Am 25 de ani, patru operaţii estetice şi un iubit care-mi spune că de fapt nu sunt perfectă pentru el. I-am spus că perfecţiunea, aşa cum o vede el în reviste, se obţine în photoshop, nu numai cu bisturiul şi la solar, dar degeaba.
La cei 20 de ani pe care-i aveam când l-am întâlnit pe Florin eram o fată ca multe din generaţia mea. 1.70 m, 56 de kg, proporţionată şi mai ales prospătură. El avea atunci 24 de ani şi până când ne-am combinat s-a ţinut cam vreun an de capul meu. Totuşi, după o vreme am constatat că la el sentimentele nu se amplificau, ca la mine. În timp ce eu visez la o relaţie stabilă, o casă, un copil, el a rămas tot la nivelul de tatonări, în care nici măcar planuri nu-ţi faci.
La un moment dat mi-a sugerat că nasul meu ar fi mult mai drăguţ dacă ar fi mai mic. Aşa că am început să mă uit mai des la nasul meu în oglindă şi am ajuns să-i dau dreptate.
În căutarea unui nas perfect
Am făcut o rinoplastie. Nu vreţi să ştiţi cât doare până se vindecă. Mi-am blestemat zilele şi părinţii care m-au făcut altfel decât mă dorea Florin. Dar a trecut. Acum am un năsuc fin şi în vânt, pe care-l pudrez ori de câte ori îmi iese în cale o toaletă pentru doamne.
După un timp, Florin a început să se lege şi de fundul meu, care chipurile ar fi cam lăsat. E drept că nu mi-au plăcut niciodată orele de sport de la şcoală. Trăiască domnul doctor Georgescu şi scutirile lui medicale! Dar fundul meu oricum nu era lăsat. Nu încă, cel puţin. Era cam plat. Dar dragostea pentru Florin nu era deloc aplatizată, dimpotrivă.
Aşa că am mers din nou la clinica unde mi-am aranjat nasul, pentru nişte implanturi fesiere. Dacă la nas am scăpat relativ uşor, cu fesele tevatura a fost pe măsura ... organului. Nas mic - probleme mici, fund mare... Pentru un fund bombat trebuie să suferi ca un câine. O lună de zile am tras după operaţie, pentru că am căpătat o infecţie care se vindecă extrem de greu. Tăietura operaţiei, pentru introducerea implanturilor de silicon, s-a făcut în cuta dintre cele două fese, iar vindecarea acelui loc a fost mai grea decât mi-aş fi imaginat. Chiar şi după vindecare aveam o teamă să mă aşez. O vreme mi-am purtat fundul prin lume ca pe un trofeu. La cât am suferit de pe urma lui, fundul meu ar merită pus pe tricouri şi căni, pe desktop sau trimis în lume pe felicitări de Crăciun.
Un concediu în vis
Florin n-a prea fost mulţumit de rezultat, pentru că zicea că nu mai e simetric. Tot timpul i se părea că o fesă e mai bombată. Nimeni nu mi-a confirmat asta, iar eu nu pot aprecia corect uitându-mă în oglindă.
În fine, am trecut şi peste asta. A venit rândul sânilor. Era cazul să intre şi ei în ton cu noul „eu”. La aşa nas fin şi fund bombat, se cereau nişte sâni mai proeminenţi. Cupa mea B, foarte satisfăcătoare în opinia mea, a suferit o upgradare. Proporţional contul a suferit o retrogradare dramatică. În interval de un an de zile am cheltuit pe intervenţii chirurgicale echivalentul unui concediu fabulos pe o insulă exotică. Şi asta fără să ies măcar din Bucureşti. Mă relaxam la gândul că odată obţinut rezultatul final, Florin mă va lua într-un concediu de vis, în care doar costumul de baie va reuşi cu greu să ascundă atuurile de bombă sexy care aveam să devin. Iar acolo, pe plaja străjuită de palmieri, îmi va pune celebra întrebare şi-mi va dărui INELUL.
Nu mă recunosc
Operaţia de mărire a sânilor n-a ieşit din prima. Dacă credeam că nasul doare după remodelare, aflaţi că sânii dor şi mai tare. Iar în final, când bandajele au căzut şi credeam că doar atât a fost, am văzut că rezultatul e mai prost decât originalul. A fost nevoie de încă o intervenţie ca să-mi scoată siliconul de sub muşchi şi să mi-l pună astfel încât sânii să aibă un aspect natural. Dar nu au nici acum.
Dacă mă întrebaţi pe mine, acum când mă uit în oglindă nu mă recunosc. După unele standarde masculine arăt super. După părerea mamei, mi-am bătut joc de mine. După părerea lui Florin, tot nu sunt perfectă.
Mă uit la el şi nu înţeleg la ce anume se referă perfecţiunea asta. Sunb nasul tăiat, fundul bombat şi sânii umflaţi sunt tot eu, fata aia care s-a îndrăgostit de el când aveam 21 de ani. Acum sunt tunată ca o maşină din reviste, dar Florin tot nu pune marea întrebare.
Singura soluţie rămasă pare a fi să mă nasc din nou. Sau să admit că nu voi fi niciodată cu Florin ...