Mama hiperprotectoare versus mama hipoprotectoare
La unele mame, sentimentul dragostei fata de copil imbraca un caracter pasional intens, acestea consacrandu-li-se in exclusivitate. Este vorba de mamele "hiperprotectoare". Daca faci parte din aceasta categorie, te-as sfatui sa-ti schimbi putin comportamentul, deoarece acesta este motivul datorita caruia copilul tau nu se poate integra in colectivul scolar, mai tarziu nu poate avea o viata sexuala normala, deseori poate prezenta un marcant infantilism afectiv, concomitent cu o inteligenta bine dezvoltata.
Uneori, atasamentul excesiv il poate impiedica sa-si dezvolte armonios personalitatea. Ai putea deveni geloasa fata de tata, dar mai ales fata de nora, care ti-a rapit dragostea fiului tau. Metaforic vorbind, cordonul ombilical nu se rupe deloc in aceste cazuri, sau abia la varste destul de inaintate ale copilului respectiv.
La alt gen de mame, opus primului, atasamentul fata de copil este aproape inexistent; sentimentul dragostei este cladit atat pe un instinct matern slab, cat si/sau de un nivel cultural precar.
Mama hiperautoritara versus mama lipsita de autoritate
La unele mame, sentimentul dragostei fata de copil nu are caracter pasional, ci unul de catharsis (adica de descarcare), prin exercitarea autoritatii fata de acesta. Starea de lucruri in cauza poate izvori fie din instincte autoritare a caror exprimare a fost refulata, fie din insasi structura de personalitate a mamei.
Daca te consideri ca facand parte din aceasta categorie, incearca sa empatizezi mult mai mult cu copilul tau, incearca sa te pui in locul acestuia, adica "la mintea lui", in sens pozitiv, in felul acesta intelegandu-i reactiile si comportamentele care nu intotdeauna sunt asa cum iti doresti tu ca adult si mai ales ca mama. Ofera-i prin felul tau de a fi un model de comportament echilibrat, fara excese.
Daca esti o mama fara autoritate in fata copilului, tot nu este bine. Trebuie sa-ti schimbi comportamentul, in sensul de a colabora mai mult cu copilul tau, in orice activitate care il preocupa, in a-i da sfaturi parintesti constructive, atunci cand este nevoie, chiar daca nu ti le cere in mod direct.
Sfatul pe care ti-l mai pot da, ca psiholog, valabil pentru toate tipurile de mame: informeaza-te permanent referitor la fazele dezvoltarii psihice ale copilului. Prin aceasta metoda, corelata cu particularitatile observate si simtite de tine, vei sti precis ce anume trebuie si ce nu trebuie sa faci in cresterea si educarea copilului tau.
Atentie, ai nevoie de cunoasterea dezvoltarii copilului nu numai dupa nastere, ci in orice perioada de dezvoltare, indiferent de cat de vasta este experienta ta de viata in acest sens. Exista multe carti de specialitate, ce trateaza diferite etape de dezvoltare ale copilului.
Nu uita, de asemenea, ca fiecare fiinta este o individualitate si trateaza-ti copilul ca atare.
Comentarii (1)
sentimentul de mama este unul cultivat?? cine a scris prostiile astea??? imi doream copii, dar nu am stiut ce simti decat in momentul in care l-am nascut pe primul. inainte nu mi-am putut imagina exact ce simti, cum tremuri pt. ei, cum mori numai la gandul ca pot pati ceva. iar eu nu sunt o mama care imi cocolosesc copiii, chiar deloc. am 3 copii si ma rog Domnului in fiecare zi sa fie totul ok cu si pentru ei.
Posteaza comentariu