezenta copiilor. Sau, caz marginal, dar la fel de insemnat in nocivitatea sa: copiii sunt luati drept suport pentru una sau alta dintre pozitiile aflate in relatie antagonica. Unul sau altul din parinti doreste sa aibe aprobarea copilului/ copiilor pentru pozitia si atitidinea sa. Ca tactica, acel parinte incearca sa-si faca din copil un confident, sa incerce ca acel copil sa devina partea solidara cu solutiile sale la dezechilibru. In momentul divortului, parintii par a uita ca o data cu conceptia si cu primii ani de crestere in comun a copilului au semnat un contract tacit de mutualitate si sprijin reciproc. In favoarea copilului si, prin consecinta, eliminand din primul plan al vietii de familie propriile persoane.
Copilul se vede eliminat din aria centrului de interes al familiei, reactioneaza. Isi pierde increderea in parinti, se simte lipsit de protectia implicita pe care i-o ofereau acestia si se vede pe sine ca abandonat, slab si vulnerabil in fata unei vieti din care a luat cunostinta doar cu partea intunecata. Trauma divortului parintilor este ampla si se poate dezvolta impredictibil. Nici unul din parinti nu isi recunoaste culpa, fapt care repercuteaza asupra inteligibilitatii pentru copil a propriei situatii. Situatia devine ceva mai dramatica atunci copilul este pus sa aleaga: mama sau tata. Copilul nu este o fiinta rationala, pentru ca nici parintii nu sunt. El va lua, pro forma, partea celui care ii ofera mai mult sau mai concret. Iar instanta de judecata este obligata, prin lege, sa consemneze partajul afectiv al copilului.
Mamele care raman cu copii in intretinere pleaca dintr-o pozitie defavorizata, dezechilibrata, in cursa pentru viitor. Mai intai pentru ca, pentru cutumele traditionaliste existente, un copil reprezinta pentru o femeie divortata, un inconvenient major. Atat in tentativele ei de a-si reconstrui "viitorul" (cine mai ia in intretinere astazi copilul altcuiva?) cat si in proiectia despre starea de bine pe care si-o doreste orice posibil candidat la mana sa.
Copiii dintr-o casatorie anterioara sufera de un handicap potential de afectivitate din partea noului parinte. Care va dori, eventual, mai intai sa iubeasca si sa ocroteasca mama si doar mai apoi, daca vor mai exista resurse, sa accepte si sa-l adopte emotional si pe copilul acesteia. Mama copilului nu va evita sa foloseasca comparatii in care noua prezenta alaturi de ea si copilul sau poate sa fie diferita de precedenta. Ceea ce cere un imens potential de adaptare. Si prin efect, va incerca sa educe emotional partenerul atat in ce priveste pe sine cat si in ce priveste pe copil. Jocurile acestea vor face interactiunea din familia reconstituita extrem de dificila. Putine sunt femeile care au reusit sa restabileasca un echilibru afectiv constructiv prin intemeierea unei noi familii.
Oamenii trebuie sa abordeze tematica divortului diferit, in functie de varsta la care se afla? Tinerii trec mai usor peste astfel de probleme?
Este un truism sa spunem ca tinerii trec mai usor peste un divort. Pentru ca ei nu stapanesc cognitiv aria implicatiilor unei casatorii. In lipsa unei educatii minimale despre ceea ce semnifica, o data cu casatoria, aria de responsabilitati emergente in timp, casatoria pare un joc format numai din sanctiuni premiale: iubire, dragoste, amor, bunuri pe care eventual, le dobandesc prin darurile de casatorie sau de la parinti si nasi. Nici unul din junii miri nu ia in calcul ca in jur pandesc pericole si ca, insusi alesul sau aleasa poate deveni, in timp, un potential inamic. Pentru ca nu sunt deprinsi sa gandeasca individual, tentatia de a "gandi" in doi este mai puternica.
Paradoxul survine destul de repede: nici sotul, nici sotia nu iau in calcul posibilitatea despartirii. La instalarea gandirii comune, de dupa acomodarea celor doua personalitati in formare, spectrul raului este alungat constient, pentru ca ar imacula proiectele optimiste. Si intrucat aceasta posibilitate nu este rationalizata constient, aparitia divergentelor va conduce direct la sfarsitul despre care discutam, divortul. Usurinta cu care s-a intemeiat casatoria este direct proprotionala cu usurinta cu care se decide divortul. In acest sens, tinerii trec mai usor peste acest moment tensionat din viata.
La persoanele mai mature, cu ceva experienta de viata sau/si in casatorie, tendintele se aseaza diferit. Acestia au experimentat atat gandirea in comun dar si gandirea individuala. Au rulat ipoteze, au propus si realizat compromisuri. Cu alte cuvinte, au incercat sa se adapteze unul cu celalalt. Poate chiar au reusit. Poti sa stai in pat cu inamicul, atata vreme cat el nu este perceput astfel. Te obisnuiesti, potential, chiar si cu infidelitatea (daca aceasta nu este pre frecventa sau ostentativa). Pentru ca crezi in valoarea si avantajele instrumentale ale familiei. Pentru ca in solidaritate aparenta cu partenerul tau, poti sa te razboiesti cu ceva sanse de castig cu gura lumii, daca este cazul. Durata casatoriei ar trebui sa conduca la o anume stare de maturitate relativa fata de posibilitatea divortului. Daca inainte de 1990 era mai simplu si mai firesc sa ai strictul necesar pentru confortul familial (insemnand casa, masina, un serviciu onest, prieteni de aceiasi conditie), in zilele noastre, un divort inseamna distrugerea acestei sume de rechizite obligatorii pentru o viata familiala decenta.
Casele sunt scumpe, chiar inabordabile pentru majoritatea celor divortati, masinilor li se prelungeste prin improvizatii nesfarsite durata de viata, slujbele sunt supuse unor presiuni pe care candidatul la divort nu le poate controla, prietenii au si ei problemele lor sau migreaza catre alte persoane mai interesante sau mai putin depresive. Cu toate astea, exista o tedinta in crestere a divorturilor la maturitate in raport cu, sa spunem, zece ani in urma. Efectul este multiplu si pervers in acelasi timp: daca la tineri este scuzabil, pana la un punct, sa le constatam imaturitatea, la adultii de azi care iau decizii de a se separa de partenerul lor este paradoxal sa constatam regresul lor din maturitatea relativa asociata unei perioade de trai impreuna la imaturitatea materiala care domneste peste partaje si impartiri de unuri. Chiar daca maturitatea emotionala poate fi resursa de supravietuire, cum am vazut mai devreme, lipsa calculului material o intuneca si o anuleaza. Un divort astazi nu este un joc cu suma nula ci o miscare cu doi perdanti. Varsta si experienta maritala ar trebui sa aduca intelepciune. Dar se pare ca aceasta este o suma constanta. Numai ca populatia este in continua crestere.
Comentarii (38)
Ma numesc Constantin si am 33 ani divortul pentru mine este foarte dureros ca cum cineva mas taia in bucatele.Simbita plec sa dau divort dar am inteles caci hotul este banii,case,apartamente,munca.Acum parca sunt distrus in bucati.
Numele meu este lilian N. Aceasta este o zi plină de bucurie a vieții mele din cauza ajutorului pe care mi-a oferit-o Dr.saguru ajutându-mă să-mi recuperez fostul soț cu vraja lui magică și de dragoste. am fost căsătorit timp de 6 ani și a fost atât de teribil pentru că soțul meu mă înșela într-adevăr și căuta un divorț, dar când am întâlnit e-mailul Dr.saguru pe internet despre modul în care a ajutat atât de mulți oameni să-și primească ex și ajută la stabilirea relației. și face ca oamenii să fie fericiți în relația lor. i-am explicat situatia mea si apoi caut ajutorul lui, dar spre cea mai mare surpriza mea mi-a spus ca ma va ajuta cu cazul meu si aici sarbator acum, pentru ca sotul meu sa schimbat complet pentru totdeauna. El vrea mereu să fie lângă mine și nu poate face nimic fără prezența mea. Mă bucur foarte mult de căsnicia mea, o mare sărbătoare. Voi continua sa depun marturie pe internet pentru ca Dr.saguru este cu adevarat o adevarata vrajitoare. DACA NU VEDEȚI AJUTAȚI CONTACTUL DOCTOR SAGURU ACUM prin e-mail: drsagurusolutions@gmail.com sau whatsapp +2349037545183 El este singurul răspuns la problema dvs. și vă face să vă simțiți fericiți în relația voastră. 1 LOVE SPELL 2 CÂȘTIGĂȚI BACK EX 3 FRUCTE DE FEMEI 4 PROMOȚIE SPELL 5 SPELL DE PROTECȚIE 6 SPELL BUSINESS 7 SPELL GOOD JOB 8 LOTTERY SPELL și SPELL CASE.
Soțul meu a căzut în dragoste cu o altă femeie pe care a întâlnit-o la locul de muncă. Iar această femeie a făcut tot posibilul pentru a ne rupe în afară pentru că ea a vrut soțul meu să-mi și copiii lăsați și să fie cu ea in permanenta si ea a fost, de asemenea, mai tânără și atrăgătoare. După 3 săptămâni de relația lor pe soțul meu sa mutat cu ea. L-am iubit cu toată inima mea, și am fost neliniștit. Voi sclifosi toată ziua am încercat câteva vrăji ieftine, dar fără nici un rezultat, atunci am comandat cea mai puternica vraja de dragoste de la Lord Zubairt și vă asigur că eu nu-l regreta! Eu și soțul meu sunt din nou împreună și mai fericit decât oricând. Această fugă vraja a luat cealaltă femeie din viața noastră în permanență și în totalitate. iar căsătoria noastră este de lucru pentru noi și există atât de multă dragoste pentru mine și copii. Daca nu sunteti frant inima si doriti contact iubitul înapoi vraja de fugă Lord Zubair, el este un aparat de turnare vraja de top pe care i se poate garanta de ajutorul său. el are o astfel de viziune perfectă asupra vrăji de dragoste pe care eu cred că el poate rezolva orice caz dat la el. Vă recomandăm vraja lui de dragoste pentru cuplurile care au nevoie de ajutor. Utiliza serviciile sale, precum și e-mail lui: zubairespiritualtemlo@gmail.com Dumnezeu să vă binecuvânteze Domnul Zubair. Puteți apela, de asemenea, numărul său, +1919916600 WhatsApp
Mi-am pierdut soțul meu o dată și nu am putut permite să-l pierd din nou. Aș fi putut fi o mamă a eșuat, dacă nu a consultat Dr. IREDIA. terapeutul meu ma sfătuit să încerc spiritual înseamnă pe soțul meu și ea a recomandat Dr. IREDIA prin drirediaherbalhome@gmail.com pentru că știe număr bun de oameni pe care le-a ajutat. Cazul meu a fost atât de teribil că soțul meu mă amenință mereu să nu mă implic în oricare dintre afacerile sale secrete, el păstrează o mulțime de secrete și nu am putut fi sinceri unul cu altul, după trei ani de căsnicie. Mi-am amintit uneori anul trecut că a dispărut timp de trei luni și a apărut ziua în care am dat naștere fiului nostru. Am deasupra capului lui conversație recent că el vrea să se mute definitiv într-o țară nu sunt familiarizați cu. Cel mai rău este că el nu a menționat acest lucru pentru mine înainte de a început să se comporte oboseau și vorbind despre divorț. El a spus că el a regretat însoară pentru că am păstra blocarea căile lui și a promis să divorțeze de căsătorie înainte să dispară să se întâlnească noul său iubit. Atunci am strigat și a luat cazul doctorului IREDIA ca regia de terapeutul meu. Cauza reală a acțiunilor sale a fost descoperit de DR IREDIA, că soțul meu a fost prins de o femeie pe care a cunoscut pe Internet, care folosește duh rău să-l controleze. Am fost fericit când am auzit acest lucru pentru că am suspectat că prea. Pentru a tăia scurt povestea mea; Am oferit bani pentru elementele necesare pentru a exprimate vraja. După ce și-a terminat de turnare vraja, în a doua zi, ei amândoi s-au certat și a bătut iubita lui, iar el sa întors acasă mă imploră să-l ierte că ochii lui sunt șterse acum că el nu va face nimic ce va face rău lui familie din nou și promite să fie un tată grijuliu și niciodată să trișeze pe mine din nou. Sunt atât de fericit că eu nu-l pierde la fata si toate apreciere merge la Dr. IREDIA pentru marea lui lucrare. Eu va sfătui, de asemenea, să contactați Dr. IREDIA pentru orice tip de provocări în căsnicia ta, el va fi raspunsul la problemele tale. Contactați-l acum cu acest e-mail ..... drirediaherbalhome@gmail.com pentru căsnicia ta nu va rămâne același.
Mi-am pierdut soțul meu o dată și nu am putut permite să-l pierd din nou. Am fi putut fi o mamă nu a reușit, dacă nu am consulta Dr IREDIA. Terapeutul meu ma sfătuit să încerc mijloace spirituale pe soțul meu și ea a recomandat dr IREDIA prin drirediaherbalhome@gmail.com pentru că știe numar mare de oameni care le-a ajutat. Cazul meu a fost atât de teribil că soțul meu mă amenință mereu să nu mă implice în oricare din afacerile sale secrete, el păstrează o mulțime de secrete și nu am putut fi sincer reciproc după trei ani de căsnicie. Mi-am amintit cândva anul trecut, care a dispărut timp de trei luni si a aparut a doua zi am dat naștere fiului nostru. Am aeriene conversația recent că vrea să se mute definitiv într-o țară nu sunt familiarizați cu. Cel mai rău este că el nu a menționat acest lucru pentru mine înainte de a început să se comporte obosit și vorbesc despre divorț. El a spus că a regretat căsătorim pentru că ține de blocare căile lui și a promis să divorțeze căsătoriei înainte de a dispare pentru a satisface noul său iubit. Asta e atunci când am strigat și a luat cazul dr IREDIA ca regia de către terapeutul meu. Cauza reală a acțiunilor sale a fost descoperit de către DR IREDIA, că soțul meu a fost prins de o doamnă care a cunoscut-o pe internet, care utilizează spirit rău să-l controleze. Am fost fericit când am auzit acest lucru pentru că am suspectat că prea. Pentru a decupa povestea mea scurtă; i cu condiția bani pentru elementele necesare pentru a exprimate vraja. După ce a terminat de turnare vraja, în a doua zi, ambele au avut o ceartă și el bătut prietena lui și sa întors acasă implorându-mă să-l ierte că ochii lui sunt eliminate acum că el nu va face nimic care va afecta său familie din nou și promisiunea de a fi un tată grijuliu și nu să trișeze pe mine. Sunt atât de fericit că nu-l pierde pe fata si toate apreciere merge la Dr IREDIA pentru marea lui lucrare. Voi recomanda, de asemenea să contactați Dr. IREDIA pentru orice tip de provocări în căsătoria ta, el va fi raspunsul la problemele tale. Contactați-l acum cu acest e-mail ..... drirediaherbalhome@gmail.com pentru căsătoria ta nu va rămâne același.
Am plecat de tanar din Ro dar am venit in Ro regulat pentru vacante. Intr-o tabara pe munte mi-am intalnit sotia. Doream pe cineva activ, energetic, cu intiativa, logica si inteligenta. Am observat ca nu toate idealurile mele se regaseau in ea, ba chiar foarte putine. Am crezut totusi ca are potential si e fata de casa. Prima mea greseala- am crezut ca o pot schimba, ca am puterea sa ii inspir schimbarea. Ea singura la parinti care nu stie nici unde se plateste curentul electric sau unde se platesc amenzile rutiere. Eu plecat de mic din cuibul parintesc si invatzat sa ma descurc singur in toate situatiile. Credeam ca va vrea sa invete sa fie descurcareata si vom forma o echipa puternica impreuna. 12 ani mai tarziu, nu s-a schimbat deloc si inca de la inceput a etalat o incapatzanare si rezistentza la tot greu de inchipuit. M-am intrebat si daca sunt eu o fire careia ii place sa controleze... Nu, nu sunt deloc. Iar dealungul anilor am devenit irascibil vazand ca in toate sunt singur. Imaginea cu fata de pe munte activa si plina de energie a fost o farsa- era prima data pe munte si a fost ultima. Ea sta pe computer sau telefon la conversatie zi lumina, eu as vrea sa petrecem timp impreuna cu bicicletele, jucand tenis, badminton... orice. Ne certam de pe tema incapatzanari si atasharii ei de parinti in fata carora ma umileste si ii lasa si pe ei sa ma umileasca. La inceput eu faceam pasul de a ne impaca ignorand discutia avuta. Si asa de zeci- sute de ori. Acum 5 ani cand m-a umulit in fata parintilor ei si l-a lasat pe socru sa ma trateze fara respect, si dupa ce imi respinsese incercarile mele de afectiune (nu sex- asta nici nu se punea problema). Am inceput atunci sa tac. DAca nu sunt asteptari, nu vor fi dezamagiri. Si asa este- e mai bine. Dupa 5 ani as vrea sa am un nou inceput. Sunt insa 2 copii la mijloc pe care nu vreau sa ii parasesc doar pentru nevoile mele afective. Nu si-a cerut scuze desi au fost 2 incercari lamentabile de impacare. Acum sunt repulsat de ea si simt revolta desi parca nu ma vad cu altcineva. Timp de 5 ani nu am facut nici un pas din cauza copiilor. Si fiindca am o pacoste de constiinta nesuferita, nu m-am angajat vreoalta relatie pentru ca locuiesc sub acelasi acoperis inca cu sotia si copii. Candva ii judecam pe cei care isi paraseau sotia sau vice versa dar astazi tind sa ii admir pentru ca au avut puterea sa faca o decizie. Imi place sa cred ca exista o solutie in care copii sa nu fie traumatizati de o despartire iar eu sa pot din nou sa simt ce este iubirea si sa o ofer. Desi am o aparenta de echilibru, sunt un esec emotional. Sunt insa cred trecut de faza depresiei acute desi revine periodic dar cu mai putina intensitate. Ma consolez ca sunt lovit in aceasta forma care e mai usoara decat cei care sunt iselatzi. Inca mai caut soarele printre nori.
Dupa mai bine de 4 ani de casnicie timp in care am adus si un copil pe lume (tot copilul fiind si unul dintre motivele casatoriei noastre), sotia mi-a spus intro zi ca eu divorteaza si nimic sau nimeni nu poate schimba asta. Pana atunci am stat la parintii mei, ei fiind si singurii care ne-au acceptat spre deosebire de socrii care nu au vrut sa auda de copil. Nu mi-am batut sotia niciodata, nu consum alcool, nu sunt violent, nu am inselat-o, nu cheltuiesc bani prin medii dubioase, nu fac imprumuturi, nu am nici un fel de viciu, nici macar nu fumez. In ultima perioada am fost dat afara de la munca, am stat in somaj si nefericirea a facut ca sotia pentru prima oara in 5 ani de cand ne cunoastem sa-si gaseasca de munca si sa-mi spuna ca divorteaza. Prima oara s-a gandit la divort atunci cand m-am debarcat de pe vas din cauza unor probleme medicale serioase. Nu mi-a spus ca vrea sa divorteze decand dupa ce a plecat din casa. A luat copilul (de 4 ani) si au plecat la soacra-mea. Am incercat timp de 2 saptamani sa vad copilul, am intampinat probleme cu socrii. Ea vrea un divort amiabil iar eu sunt consternat si socat pentru ca nu am vorbit niciodata despre asta. Cu toate astea o iubesc prea mult pe ea si pe copil si cred ca voi accepta un divort amiabil cu custodie comuna. Sunt disperat! Va rog mult un sfat!
soia nea parasit de 7 saptamini. distanta e 240 km vrea sa divorteze si copilul vrea. tare o iubesc si nu pot sa conving sa mai dam o sansa pentru relatia noastra pentru binele copilului. sant disperat nu pot trai asa.procesul va fi pe 6 feb dar nu stiu dacarezist pana atunca.
Vad ca sunteti multe ”victime” ale propriilor alegeri aici... Divortul, dupa cum bine stiti , este ceva banal in zilele noastre ca si...idee. La fel si sexul ,sarcinile nedorite, casatoria, la fel si modul vostru de abordare a acestei teme.Sunteti efectiv nesimtiti pentru faptul ca va plangeti de mila, cautati sa dati vina pe oricine,orice din jurul vostru ,cand stiti prea bine ca sunteti direct responsabili pentru faptul ca ati ajuns aici. Depresia in general , e ca un concediu medical.Te bucuri de el la inceput, apoi te obisnuiesti cu el, si cand vine timpul sa te pui pe picioare , nu iti mai vine ...pentru ca va placea sa fiti comozi. In loc sa va plangeti singuri de mila, si sa va leganati nenorocirea pana cand deveniti una, mai bine infruntati viata, asa cum v-ati facut-o cu mana voastra, si luptati singuri cu gandurile voastre nenorocite, eventual... doar eventual, ridicati-i si pe vinovatii fara vina, ce platesc a voastra vina din groapa pe care le-ati sapat-o , si asigurati-va ca nu faceti avort cand implinesc 14-18 ani, ci ii ajutati sa isi continue drumul .:)
Buna ziua! Am si eu o problema care imi face viata amara ,mai ales acum ,traiesc in casa cu un tata betiv care pe langa ca nu munceste si nu plateste nimic in casa mai are si nerusinarea sa-mi ceara.. ,mama este plecata in italia la munca iar eu si cu sotul meu timp de 6 ani am investit in aceasta casa, ca sa avem si noi conditii mai bune ca toata lumea dar dupa sase ani m-am trezit cu el (tata) care nu ma ajutat cu nimic fiind si el plecat ,mama s-a despartit de el ca nu ii mai suporta betiile si curvaraseala chiar si la 43 de ani am aflat cu stupoare ca are pe alta iar mie cu toate ca aveam nevoie si eu de bani ca eram la facultate nu-mi trimitea,el de la parintii lui nu a primit nimic...o valiza doar iar mama avand casa si apartament le-a vandut si ne-am luat alt imobil dar lea trecut si pe el, mai mult cu forta fiind sg si neavand pe nimeni ,o mare greseala acum vrea sa divorteze dar vrea si el partea lui,Numai eu stiu cat am muncit la casa asta ca mi se rupe sufletul!
Stimate doamne,as vrea sa imi dati un sfat... Sunt casatorit de 10 ani am un copil de 5 ani , dupa nasterea copilului viata intima de cuplu s-a schimbat radical.. pofta de a face dragoste(nu sex) a disparut.. desi cu discutii, medic nu s-a remediat nimic ma determina sa fac un singur lucru.
sugestii pt ILDY?... Sunt in aceiasi situatie si da... e greu
Greu, mai ales cand partenerul de care vrei sa te desparti este ok din toate punctele de vedere insa totusi , nu te mai atrage. Si esti intr-o relatie noua superba dar nesigura
Pentru barbatii care au scris aici, cu ganduri bune, recomand sa vorbeasca cu sotiile lor. Daca sotia nu este/nu isi doreste sa fie infidela, nu cred ca nu va fi deschisa sa salveze casatoria. Dupa cum percep eu lumea, ca femeie (nu stiu daca toate sunt asa), femeia e mai atenta la orice detaliu, privire, vorba, etc. De aceea e nevoie de discutii, sinceritate, deschidere si mult SENTIMENT. Cu excepria violentei fizice, psihice si a infidelitatii, nu ar trebui nimeni sa divorteze, pt ca speranta exista.
SUNT CASATORITA 4 ANI.SOTUL ESTE UN OM FOARTE AGRESIV.M-A BATUT,AGRESAT FIZIC SI VERBAL,INSELAT SI TOTUSI AM RAMAS LANGA EL.NU AM COPII SI TOTUSI NU POT DIVORTA.VREAU UN SFAT VA MULTUMESC!
cum se poate divorta mai usor dupa 32 ani de casatorie sotul este un om foarte egoist si foarte posesiv afemeiat zgircit s.a.m d
buna ziua,sunt in divort cu sotul meu din cauza anturajului pe care-l are din 2004 cand s-a asociat cu finul de cununie ....acest asociat este pionul principal in destramare acestei familii ,si eu nu pot face nimic ,sotul meu parca are creierul spalat,face numai ce spune acesta .....cheltuie banii in vacanta in strainatate (bulgaria ,austria si mai nou de 2 ani in tailanda la masaje).nu am fost niciodata contra la libertatile lui ,am tacut si am suportat pt ca imi spune ca-mi da sa mananc...din atata suferinta am facut si o depresie si trebuie sa iau tratament ,dar acum numai nici o posibitate materiala ,as dori si eu cateva sugetii ,informatii care ma pot ajuta,va multumesc
Cand traiesti intr-un oras de 100 000 de persoane, pe care il tranzitezi pe jos in circa 30 minute, cand relatia ta a revolutionat orasul iar apoi casatoria l-a socat, cand stii si tu si el ca despartirea este irevocabila, cand pentru nici unul dintre voi nu este clar de ce v-ati despartit. Asa a fost relatia noastra. Nepotriviti de la bun inceput, dar curiosi pentru alta lume. Eu, de cea interlopa , pentru ca facea parte din ecea categorie, el, de cea culta, pentru ca eu faceam parte din aceasta categorie. Pasiune, obsesie, nebunie, gelozie, toate ingredientele pentru o dragoste imensa si pentru o despartire sigura. Prieteni diferiti, familii diferite, mama lui 4 clase, a mea cu facultate, prietenii lui hoti, ai mei cu studii si servicii, el cu 8 clase, eu cu masteratul terminat. Nu am incercat sa ne cream un anturaj comun. Pentru ca eu nu vroiam sa il fac sa se simta prost. Ne-am casatorit din dragoste si pasiune, poate pentru a demonstra intregii lumi ca nu ne intereseaza de diferenta dintre noi. Pentru ca era important doar sa fim impreuna. Casnicia ne-a apropiat si mai mult. Mai multa incredere unul in altul, mai stransa legatura. Si, fiind prea siguri pe noi, nemainteresandu-ne de gura societatii, de parerile lor ca nu ne potrivim, ne-am pierdut. Pentru ca nu am mai avut grija sa ne pese. Credeam ca suntem prea legati acum ca sa mai intervina cineva sau ceva. Acum, am introdus amiabil divortul. O sa ii pastrez numele , in amintirea iubirii lui de golan. Pentru mine este dificil. am ramas in casa, sunt inconjurata de amintiri. Ne consolam, si asa ar trebui sa faca toti, cu marea iubire care ne-a legat, cu faptul ca mereu o sa fim o ciudatenie pentru toti.
Am citit parerile referitoare la subiectul dezbatut si vreau sa povestesc cazul meu. Sunt casatorit de 8 ani. Cand mi-am cunoscut sotia eu veneam dupa o alta casatorie ce durase 4 ani terminata brusc si inexplicabil prin interventia socrilor mei (fosta sotie sfatuita si ajutata de socrii mei a luat din casa tot ce a putut demonta si lua in lipsa mea si a plecat cerand divortul. Povestea este lunga si trista). In momentul in care mi-am cunoscut actuala sotia gandeam ca cel mai important lucru in viata este sa ai o casnicie stabila indiferent de sentimente (stiind ca in prima casnicie iubirea nu a fost deajuns). Am crezut atunci ca iubirea vine in timp. Chiar daca voi fi judecat pentru asta trebuie sa recunosc ca nu mi-am iubit sotia insa am vazut in ea o “femeie de casa”, anii au trecut iubirea mea pentru sotie nu a venit si casnicia a inceput sa devina sufocanta. Dumnezeu imi este martor ca am incercat sa o iubesc, mi-am facut procese de constiinta si am luptat cu mine insumi insa sufletul meu nu a putut sa simta iubire pentru ea. Trebuie explicat si faptul ca sotia mea este extrem de posesiva si geloasa iar lucrul asta a facut ca viata mea alaturi de ea sa fie si mai grea. Au trecut anii si in urma cu ceva timp am avut o “tentativa” de a rupe casnicia. M-am lovit de acuzatiile din partea familiei ei si chiar a familiei mele. Dupa o lipsa de la domiciliul conjugal de 24 de ore, la rugamintile celor mai buni prieteni ai nostri care imi spuneau ca merita sa mai incercam si nu e bine sa “rup o casnicie care merge bine”, am revenit la sotia mea si m-am “umilit”. A fost cel mai greu moment din viata mea, am fost acuzat de infidelitate (lucru pe care si in ziua de azi il crede in mintea ei), am ajuns sa recunosc o “relatie” pe care nici nu o aveam. Toate acestea pentru a mai da o sansa casniciei noastre. Au urmat alti doi ani in care eu am devenit omul dirijat si controlat continuu pentru ca “gresisem deja o data fata de ea”, nu am mai avut nici un fel de “cuvant” in fata sotiei mele si a trebuie sa regret in sufletul meu zi de zi faptul ca m-am intors atunci. Acum sunt plecat in strainatate pentru cateva luni si am avut timp sa imi pun ordine in ganduri. O spun cu toata sinceritatea, nu merita in viata sa faci un asemenea compromis si cand spun compromis ma refer la o casnicie bazata de dorinta de a avea alaturi o “femeie de casa” chiar daca nu iubesti acea femeie. Am ajuns sa ma gandesc cu groaza ce “batrineti” voi avea eu alaturi de ea daca mai continuam asa. In cazul meu am luat hotarirea de a nu mai continua acesta relatie in care nu ma regasesc. Sunt sigur ca nu sunt singurul barbat in aceasta situatie si de aceea am vrut sa va impartasesc povestea mea.
sunt casatorita de 3 ani...dintre care am trait impreuna 2 ani..dupa un an de casnicie a aparut baiatul nostru...dupa aceasta am devenit foarte reci si distantati cu sotul.Acum am dat la divort,este a doua oara,cu familiile noastre suntem dusmani.Este o despartire foarte urata si galagioasa...desi ne-am casatorit de comun acord si ne iubim si acum...motivul este ca nu ne intelegem.El este invatat mai mult cu maica sa iar eu sunt mai independenta,vreau ca sa luam decizii doar noi doi fara implicarea maicii sale...Acum ne intalnim pe ascuns ca doi adolescenti...sa nu afle familiile noastre...Doamne la ce am ajuns...il iubesc enorm,dar totusi a facut lucruri foarte urate ca sa-l pot ierta,sa pot uita...Nustiu ce sa fac...simt ca imi ies din minti...
Am 42 ani, casatorita de 22 ani si am fost inselata de sotul meu de 3 ori , dar de 2 ori cu aceeasi femeie cu care am aflat ca au tinut lagatura timp de 12 ani pana in prezent. Este colega de servici si colega la master cu el. Recunosc ca a fost unicul barbat din viata mea , de fiecare data l-am iertat la insistentele lui spunandu-mi ca ma iubeste si ca nu poate trai fara mine ca el moare daca eu il parasesc. acum am aflat de relatia lui de 12 ani cu acea femeie si m-am decis ca indiferent de consecinte ,de viata pe care o voi avea singura (noi neavand copii pentru ca este steril) m-am hotarat sa divortez. Nu stiu daca v-a accepta. Ce sa fac?
Buna ziua! Sint casatorita de 17 ani si si dupa mai multi ani de certuri si insulte eu as vrea sa divortez. Numai ca sotul meu ma santajeaza moral, ma face sa ma simt vinovata pentru situatia in care am ajuns si eu din acest motiv nu reusesc sa ma hotarasc sa fac pasul decisiv. Imi este mila de el, dar consider ca nu mila ne poate tine impreuna. Aceasta relatie obligatorie m-a adus in pragul depresiei si sint momente, cind ne certam, in care simt ca imi pierd controlul si mi-e frica sa nu fac vreun gest necugetat. De curind, dupa ce m-a insultat foarte vulgar, l-am palmuit si apoi m-am simtit foarte vivnovata. Nu stiu ce sa mai fac si cum sa-mi gasesc linistea. Va rog sa ma ajutati cu un sfat. Va multumesc!
buna ziua.as vrea sa va zic cateva randuri din povestea mea.acum 3 luni sotul meu a plecat de acasa,a zis ca vrea sa divorteze ca el nu mai vrea viata asta cu mine,dupa 7 ani de relatie si 4 de casatorie.El vrea sa divorteze ,dar eu nu vreau.Cat poate dura procesul de divort daca el intenteaza actul?Mie inca nu imi vine sa cred ,m-a considerat pe mine vinovata de tot dar el de fapt se incurcase cu altcineva cu care s-a afisat la toata familia lui in conditiile in care suntem inca casatoriti.povestea e f lunga ,As vrea sa imi raspunda cineva la intrebari sa ma ajutati cumva,inca il iubesc si sper ca se va trezi .Astept sfaturi si raspunsuri.Va multumesc
Birou avocatura Cuculis si Asociatii - Se pot propune doua metode de divort, fie prin consimtamant exprimat valabil in fata notarului atunci cand nu exista copii minori si nici bunuri de impartit decat pe cale amiabila si ce in fata judecatorului, a instantei. Va propunem pentru orice intrebare juridica www.indrumari-juridice.eu si un specialist nu va ezista sa va contacteze.
Si eu am trecut de curand printr-un divort,dupa 9 ani de casnicie motivul?Infidelitatea, la fel ca si tine Adrian, a plecat cu o fata daca se poate numi asa,mai tanara cu 10 ani ca el.Avem o fetita de 8 ani, pe care credeam ca o iubeste,dar din nefericire este foarte rece cu ea. Are pretentia sa il caute fetita pe el.Din partea lui ma asteptam la asa ceva, atata timp cat este cu altcineva nu mai gandeste, sunt indragostiti nimic nu mai conteaza pentru el decat ea.Ai rabdare ,o sa vina timpul cand o sa realizeze ce a facut,si o sa -si dea seama ca lucrul cel mai important in viata este sufletul caruia i-ai dat viata.
Sunt maritata de 2 luni...ar trebuie sa fie lapte si miere intre noi 2 dar nu este asa ,sunt numai certuri jigniri mereu ....chiar e violent ridica mana mereu la mine...in scopul de a ma speria .Nu stiu ce sa fac cred ca nu trebuia sa ne casatorim..am facut o mare greseala in cei 2 ani care ii avem impreuna cred ca doar 3 luni ne-am inteles..CE SA FAC??????????????????????''
Atunci cand nu sunt copii la mijloc cel mai bine este ,s-a divortezi.!!! Doamne Ajuta la toata lumea s-a se sfarseasca cu bine.Aveti mare grija de voi,viata asta este atat de scurta incat nu e necesariu sa complicati.
buna am citit cu foarte mare atentie si eu trec printr un divort dupa o casnicie de 7 ani an care totu parea bine si antr o zi sotia a plecat cu un alt barbat si sunt foarte fericit ca am ramas cu copilu nostru de 4 ani si pe mama lui nu o mai intereseaza deloc de noi stau si ma gandesc ce mama poate sa fie aia sa nu o mai intereseze de copilu ei de loc pe care ia zicea ca al iubeste foarte mult si aveau o legatura foarte apropiata poate primesc si eu un raspuns
va salut, ma numesc tinel sunt din tg-jiu si de 5 ani locuiesc in portugalia cu sotia mea.. acum 25 de zile dintro banala cearta ca eu ma jucam pe calculator ,sotia mea cam impulsiva de felul a luat leptopul si a dat cu el de podea de sa facut praf. bineinteles a aparut si cearta dar fara violenta fizica. am injurato fiind bineinteles nervos de ce a facut ea si am jignito. peste 3 zile mam pomenit ca sia cumparat bilet de avion sa plece in romania. am crezut ca glmeste dar totul a fost si este real.. buun, am duso chiar eu la aeroport etc. acum am vb pe mess cu ea si mia dat bomba secolului a fost si a pus actele de divort ca am prea jignito,, deci repet nu am batuto..acum intrebarea mea este oare se poate divorta fara a fi si eu acolo? ptr ca eu nu sunt de acord cu divortul. as vrea daca cineva poate sa-mi dea acest raspuns. deci nu avem copii,, suntem casatoriti de 11 ani ,, nu sunt bautor de nici un fel de alcool, am fost sportiv, nu am lipsit de acasa nici o secunda, sunt un familist convins, deci nu am nici un defect incit sa fiu vinovat ,, nu am inselato etc. desi si ea recunoaste toate astea singurul motiv care la zis ptr divort sunt jignirile. oare se poate numai cu acest motiv sa ne desparta tribunalul? de mentionat ar mai fi ca ea inainte de casatorie nu a fost o sfinta ,daca sunt inteles ,chiar deloc , pot spune ca a fost o eroina ptr altii dar desi am aflat tot am acceptato ptr ca o iubeam si inca o iubesc. va rog datimi sfaturi si raspunsuri,, eu acum nu pot sa merg in romania ptr a impiedica acest divort ptr ca lucrez foarte mult. sunt mecanic auto si lucrez la un mare autoservice auto si sunt foarte apreciat de toti. si nu as vrea sa-mi pierd locul de munca plecind in tara ptr nenorocirea asta. va multumesc foarte mult.
sunt casatorit de 17 ani ,casatoria noastra a decurs normal pana acum 2 ani cand sotia mea care este f orgolioasa sa suparat pe mine a ales sa doarma separat nu a mai vrut sa comunice cu mine si nici sa mai gateasca.stam ca doi straini fara macar sa ne salutam cand ne intalnim.vreau sa mentionez ca pe perioada casniciei nu a existat violente de ordin fizic sau verbal.de 2 ani sufar enorm ,fara sa ma anunte a depus acte pt divort si de curand am primit citatie la proces pe data de 27 april ,acum sunt ca un condamnat la moarte care asteapta pe zi ce trece sentinta. imi doresc din tot sufletul sa nu se intample acest lucru pt ca tin la ea si imi doresc sa ma puteti ajuta sa stiu daca am vre-o sansa la proces pt k ea este foarte hotarata sa divorteze arucand vina asupra mea ca de 2 ani eu am inceput sa ma distantez de ea si sa nu mai comunic si ca a incercat sa discute aceste probleme insa fara nici un folos ... va multumesc
sunt casatorita in japonia de 6ani am 2copii sotul meu ma inselat cu o alta femeie si vrea sa se desparta de mine nu stiu ce sa fac
...buna ...mai am o intrebare...care ar fi recomandarile unui consilier psihologic privitor la copilul autist care este respins de insa-si familia sa...ce ar trebui sa faca in asemenea cazuri un consilier????....va rog mult de tot
astept sfaturi si recomandari pe meil...merci anticipat
buna...daca ma puteti cu ceva o sa va fiu tare multumita...am problema si p-ma este divortul...sunt tinara,27 ani,angajata in cimpul muncii,am fost cu sotul impreuna timp de 5 ani dupa care el ma abandonat...sunt moral epuizat asi distrusa si in acelasi timp foarte furioasa ca ma abandonat...ce sa fac?!!! sunt depresiva!!! am impresia ca nu o sa mai pot face fata insa-si vietii,nu mai vreau sa traiesc si pentru ce as trai...oareajutati-ma va rog mmult de tot!!!mersi frumos.
suntem cs de 18 ani,avem o fata impreuna,nu ma pot plinge neaparat ca nu merge casnicia noastra,dar in toti acest ani de cs sotia nu mi-a dovedit nicio data ca ma iubeste ,relatia sexuala a functionat asa si asa,dar ce se intimpla de la inceputul casatoriei; sotia mea este o fiinta foarte pretentioasa daca nui fac ce doreste ea nu vorbeste cu mine 3 saptamani se poarta ffff rece ne certam tot timpul o ajut la curatenie la tot ce tine de casa nu, nu este multumita niciodata ,eu mencesc de la ora 4 dimineata la ora 15 lucrez la mina numai schimbul 1 ,cind vin acasa ma pun sa ma odihnesc cca 2 ore cel mult,si acest lucru mi-l reproseaza ca dorm toata ziua ,va dau cuvintul meu ca nu dorm mai mult de 6 ore pe zi!.Se poarta urit cu mine,imi reproseaza tot timpul spune ca nu sunt bun de nimic,lucrez in mina sunt cadru de conducere am un salar de 3500 ron net pe luna si tot nu sunt bun de nimic .spuneti-mi ce sa fac? cred ca are un suflet tare rau timp cit este suparata pe mine nu vorbeste ,se uita urat la mine ,eu incerc sa o impac imi spune dispari si nu ma atinge!!! VA rog trimeteti un sfat pe adresa email MULTUMESC!!!
am citi cu foarte mult interes , dar am fost neplacut surprins sa constat ca vizeaza in speta doar interesul pentru ajutarea femeii de a trece mai usor prin procesul de divort,nu concepeti si posibilitatea ca si barbatul sa aiba nevoie de ajutorul dumnevoastra. probabil ca ar trebui sa-mi fie rusine sa recunosc faptul ca m-am regasit intru totul in articolul dumneavoastra dar de partea in care se afla exemplele dumneavoastra de sex feminin. ca barbat cu ce ma puteti ajuta sa trec prin acest proces de separare mai usor?
Sotul meu,un om minunat pe care l-am iubit 10 ani a plecat la servici acum o luna dupa o cearta pe care o mai avusesem(gelozia mea nestapanita)si m-a sunat sa-mi spuna ca nu ma mai iubeste ,nu ma mai suporta si lasa totul in urma si o ia de la capat.Avem 2 baieti impreuna de 4 si 8 ani.M-a anuntat ca intenteaza divort.Eu nu vreau divort ,caci cred ca se mai poate salva ceva ,dar el nu mai vrea nici macar sa-mi vorbeasca,spunand ca nu-l mai intereseaza nimic ,ca pot face ce vreau ,el nu ma mai suporta si ca va trimite bani la copii iar acestia vor fi bine caci ma voi descurca eu,doar imi lasa tot.CE POT FACE?
ce trebuie inbunatatit pentru familia reconstituita dupa anul 1989
Posteaza comentariu