Adolescenta reprezinta o perioada de tranzitie de la copilarie la maturitate. Incepe aproximativ de la varsta de 12 ani si se intinde pana in jur de 20 de ani, cand dezvoltarea fizica este aproape terminata. In aceasta perioada, tanarul se maturizeaza din punct de vedere sexual si isi formeaza o identitate ca persoana separata de familie.
Se spune despre adolescenta ca este o perioada de conflicte si stres, caracterizata de o dispozitie schimbatoare, conflicte interioare si rebeliune. Este adevarat ca multi adolescenti experimenteaza comportamente ingrijoratoare sau periculoase, dar acest lucru nu conduce la aparitia de probleme permanente decat la un grup restrans de adolescenti.
Multi adolescenti experimenteaza alcoolul si intra in conflict cu autoritatea, dar majoritatea nu dezvolta o dependenta de alcool si nu ajung delincventi. Adolescentii care au probleme grave comportamentale sau emotionale au o istorie de viata plina de probleme similare incepand din copilarie.
Cresterea numarului de probleme in adolescenta tine de efectele personale si sociale ale schimbarilor fizice si de momentul aparitiei acestor schimbari. Maturizarea timpurie sau tarzie a adolecentului (cu un an mai tarziu sau mai devreme decat media) afecteaza nivelul de satisfactie al adolescentului fata de infatisarea si imaginea sa.
Baietii din clasa a saptea sau a opta care au ajuns la pubertate declara o frecventa mai mare a dispozitiei pozitive fata de colegii lor puberi si tind sa fie mai multumiti de greutatea lor fizica si aspectul general al corpului decat baietii care se maturizeaza mai tarziu.
In acelasi timp, baietii care se maturizeaza timpuriu tind sa aiba un nivel de autocontrol si de stabilitate emotionala mai redus decat baietii care se maturizeaza mai tarziu. Adolescentii care se maturizeaza mai tarziu au un nivel mai redus al autostimei in clasa a saptea, dar ajung de obicei sa fie grupul cel mai echilibrat in ultimii ani de liceu.
Maturizarea precoce are efectul opus asupra autostimei fetelor. Comparativ cu fetele care se maturizeaza mai tarziu, maturizarea precoce duce la niveluri mai mari de depresie si anxietate, la un nivel mai mic al autostimei si la un grad redus de satisfactie pentru aspectul si greutatea corporala.
Fetele care se maturizeaza mai precoce tind sa se simta jenate de faptul ca au corpuri mai feminine fata de colegele lor. Maturizarea precoce a fetelor duce la cresterea popularitatii acestora deoarece sunt privite ca precoce din punct de vedere sexual. De asemenea, ele sunt inclinate sa aiba o relatie mai conflictuala cu parintii, si sa se confrunte cu probleme emotionale si comportamentale.
In perioada adolescentei certurile dintre copii si parinti se amplifica, iar gradul de apropiere dintre acestia se reduce. Multi parinti accepta destul de greu faptul ca adolescentii, in incercarea de a-si crea o identitate proprie, se indeparteaza destul de mult de parinti. Totusi, in majoritatea familiilor perioada de conflicte de la inceputul adolescentei este urmata de stabilirea unei noi relatii parinte-copil, bazata mai mult pe egalitate.
Parintii care isi mentin autoritatea, calzi si suportivi, dar fermi in privinta regulilor pe care le aplica, tind sa aiba adolescenti care traverseaza aceasta perioada intr-o maniera mai putin problematica. In schimb, adolescentii care au parinti autoritari, cu reguli rigide si putina afectiune in relatia cu copiii, tind sa se confrunte cu mai multe probleme emotionale si comportamentale.
© Copyright:
Comentarii (14)
cum pot sa scap de parul pubian? voi cum iati spus mamei ca vreti sa vorbiti cu ea despre sex si pubertate? va rog ajutatima...!!
prietena mea are 15 ani .Ma ingrijoreaza deoarece a avut un iubit sta cu el de un an numai pot spune ca si acum sunt iubiti .Ea acum e la liceu si el insa pentru ea au aparut si alte iubiri dar nu poate renunta la el .Se gandeste mereu la el insa si la liceu este placuta de aproape toti colegii ei ,presupun ca de la asta i s.a cam urcat la cap .Dar nu mai stiu cu ce sa o sfatuiesc .Ii plac si cei de la liceu ,se indragosteste foarte repede dar nu -l poate uita nici pe acel baiat cu care a stat un an de zile si acum mai tine legatura cu el .Este ingrijorata ca nu poate iubi numai un baiat este atrasa de toti .Nu stiu ce sa-i spun .va rog un sfat !Si sa-mi spuneti daca merita o pauza sau daca este o problema .
buna sunt madalin din craiova varsta 19 ani *** de cate ori ma cert cu mama imi reproseaza ca nu fac mai nimic as vrea sa ma anjazez dar zice ca nu am scoala terminata si nu ma angajeaza nimeni fac o scoala fara frecventa stau mai mult cu ei in casa si decateori ma cert evit sa nu ma cert cu ea dar ea vine in camera si ma cearta mereu spune acelas lucru sau de fiecare data cand plec undeva trebuie sa am ''bilet de voie'' daca bine imi da voie plec daca nu plec exact ca un catel cu coada intre picioare in camera mea :d cand am vrut sa dau de carnet imi sp ca eu nu.s de masina ca as fi o fire repezita ma rog nu stiu ce sa mai fac **** Ce pot face in aceasta situatie
Salut sunt alex si am o problema mereu toti baieti din clasa mea sau dezvoltat ex(par pe picioare voce groasa etc) si eu inca nu am inceput deabia a inceput sa apara parul pe picioare etc si ma jeneaza ca uni fac misto ..... ce sfat imi dati
Salut! Eu am incheiat perioada adolescentei..., am 27 de ani, si stiti ce? Parintii inca ma mai trateaza uneori ca pe un copil, gen "fa asa, fa acum, nu e bine ce faci, eu faceam asa, nu te las etc" Pe timpul adolescentei mi s-au interzis multe chestii, dar uneori au avut si incredere, am fost certata, criticata, etc. Insa imi trecea destul de usor, nu am facut niciodata vreo tragedie. Fratele meu, mai mare, insa a plecat de acasa si avut tot felul de actiuni rebele. Actiuni pe urma carora eu am suferit si am plans mult. Am incercat si am reusit sa ii inteleg, si pe el si pe ai mei, si poate chiar sa fiu un mediator. Poate de asta am si reusit sa fiu stapana pe mine si responsabila. Ceea ce va sugerez eu este sa incercati sa ii intelegeti pe parinti, pe cei din jur. Tocmai pentru ca au trait altfel si au o alta varsta decat a noastra (copiii lor) sunt mai conservatori si oricat si-ar dori nu reusesc sa se schimbe. Si hai sa vedem realitatea, lucruri noi apar la tot pasul. Cat de repede se pot adapta ei tehnologiei, cat de mult si repede mai pot asimila ei informatii, cat de buni psihologi reusesc ei sa fie? Cat poti sa le ceri? Pe ei toate schimbarile ii sperie, se panicheaza, si nestiind cum sa procedeze, interzic, isi fac propriile teorii impotiva a tot ceea ce nu cunosc. DIN TEAMA. Asta nu inseamna ca nu iti mi pot oferi siguranta, ca nu te mai poti baza pe ei. Pentru tine, eu cred ca cel mai la indemana este sa ii ajuti. Asta o sa te si maturizeze. Pentru ca asta inseamna de fapt fenomenul tranzitiei (adolescenta), invatarea asumarii raspunderii si punerea in actiune fapte responsabile. Nu va mai faceti asteptari de la ceilalti - si asta e regula pentru tot restul vietii, o sa vedeti. In voi insiva aveti toate resursele de a va rezolva nelinistile. Cereti sprijin si ajutor, dar alegeti privind in perspectiva. Si daca aveti banuti stransi, mergeti la un psiholog care sa va ajute sa-i intelegeti pe parinti si sa gasiti solutii. Eu ma pregatesc sa devin mama. Nu e usor ;). Veti vedea. Imbratisari.
Adolescenta e o perioada knd noi ne dezvlodam si fizik si moral.Defapt parintii nu accepta k noi deja nu mai suntem copii pe care ii fraiereau cu 2 bomboane.Ei nu inteleg k ne dezvoltam sau pur si simplu nu vor sa accepte k fiik/fiiul incep un drum spre maturizare spre devenire femeie sau barbat.Ei nu vor sa accepte k acum e timpul iubitilor e timpul knd noi suntem rebeli si nu vor sa intelega si sa accepte k copiii lor incep sa iubesk...la randul lor...
sunt socata .am aflat azi ca fiica mea de 15 ani si jumatate ,,experimenteaza tigarile ,,.am ramas pur si simplu socata ,am plas de am innebunit ptr ca tot timpul am discutat cu ea despre toate.am fost prietene iar acum simt ca se prabuseste cerul si se schimba totul.ce s fac ?simt ca m-i sa pustiit sufletul dintr-o data .ce sfat imi dati ?
Foarte bun comentariul Mihaelei. Si eu sunt in exact aceeasi situatie cu parintii mei. Uneori parintii nu inteleg ca unii nu au nevoie de bani pentru a fi fericiti. Judeca pe toata lumea fara sa se vada pe ei mai intai.E mare pacat... foarte multi copii sunt in aceasta situatie. Dar cum se spune... "cine are ochi sa vada! cine are urechi sa auda!". Foarte putini parinti aud si vad nevoile copiilor. Multi pur si simplu nu vor!
Fete si baieti as vrea ca inainte de toate.. inainte ca sa va spun ceea ce kred si ceeea ce konsider eu,(makar ca am abea 14 ani..., si stiu k o sa va para absurd) sa stiti un singur lucru : O FAMILIE ADEVARATA VA STI SA TINA CONT INTOTDEAUNA DE PARERILE FIECARUIA, zik doar.. o familie adevarata! atunci kind apar lucruri si motive ,... certe,- adolecentii deja konsidera k nu au dreptate ei si se gindesc numai la ei.. dar nu e asha! ei cred k e pt binele vostru,adik a nostru si k ne fac un bine, si pe viitor le vom multumi k ne tinea inkisi uneori,nu ne permitea ceva si kestii de genu asta.. In realitate lucrurile nu sunt asha precum par. Sunt alte timpuri ,,alta lume, ALTA GENERATIE !!!!!!!!!! chiar si faptul k suntem inkisi uneori e un semn desigur nu de bine.. si inteleg ce inseamna astya,fiindk eram si eu intr-o perioada din asta,dar mi-am revenit ku timpu.. si odata ce mam descis pt mama am inceput ai spune ceea ce kred eu si cewea ce ma doare mai mult.. CA NU MA NTELEGE SI E PREA DURA CU MINE. dar nu aici sa terminat.. desi si-a cerut scuze si mi-a promis k isi va schimba atitudinea si komportamenu.. situatia a devenit mai komplicata si poate pt faptu k nu eram multumita(in asta nu o sa ma intelegi korekt,e moolt de povestit....) si si-a virit nasu alte persoane in viata mea kit persomala si kit pe plan familial. vreau sa ajung la un lukru... atunci kind in familie nu e intelegere, dragostea si intelegerea acea familie nu e adevarata si parintii NICIODATA nu vor duce kont de parerile fiekaruia ...in special de adolescenti, fiindk ei kred k ink nu stim loomea si se tem k vom face greseli kare dupa asta le si vom regreta... DAR VREAU SA VA SPUN DRAGI PARINTI, SUNT DIFERITE CARACTERE DIFERITI COPII SI VA PUTETI GRESI ... trebuie sa ne intyelegeti,sa ne dati si kiteodata posibiliatea sa alegem kiar dak din punkul vostru pare starniu si in suflet puteti ramine kontra, dar lasati-ne sa si mai gresim uneori ,,,, fiindk asta este viata .. si suntem oameni si va trebui odata si odata sa gresim... CE TII DAT NU STRGI de pe fila sortii. sper k nu am skris in zadar si cei ce vor citi articolul parinti si adolescenti de virsta mea sa inteleeaga ideea mea si sa le fie de lfolos makar putin.. va rog.. nu faceti greseli de-pe-akum.. caci este o vorba "MASOARA DE 7 ORI SI O DATA TAIE" !!!!!!!!!!!
sse intampla ceva daca tai din firele de par din zona pubiana ?
am 15 ani si nu ma mai inteleg deloc k mama mereu tipa urla la mine intotdeauna gaseste motive de cearta...imi vine sa plec de acasa sau sa mor k nu mai suport...prieten nu ma lasa sa imi fac k fete mai mari nu ma lasa k zice ca ma invata la prostii...orce as face nu stiu km sa o dau ca sa fie bine....sunt o persoana care nu pot tine ura si imediat ma duc tot eu la ea si vorbesc k ea...nu stiu ce sa mai fac?as vrea sa imi dati un sfat
in ziua de azi noi adolescentii suntem cei mai putin intelesi, deoarece avem momente cand avem impresia k la nimeni nu le pasa de noi, mai ales cand suntem dezamargiti de cineva, acum ne putem simti fericiti, impliniti si apoi cadem intro depresie si ne izolam de toata lumea, cateodata ranim cel mai mult persoanele care ne iubesc prin comportamentul nostru, dar nu din rea vointa. eu am 17 ani si ma cert des cu parintii mei, dar mai si recunosc cand gresesc, cred k cea mai importanta este comunicarea cu parintii, in special la fete cu mama, este bine k noi adolescentele sa incercam sa o vedem k pe o prietena in primul rand si apoi k o mama. si eu am un caracter dificil, am momente cand nu vreau sa vorbesc cu nimeni, mai ales cand cineva ma raneste cu ceva. Sunt cu un baiat de un an si cinci luni, la inceput mi-a fost greu pt k ai mei nu au fost de acord cu el, plangem mereu, nu imi venea sa ma mai duc nici la scoala, nu intelegeam de ce vor sa ne desparta, de fapt a fost faptul k el avea 22 de ani si eu 17, si k nu este prea bogat, ma simteam prost fata de el, incercam sa ii ascund asta, dar pana intro zi cand tatal meu i-a spus sa ma lase in pace k 'nu e de mine', am simtit k inebunesc, imi era rusine sa mai dau ochii cu el, vroiam sa fug de acasa, nu mai mancam, ma certam zilnic cu ai mei, am trait un cosmar, pt el nici nu mai zic, atunci mi-a demontrat cat tine la mine !!!!!!!!! Dar am incercat sa vb cu parintii si sa le explic k ne iubim si nu are rost sa incerce sa ne desparta, si k o sa ma tin de liceu in continuare. Intr-un final ne-au inteles, si-au dat si ei seama k ma iubeste si k ma respecta, cum nici un baiat nu cred k ar face-o, de fapt asta m-a facut sa il iubesc, si sa ma maturizez, pt l pt un adolescent asta conteaza cel mai mult sa aiba sprijinul unei familii, sa lupte pt ce is doreste. asta cred k ajuta foarte mult la dezvoltarea psihica si fizica a unui adolescent, trebuie sa treaca si prin bune si rele, pt a se maturiza si a nu se ascunde de lume. voi parinti crededeti k dak ne faceti toate poftele, nu mai trebuie nimic? in special comunicarea , afectiunea si intelegerea conteaza mai mult de cat orice lucru material.
Draga Iuliana Nu stiu ca varsta are fiica ta, dar iti spun din experienta mea de mama, ca nu este bine sa o impingi de la "spate" de teama insingurarii. Fiica mea are 11 ani, si intotdeauna am sprijinit-o intr-o asa zisa prietenie. Uneori s-a inselat alteori a fost dezamagita, sunt persoane pe care le admira azi si maine nu. Cert este ca mereu am stat in spatele ei, cu bratele deschise, oferindu-i suportul moral pentru micile esecuri si dezamagiri. Nu ii spun niciodata: Ti-am zis eu ca asa se va intampla ! O las sa se deschida putin cate putin, chiar daca asta inseamna uneori si lacrimi. Din fericire a devenit precauta cand isi face amici si daca nu descopera o legatura reala, o afinitate in aceasta relatie, renunta. Am invatat-o sa se refugieze in carti atunci cand are o deziluzie ! Si uneori ajuta . Fii langa fiica ta, suport moral si nu o certa sub nici un motiv pentru ca nu este sociabila.
fata mea este foarte tacuta.cand mergem in vizita la rude nu scoate nici o vorba si imi este teama ca atunci cand va avea de infruntat ceva mai greu nu va sti sa se descurce,si in plus de asta nu vreau sa iasa afara din casa.va rog sa imi spune-ti cum pot sa o fac mai sociabila
Posteaza comentariu