De ce mamele sunt diferite

De foarte multe ori am fost intrebata de ce mamele sunt diferite intre ele, de ce sentimentul dragostei de mama este mai mult sau mai putin dezvoltat, uneori fiind aproape de zero.

Tot mai des se folosesc expresiile: dragoste de mama, dragoste materna, iubire de mama, ceea ce poate insemna sentimentul suprem de daruire si devotament total fata de copil. Spre deosebire de celelalte specii, la om dragostea de mama tine toata viata, iar protectia si ajutorul mamei nu se sfarseste niciodata.

Sentimentul dragostei de mama este in primul rand un semn a civilizatiei, al gradului de instruire si educatie a mamelor. In sprijinul acestei afirmatii, iata cateva date elocvente.

In istorie a existat, in anumite timpuri si societati, o abolire a sentimentului de dragoste de mama, infanticidul practicandu-se in mod curent la Roma si la vechii greci, ca si in China imperiala. Acesta consta in abandonarea copiilor nou-nascuti in locuri virane.

Tot astfel, a existat obiceiul sacrificarii primilor nascuti la fenicieni si in Cartagina, unde primul nascut era "trecut prin foc": ars in statuia de bronz a zeului Moloch. La eschimosi, ca si la alte popoare primitive, copiii slabi si putin dezvoltati erau lasati sa moara de foame, asa cum in vechea Sparta erau ucisi copiii nascuti cu malformatii.

La unii africani, copiii mici erau ucisi, daca aveau o parte a corpului diforma, daca se nasteau cu dinti sau daca dintii de pe maxilarul superior apareau inaintea celor de pe maxilarul inferior. In asemenea cazuri, o femeie vrajitoare ii sugruma, le punea corpul intr-un cos cu pamant si il arunca.

Au existat si superstitii impotriva gemenilor, care erau ucisi la nastere, iar la indigenii din Delta Nigerului, deseori mama gemenilor era ucisa impreuna cu ei.

In societatea matriarhala, copilul apartinea numai mamei, iar copilul intrat in clanul mamei avea drept ruda masculina cea mai apropiata nu pe tatal sau, ci pe fratele mamei sale.

Aceste fapte dovedesc lipsa sentimentelor de dragoste fata de copii in general, la femeile care admiteau si tolerau sau chiar impuneau aceste rituri salbatice.

Asadar, la femeie, dragostea fata de copii este in parte un produs al culturii, nu doar al naturii. Din aceste motive, vointa de a fi o mama buna tine si de cultivarea sentimentelor de afectiune.

Astfel, sentimentul de dragoste fata de copii se "spiritualizeaza", adica de el se leaga o serie de reprezentari, emotii, imagini, idei care-l fac extrem de complex. Cate bucurii, cate nelinisti si cate dureri se pot strange legate de ideea existentei micii fiinte?

Bucuria de a contempla micutul. Bucuria de a-i asculta vocea, apoi incercarile sale de a vorbi, mai tarziu de a pune intrebari, de a exprima idei, sentimente. Bucuria de a te simti iubita de aceasta inima noua, plina de sinceritate.

Apoi, in toate etapele copilariei si ale adolescentei, bucuria de a asista la dezvoltarea tinerei fiinte, la progresul ei in toate domeniile. Toate aceste bucurii sunt insotite de nelinisti, la gandul amenintarilor pe care le ascunde existenta, si de tristete, daca viata contrazice aceste sperante. Acestor bucurii si dureri li se asociaza tot felul de proiecte cu privire la viitorul copilului.