Contactul vizual - o garantie a sinceritatii?

Comunicarea se face si prin cuvinte, si prin gesturi. Se spune ca 90% din comunicare se face la nivel nonverbal. Insa ce transmite acest limbaj? Exista un "dictionar" de sensuri ale gesturilor? Si, mai ales, a privirilor?

Cand cineva spune "galben", un om se poate gandi la soare, altul la un perete galben, altul la un pui de rata... si asa mai departe. Nu avem cum sa stim care este imaginea asociata fara ca el sa ne-o spuna. Sau, cand e furioasa, o persoana tace cu incapatanare, alta tipa, alta vorbeste calm si alta plange. Reactiile sunt diferite si variaza de la om la om. Gesturile variaza la fel de mult ca reactiile si au semnificatii la fel de diferite de la o persoana la alta.

Privirea face parte din elementele comunicarii nonverbale. Parerea generala este ca, daca iti privesti sustinut interlocutorul, esti sincer si interesat de conversatie. Sa fie adevarat?

Oare, daca s-a intamplat ceva neplacut, iar eu ii intreb pe ceilalti (oricare ar fi ceilalti, prieteni, colegi, familie) cine este responsabil si toti ma privesc in ochi, mai putin unul, automat acesta din urma este vinovatul? Poate nu a auzit ce am spus, poate se gandeste la ceva mult mai important si nu are timp sa se ocupe de problema mea, poate faptul ca ma vede suparata il intimideaza... De ce oare lipsa contactului vizual ar insemna nesinceritate?

Cei care mint au un motiv. Si, de obicei, un motiv te impinge sa faci tot posibilul sa nu-ti fie descoperita minciuna. Prin urmare, un mincinos te poate privi in ochi cu cea mai mare nonsalanta si sa te minta, cum s-ar zice, in fata, fara sa-l tradeze nici cea mai mica zvacnire. Prin urmare, sa te bazezi doar pe acest tip de reactie in a judeca pe cineva reprezinta o eroare destul de grava de judecata.

In Japonia, un contact vizual sustinut este mai degraba un semn de agresiune si de lipsa de respect. In Occident, reprezinta interes si sinceritate. De ce ar fi o interpretare mai buna decat alta? Tine de cultura si de perceptie, dar variaza si in functie de individ.

Oamenii ai caror ochi se "plimba" atunci cand discuta cu altcineva pot avea suficiente motive pentru aceasta, fara a fi nesinceri sau neatenti. Poate sunt timizi. Poate, ca in cazul japonezilor, considera un semn de respect sa nu se zgaiasca fix la celalalt, de parca i-ar urmari fiecare miscare. Poate sunt nervosi sau suparati din cauza unui eveniment anterior si nu vor sa li se vada fulgerele din ochi - interlocutorul ar putea crede ca el a provocat supararea.

Rareori se intampla sa privesc fix in ochi pe cineva, din diverse motive. Mie imi place sa urmaresc o persoana cu mai multa discretie, pentru a nu-l face pe cel din fata mea sa se simta incomod. Am discutat cu multe persoane timide si am fost eu insami una. Stiu cum te simti cand celalalt te priveste de parca te-ar scana cu raze X. In plus, chiar si atunci cand privesc pe cineva, privesc ansamblul fetei, niciodata doar ochii. Asta inseamna ca sunt nesincera? Daca am alte obisnuinte, inseamna ca nu sunt atenta la ce spune persoana din fata mea? Cred ca poti demonstra si altfel ca asculti si ca esti sincer, nu numai cu priviri insistente.

In plus, o privire directa poate indica si altceva decat sinceritate sau atentie. Poate fi un semn de nemultumire sau folosita drept arma de intimidare. Depinde de context, de celelalte gesturi, de situatie, de cuvinte. Interpretarea exclusiv a privirii nu este un indicator nici macar aproape sigur.

Iata parerea specialistului Lena Rusti, psihoterapeut, in aceasta privinta:

"Modul in care privim in momentul in care comunicam cu cineva este o parte importanta a limbajului non-verbal, care ne ajuta, pe de o parte, sa exprimam mai bine ceea ce vrem sa spunem, si pe de alta parte, sa interpretam mai bine ceea ce interlocutorul vrea sa ne transmita.

In ceea ce priveste interpretarea acestei priviri, acest lucru depinde de multi factori, printre care doar cativa ar fi:

•  culturali (ce inseamna in cultura familiala, sociala sau personala a persoanei);
•  factori de mediu (modul in care comunicarea este afectata de alti factori externi, de exemplu un zgomot care nu permite persoanei sa se concentreze in comunicare);
•  factori subiectivi (cum se simte persoana pe care o analizam in preajma persoanei cu care vorbeste).

In acest context, interpretarea contactului vizual prin prisma unui dictionar rigid poate duce la distorsiuni ale procesului de comunicare. De exemplu: o persoana nu te priveste in ochi pentru ca este timida si tu interpretezi faptul ca nu te priveste in ochi drept lipsa de sinceritate. In clipa in care iti formezi aceasta opinie, vei dori sa o confirmi si comportamentul tau ulterior poate tinde sa fie unul agresiv, care sa puna persoana intr-o pozitie tot mai defensiva, fapt ce tie iti confirma faptul ca e ceva in neregula, insa de fapt aceasta miscare este doar rezultatul modului tau de a actiona in comunicare, nu al faptului ca persoana minte.

Contactul vizual este foarte important. Insa e bine sa il analizam cu deschidere si in contextul in care suntem in momentul respectiv, pentru a nu deveni victimele unor erori grave de interpretare."

Prin urmare, data viitoare cand cineva nu te priveste in ochi cand vorbeste cu tine, nu te grabi sa-l etichetezi drept nesincer. Gandeste-te ca exista o varietate de motive pentru care nu-ti sustine privirea si ca ar trebui sa nu te grabesti cu concluziile.