Cum sa ma bucur de Sarbatori

"Mai sunt cateva zile pana la Craciun. Sunt in mijlocul unei agitatii inexplicabile, parca luata de val. Toti alearga in toate directiile, se implica in tot felul de activitati prescrise: "asa se face". Trebuie sa iau cadou pentru x, y z, sa fac cumparaturi de la supermarket, sa invit rude acasa, sa ma agit, sa fac pregatiri, sa gatesc.

Ma simt la un moment dat luata de valul acestor pregatiri. Sunt deja nervoasa, suparata ca nu mai am timp sa mai fac asta sau cealalta. La un moment dat nu-mi mai apartin.

Timpul parca se contracta si ma stresez ingrozitor. Pentru ce toate astea, de ce ma agit atat? Eu de fapt nu ma mai bucur deloc. Nu simt sarbatorile, totul a devenit un sir neintrerupt de obligatii pe care le-am preluat si care m-au sugrumat in timp. Nu stiu ce sa mai fac. Daca renunt la una din toate sarcinile din lista o sa se ruineze totul."

Sunt gandurile unei femei-mame cu o familie nu foarte numeroasa. A uitat sa se bucure. A devenit sclava unei misiuni gresit inteleasa. Aceste ganduri ne sunt sau nu cunoscute. Poate le-am trait sau le-am auzit in jurul nostru. Oricum ele pot fi un indemn la autoreflexie. Ce simt eu in perioada acestor sarbatori? Ma mai bucur? Mai stiu ce mi-as dori sa fac sau ce ar trebui sa fac sa ma simt bine? Parca nu m-am mai lasat de mult in voia placerilor mele.

Hai sa ne bucuram, sa traim starea de sarbatoare. Sa simtim ca vibram de fiecare lucru mic ce compune numele Sarbatoare! Sa ne lasam toate simturile noastre atinse de Craciun: globuri sclipitoare, mirosul de cozonac, clinchetul colindelor, fulgii de nea care ni se topesc pe nas! Nu e greu deloc. Trebuie doar sa fiu pe aici, sa fiu deschisa la tot ce mi se ofera. Nimic din ce am spus mai sus nu costa, trebuie doar sa imi dau voie, sa fiu libera sa simt si sa las toate simturile mele sa fie invadate.

Imi dau seama ca eu pot:

•  Sa ma bucur de zambetul copiilor;
•  Sa mai cred in Mos Craciun;
•  Sa fac un om de zapada;
•  Sa agat beculete la geam;
•  Sa inund casa de Colinde si de Urari;
•  Sa-mi pun cizmulite groase, sa-mi trag pe cap cea mai groasa caciula si sa ies in frigul care ma invioreaza;
•  Sa simt mirosul curat al bradului;
•  Sa pierd timpul asezand globurile si beteala in pom;
•  Sa zambesc si sa-i fac si pe ceilalti sa zambeasca;
•  Sa dansez printre fulgii de zapada care ma imbraca.

Cred ca e un bun inceput ca sa ma reconectez la propriul meu interior si sa traiesc starea de Sarbatoare.

Un articol de Irina Dracea Cepreanu, psiholog