Stima de sine

In sensul de fata conceptul de Sine este echivalent cu cel de Eu. Eul este partea din noi de care suntem imediat constienti. Este nucleul persoanei (si personalitatii) noastre, partea accesibila cea mai profunda din noi, criteriul existentei si identitatii noastre, si rezida in simtul/parerea pe care il avem despre noi insine.

A lasa deoparte acest pivot al existentei noastre, al personalitatii noastre, echivaleaza cu pastrarea invelisului si aruncarea continutului. Chiar daca elemente ale personalitatii noastre se pot schimba, identitatea Eului are continuitate pentru a permite functionarea normala a fiintei noastre.
Conceptul de sine este complex si profund. Aceasta complexitate a oferit nenumarate moduri de abordare a problematicii sinelui, respectiv a stimei de sine. Va voi prezenta cateva dintre aceste abordari, pe care le consider cele mai importante dar si cele mai relevante:

1.Narcisismul

Constituirea sinelui reprezinta un proces dinamic care incepe la nastere si continua toata viata. Depinde in cea mai mare masura de calitatea experientelor vietii. Inca de la nastere copilul are nevoie de intreg suportul parintilor pentru a se dezvolta. El trece de la o dependenta totala de acest suport la o nevoie profund instalata de apreciere din partea semenilor. Copilul invata „sa se vada” in functie de modul in care este tratat. Valoarea pe care el o da acestui „tratament” este cea care ii va conduce dezvoltarea si functionarea de mai tarziu, ca adult.

Variatiile in sens pozitiv sau negativ au efecte profunde (si cu greu sau deloc modificabile) asupra persoanei. Spre exemplu, un concept de sine pozitiv are la baza certitudinea ca esti iubit, apreciat, ca stii ce este dragostea, o accepti si ai capacitatea de a o darui (de a iubi alte persoane); este desigur cazul copilului care a fost iubit, ingrijit, apreciat, respectat si care a „invatat” toate acestea de la persoanele care l-au ingrijit. Un concept de sine negativ, este, dimpotriva, unul de rejectare, de non-valoare, de neapreciere si este cazul copilului caruia nu i s-a aratat dragoste si apreciere/afectiune (atentie - fara legatura cu modul in care a fost ingrijit sau hranit).

Imediat dupa depasirea perioadei de dependenta totala, copilul continua drumul in desavarsirea sa ca persoana, cautandu-si sensul existentei. Experienta proprie, imitarea, invatarea prin incercare si eroare sunt doar cateva dintre metodele pe care le utilizeaza. Dincolo de acestea insa este sprijinul neconditionat al parintilor, dragostea, afectiunea, aprecierea si respectul acestora, care nu fac altceva decat sa alimenteze dezvoltarea/delimitarea copilului ca persoana separata, unica. Aceasta „alimentare” face ca si copilul sa ceara in continuare, din ce in ce mai mult.

El stie ca nu poate supravietui fara acest sprijin si face totul ca sa si-l asigure; un instinct al vietii, al supravietuirii il indreapta inconstient catre aceasta cerere, din ce in ce mai mare. Se dezvolta astfel in copil un sentiment de omnipotenta, de iubire de sine fara limite (de genul „eu merit totul pentru ca sunt singurul, mi se cuvine si sunt cel mai, si cel mai...”), ceea ce numim narcisism. Intre anumite limite, pe care tot parintii le transmit copilului, acest sentiment de iubire de sine se autoinscrie intre granitele unei persoane care invata ca trebuie sa incerce, sa lupte, respectand insa „granitele” altora. In acest moment incepe sa se confunde acest narcisim (dealtfel sanatos asa cum este el descris aici) cu ceea ce numim in limbaj comun incredere in sine. Este momentul in care copilul face diferenta intre sine ca persoana si ceilalti.

Daca a dobandit incredere in sine, in posibilitatile, puterile si limitele lui va invata sa se respecte ca persoana, asa cum ii va respecta si pe ceilalti ca persoane si va intelege valoarea pe care o are ca fiinta unica si pe care o poate dezvolta spre nivelul (potentialul) ei maxim. In acest proces de autocunoastere si de autodelimitare copilul se diferentiaza atat psihic dar si fizic, incheind cu identificarea de gen si rol (afla carui sex ii apartine si care este comportamentul normal pentru acest sex si intre sexe).