Cum să-ţi găseşti sufletul pereche?

Deseori se face confuzie între „suflete pereche“, „suflete soră“ şi „suflete gemene“. Sufletul pereche nu înseamnă partenerul perfect, idealul pe care ni l-am creat noi despre un bărbat, ci acea persoană perfectă pentru noi la un moment dat sau într-o anumită perioadă din viaţă (poate fi şi pentru întreaga viaţă).

Putem avea chiar mai multe suflete pereche, pentru că ele reflectă acele părţi din noi cu care trebuie să ne confruntăm pentru a evolua. Cele mai mari blocaje, temeri şi convingeri limitative care ne stăpânesc vor ieşi la suprafaţă într-o relaţie cu acest suflet care este un ajutor foarte mare pentru noi înşine pe drumul împlinirii destinului nostru personal.

Deschideţ-ţi inima!

Cu cât noi suntem mai curaţi şi mai în acord cu sufletul nostru, cu atât relaţia cu sufletul pereche va fi mai armonioasă şi vom avea parte mai mult din acea fericire pe care ne-o dorim. Este o iluzie să credem că dacă l-am întâlnit, automat vom avea acea dragoste idilică din poveşti. Mai întâi trebuie să ne acceptăm, să ne apreciem şi să ne iubim pe noi înşine, astfel încât să ne putem deschide inima şi să oferim tot ce avem mai bun. Abia atunci sufletul nostru pereche – care ne va reflecta pe noi – va forma un tot armonios cu noi, iar relaţia va fi ca un vis devenit realitate.

Cum eşti, asta găseşti!

Putem să ne rugăm intens, să facem diferite ritualuri, să ne imaginăm şi să ne dorim ca în viaţa noastră să apară un bărbat cu anumite trăsături şi să ştim exact şi care sunt acelea, dar el nu va face parte din viaţa noastră decât atunci când noi înşine vom fi reflexia în oglindă a ceea ce ne dorim. Deci primul pas şi cel mai important este întâi ca noi să devenim aşa cum am dori să fie partenerul nostru. Aici se aplică foarte bine: „Fă celorlaţi ce ţi-ar plăcea să ţi se facă ţie“ şi asta vei primi, sau altfel zis, „Fii aşa cum ai vrea să fii“ şi astfel de partener vei atrage.

Mici diferenţe

De multe ori ni se pare că partenerul de viaţă este diferit sau opus faţă de cum suntem noi. Adevărul este că celălalt reflectă întotdeauna şi acele părţi bune, şi acele măşti false pe care le purtăm în viaţă. De unele suntem conştienţi şi spunem că sunt puncte comune, iar pe celelalte, de care nu ne dăm seama sau refuzăm să le vedem la noi, le numim diferenţe. Aceste diferenţe există tocmai pentru ca noi să le privim ca pe nişte lecţii pe care le avem de învăţat pentru a evolua, a creşte şi a ne îmbogăţi ca oameni. Diferenţele nu sunt duşmanii unei relaţii, sunt catalizatorii potenţialului nostru prin care, dacă le folosim cu înţelepciune, în cadrul relaţiei, vom învăţa multe despre noi înşine. Dacă le percepem altfel, se vor transforma în factori distructivi, iar noi vom ajunge la despărţiri dureroase şi la dorinţa de a fugi în braţele unei alte persoane, care, în mod aparent ciudat, va trezi în noi aceleaşi reacţii nepotrivite şi vom retrăi aceleaşi suferinţe până când vom realiza că de fapt cauza se află în noi înşine.

Fuga nu este o soluţie şi nici salvarea de suferinţă. Deci, toţi cei care au o relaţie de iubire, şi-au întâlnit de fapt sufletul pereche – numai că este acela pe care îl merită la acel moment. Dacă îţi doreşti un partener mai bun decât ai sau ai avut până acum, devino tu însăţi mai bună şi acesta va veni la fel de repede pe cât de intens îţi doreşti, aducând cu el toată dragostea pe care tu însăţi eşti în stare să o oferi.