Teoretic, adolescenta incepe la 15 ani si ia sfarsit la 25 de ani. Practic, adolescenta tine pana cand sistemul nervos central se maturizeaza si influenteaza ca atare maturizarea psihica, aceasta insemnand: autocontrol, cenzuri, valori si nu numai.
In general, teribilismul este un comportament prin care tanarul doreste si simte ca trebuie sa iasa cumva in evidenta, sa fie "important", aceasta tendinta manifestandu-se concomitent cu o cautare a "propriei identitati", o incercare de formare prea rapida, din pacate, a propriei structuri de personalitate.
Factorii care determina acest lucru sunt, pe de o parte, cauzali, iar, pe de alta parte, favorizanti. Cei cauzali se refera la mostenirea genetica - constitutia temperamentala si la factori sociologici - mediul si anturajul.
Cei favorizanti se refera la microclimatul familial, mediul scolar, anturajul apropiat si, nu in ultimul rand, neidentificarea cu un model pozitiv sau negativ de personalitate.Referitor la ultima fraza, tin sa mentionez ca teribilismul nu are o conotatie strict negativa, ci poate fi neutru si/sau constructiv, respectiv pozitiv. Aceste ultime doua categorii presupun: dorinta de autodepasire, singularizare-personalizare, atitudine hipercritica, sensibilitate exagerata, sugestibilitate si hiperemotivitate.
M-as referi la o situatie adiacenta si, totodata, favorizanta teribilismului "negativ", si anume conflictul dintre generatii, din cauza caruia tinerii au toate conditiile sa-si dea viata "peste cap". Mentionez ca acest fenomen se petrece nu doar in familiile in care parintii nu au incredere in copii.
O sa fiu destul de aspra cu parintii care favorizeaza acest lucru, si anume o sa enumar cateva greseli pe care acestia le comit:- Prima greseala ar putea rezulta din necunoasterea corecta si la obiect a caracteristicilor varstei: de ce mamele consulta indrumare numai pentru perioadele varstelor mici ale propriilor copii? De ce nu se studiaza cu acelasi interes si varsta adolescentei?
- A doua greseala poate fi faptul ca, nu de putine ori, mamele dau dovada de lipsa de tact: se poarta ca si cum copilul ar fi un obiect "manevrabil", ceea ce nu mai este valabil la aceasta varsta a adolescentei, uitand pe moment sau neconcepand ca diplomatia face minuni in procesal educativ.
- A treia greseala ar fi faptul ca unii parinti nu sunt flexibili, sunt rigizi, prea impunatori si chiar duri, uneori; in aceasta situatie, tentatia fructului oprit isi spune cuvantul.
- A patra greseala, opusa celei de-a treia, s-ar putea petrece atunci cand parintii ii considera pe copiii lor cuminti, ingeri si, mai ales, cei mai frumosi. Obedienta nu aduce respect si nici o mai buna comunicare.
Toate aceste cauze - la care se adauga altele, spre exemplu: nedezvoltarea personalitatii, care presupune o personalitate de nivel inferior (debilitatea mintala), o personalitate dizarmonica, inadaptata social, o anumita structura temperamentala care presupune vitalitate forte si absenta inhibitiei -, nu se manifesta independent, separat, ci apar pe un fond mixt si sunt, bineinteles, grefate pe o vulnerabilitate mai mare sau mai mica a personalitatii in plina si deplina formare a adolescentului.
Consecintele se cunosc foarte bine: abandon scolar, consum de alcool si droguri, "inconstienta" la volan, uneori chiar suicid sau intrarea in viata printre gratii, din pacate.
Cea mai sigura cale de a forma un teribilism neutru sau pozitiv este aceea de a le castiga increderea tinerilor adolescentini prin cunoasterea si intelegerea particularitatilor varstei si prin abordarea unei cai diplomatice de comunicare parinti-copii.
Va urez succes, dragi mame, bunici si, nu in ultimul rand...
dragi tinere!
Comentarii (13)
foarte tari aceste informatii pt ca m-au ajutat sa fac un proiect pt scoala.multumesc foarte mult
Sunt studenta in anul I la psihologie si am de facut un proiect pe tema teribilismul, acest articol ma ajuta mult, multumesc.
E foarte tare pagina asta de informati.Tineti-o tot asa!!
toti zic k adolescentii nu stiu ce vor,dar ei ce stiu de fapt?sa si impuna propiile reguri de pe timpurile comunistilor cu forta ca altfel nu reusesc......unii dintre ei sunt chiar absurzi si nu gandesc de loc ca nu ai cum sa traiesti in ziua de azi dupa niste principii invechite.....
Daca din tot ce am scris doar atat ai inteles ca aduc laude comunismului, ai bine inseamna ca nu ai intles nimic. Nu aduceam laude comunismului si nu voi face asta nicoidata. Vroiam sa spun ca atunci ezistau niste principii pe care adolescentii din ziua de azi nu le mai au si se pare ca aceste principii au cam inceput sa dispara la mult mai multi. Asa ca pendtu greata pe care o ai nu ai decat sa iei o lamaie, poate iti trece.
pt michelle si pentru cele care mai aduc inca laude comunismului. draga michelle ne-o fi invatat comunismul BINE ca drogurile nu sunt bune, dar nu uita ca nici nu aveam acces la ele! ca dealtfel de fumat am fumat si noi (sau am incercat macar) si de baut alcool am baut ! laudele la adresa bunului sistem comunist care ne vroia numai binele, imi intorc stomacul pe dos.
Am un baiat de 19 ani , este un copil bun si cuminte dar ca toti adolescentii are si el ceva si anume cand iese pe afara sa se intalneasca cu baietii (are un grup de copii)uita sa mai vina acasa lucru carepe mine ma scoate din minti .Mai nou ma suna fete (prietene,colege) , sa-mi ceara voie sa-l las sa doarma la ele.De aceea va rog pe d-vstra sa-mi dati un sfat cum sa procedez. / Spre exemplu vineri a venit de la facultate m-a rugat sa-l las la ziua unei foste colege. Eu l-am lasat desi sotul sa suparat putin. A venit sambata la ora 5,00 dimineata , a dormit pana la ora 18,00 seara apoi a iesit afara si la ora 0,00 peimim un telefon de la el ,, daca poate dormi la o fata ( pe care o cunosc),eu am zis nu dar el a insistat si a ramas la fata. A mai venit acasa duminica la ora 15,30 , Atunci sotul i-a luat cheile de la usa si la gonit zicandui sa se duca de unde a venit. Va dati seama ce este in sufletul meu. Asa ca va rog daca imi puteti da un sfat va multumesc din fuflet,
Sunt trei lucruri pe care poti sa le urmaresti ca sa stii daca o persoana este sub influenta drogurilor: - in primul rand cineva care este sub influenta drogurilor are pupilele foarte dilatate si lucesc - in al doile ran, dificultatea de a purta o conversatie banala, - in al treilea rand, le sare tandara foarte usor. Depinde si de tipul drogului, caci daca e marihuana de exemplu (cum din pacate e si cazul fiului meu) dupa o sedinta de fumat au ochii injectati. Din pacate adolescentii din ziua de azi cresc sub alte influente si oricat ai vrea sa ca sa ii protejezi sau sa le explici, ei tot sunt supusi tentatiei de a incerca. Om fi trait noi in vremuri comuniste, asa cum cineva spunea mai sus, dar un lucru ne-a invatat bine, si anume ca drogurile nu sunt bune.
De cateva saptamani am abservat la copilul meu de 18 ani cateva schimbari care ma pot duce cu gandul ca s-ar putea droga Sper ca ma insel ,de aceea va intreb :cum pot recunoaste simtomele unui drogat?.
Traim in secolul vitezei de mult timp....Adolescenta este precoce in zilele noastre si poate incepe chiar de la zece ani ai copilului; fiti atenti la modul de comportament al copiilor de zece ani si veti fi convinsi ca asa este. Consider de bun augur subiectul si cred ca ar trebui dezvoltat in mai multe episoade!
intr-adevar e asa,nu am ce adauga,E foarte periculos in acelasi timp sa fii adolescent!Groaznic!
Articolul este interesant, insa este scris dintr-un punct de vedere, si anume cel de parinte. Parerea mea e ca o problema nu pote fi cu adevarat solutionata decat daca se cunosc toate datele ei. Ori din punctul de vedere al adolescentului nu vad nimic. Parintii trebuie sa-si aduca aminte ca au fost si ei o data adolescenti. Da, alte vremuri, comunismul, bla bla...insa mi se pare paradoxal ca tocmai acesti oameni, care au trecut prin aceasta perioada, acum se uita-n gol, ridica din umeri si nu-i inteleg pe cei care abia in acest moment isi traiesc adolescenta...
este tot mai greu sa fi parinte in zilele noastre, mai ales ca orice scoala faci, o scoala de parinte nu exista. fiecare parinte este unic in felul sau dar si fiecare copil eate unic, chiar si in cadrul aceleiasi familii. de aceea ar fi necesar ca in fiecare scoala sa fie macar un psiholog daca nu mai multi( la atatia copii cat poate el sa-i analizeze) si daca sunt probleme sa fie chemata familia. economiile care se fac in sistemul de invatamant se vor reflecta abia peste mai multe generatii, si atunci va fi prea tarziu
Posteaza comentariu