Sentimentele copilului fata de mama

 

 

Dragostea copilului fata de mama sa este, o sa spui, o continuare a legaturii fiziologice, organice, stranse, ce se stabileste intre copil si mama inca din fazele intrauterine. Raspunsul este foarte adevarat si pertinent.

As mai adauga si urmatorul aspect: asa cum atasamentul puilor fata de mama lor depinde de hranirea lor de catre ea si de prezenta constanta a acesteia langa ei, acelasi atasament se produce si la oameni, numai ca, spre deosebire de animale, sentimentul de dragoste fata de mama dureaza toata viata.

Initial, la sugar domina reactiile afective primare, care de cele mai multe ori semnaleaza disconfortul: foamea, umezeala, frigul, lumina prea puternica, nevoia de somn. Toate acestea sunt destinate mamei, care trebuie sa il linisteasca; nu numai sa-i ofere confortul dorit, dar si sa-i asigure linistea emotionala. Dupa trei luni, copilul isi poate manifesta simpatia sau antipatia. Mai mult, daca mama vorbeste cu cineva necunoscut in timp ce copilul suge, acesta se intrerupe, intorcand capul, uneori se incrunta contrariat, fapt care este considerat ca o forma de manifestare a geloziei.

Atasamentul afectiv al copilului mic fata de mama sa este foarte puternic.

Despartirea lui de ea poate duce la stari grave, ca lipsa apetitului si refuzul hranei sau urinatul in pat (enurezisul), de exemplu. Copiii care sunt separati o vreme mai indelungata de mama lor, devin mici depresivi. Aceasta lipsa a mamei, asa-zisa frustrare materna, poate avea repercursiuni adanci, mai tarziu, asupra formarii si dezvoltarii personalitatii lor.

Sentimentele copilului fata de mama 

Lipsa afectiunii materne inca de la nastere, in cazul copiilor abandonati in maternitati sau in alte locuri improprii, il frustreaza pe copil si il impiedica sa aiba o dezvoltare afectiv-emotionala normala. Feed-back-ul sentimental normal nu mai are loc si, nu de putine ori, acest fel de copii "cersesc afectivitate" celor care-i ingrijesc, daca acestia nu reusesc sa devina in totalitate un substitut matern cat mai apropiat de perfectiune.

Sentimentul de dragoste pentru mama intra adesea in contradictie, uneori pana la conflict, cu dragostea pe care aceasta o arata unui frate sau surori mai mici; atunci apare o reactie de gelozie intensa - denumita si complexul lui Cain.

Copilul aflat in aceasta situatie vede in fratele sau sora lui - adesea nou-nascut - un rival care ii injumatateste afectiunea mamei. Aceste sentimente de gelozie dovedesc intensitatea sentimentelor de dragoste fata de mama si pot dura aproape toata viata, transformandu-se, mai tarziu, intr-o adevarata rivalitate sentimentala intre frati. Se pare ca aceste sentimente sunt mult mai puternice la fete, ca urmare a dezvoltarii mai intense a afectivitatii lor.

Se vorbeste, referitor la sentimentele copiilor, de un anumit atasament "erotic" fata de parintele de sex opus, asa-zisul complex Oedip. Se spune ca acest complex are la baza faptul ca primul obiect al iubirii copilului este mama. Se pare ca acesta influenteaza atat sentimentele copilului fata de mama, cat si inconstientul viitorului adult. Complexul Oedip, daca exista, trebuie depasit, deoarece, in caz contrar, el ar putea continua sa exercite, din inconstient, o actiune puternica si durabila, cu unele consecinte nedorite.

De mentionat este faptul ca, in general, sentimentele copilului de dragoste fata de mama nu au nimic in comun, dupa parerea mea, cu sexualitatea, iar complexul lui Oedip, numit la fete complexul Electrei, adica ura fetei fata de mama si dragostea sexuala fata de tata, este discutabil.

Copilul la scoala

Dupa intrarea in scoala, normele sociale scolare, cu caracterul lor specific, nu pot intotdeauna sa satisfaca unele dorinte spontane sau dispozitiile cu un caracter capricios ale copilului, ceea ce ii creeaza insatisfactii emotionale. In acest context, modul de manifestare a starilor afective fata de mama se modifica.

Scolarul mic este mai putin tandru. In schimb, nu de putine ori, acesta incearca sa faca placere mamei, dovedindu-i prin aceasta sentimentele, straduindu-se sa invete cat mai bine.

Odata cu trecerea timpului, copilul care a ajuns la varsta pubertatii incepe sa manifeste uneori neincredere in familie, uneori chiar si fata de sfaturile mamei. Devine mai retinut si mai timid, iar daca sunt mai multi frati, creste rivalitatea intre ei. Este mult mai izolat fata de mama si comunica mult mai putin spontan afectiv. Acesta este momentul cand mama trebuie sa fie mai aproape de copiii ei ca oricand.

In adolescenta se estompeaza sentimentele fata de mama, in avantajul sentimentelor de dragoste erotica fata de sexul opus. Copilul devine din ce in ce mai independent afectiv fata de mama. Aceasta independenta poate fi intr-o mai mare sau mai mica masura prezenta, in functie de copil. Sentimentele fata de mama se pastreaza insa in forma lor filiala.

Este drept ca, uneori, unii copii raman dependenti de mama si dupa ce se casatoresc, dar acestea sunt exceptii. Ma refer la barbatii casatoriti a caror "cordon ombilical" nu este rupt si... dupa cum sunt semne... nu se va rupe niciodata, aceasta in detrimentul propriei familii.