Traim intr-o societate in care mediul conversational este tot mai sarac, cu toate auzim cuvantul "comunicare" la colt de strada, la birou, in autobuz etc. Il auzim in familie in replici de genul: "se intampla... daca nu exista comunicare", "eu si sotul nu mai comunicam".
De ce? Din cauza ca ne urmarim propriile idei, din cauza calculatorului, din cauza televizorului, a radioului, prin care descoperim ca mult prea multi oameni isi petrec enorm de mult timp captand mesaje mecanice si care, nu-si gasesc timp sa faca schimb de mesaje ca niste fiinte vii, iubitoare si afectuoase cu membrii familiei.
Daca mama si tata stau in fata calculatorului sau a televizorului, in medie, cam 7 ore pe zi, la care se adauga timpul in care luam masa, drumul la/de la serviciu, orele de somn, aproape ca nu ne mai ramane timp pentru vorbit. Cand si cum sa facem, sa ajungem sa intelegem cat de importante sunt intr-o familie aceste discutii, aceste schimburi de idei? Exista multe ocazii cand ambii parteneri isi petrec timpul impreuna (dimineata la cafea, inainte de culcare).
In foarte multe cupluri problemele pot fi rezolvate si se poate impiedica o destramare a familiei prin conversatie, sa se vorbeasca despre ceea ce-l deranjeaza pe unul din membrii familiei: mama, tata sau copil. Ascultati ce are de spus, dezbateti problema, gasiti impreuna o solutie. Pentru a educa niste copii care sa reuseasca, parintii trebuie sa invete sa comunice intre ei si cu copiii lor. Nu astepta ca celalalt "sa-si dea seama" ca ceva nu este in ordine. Renuntati la ganduri de genul: "trebuia" sa vada ca nu ti-a placut ceva. Este mult mai simplu sa-i spui: "dragul meu, lasa-ma sa termin eu ce am inceput", in cazul unei pedepse sau o cearta a copilului. Daca mama vine si cearta copilul pentru o gresala, tatal sa nu intervina cu ceva contrar.
Am o prietena care nu prea stapaneste foarte bine aceasta arta a comunicarii. Se cearta destul de des din cauza faptului ca sotul nu reuseste sa vada, sa observe lucruri care pentru ea au valoare. S-au certat pentru un gest al soacrei ei (principalul subiect de cearta in familia lor), intr-o duminica. Problema (soacra) s-a rezolvat, pentru moment. Saptamana urmatoare, de luni si pana miercuri si-a dat cu un alt parfum in fiecare zi. Ce credeti? Sotul nu a obsevat, bineinteles. Doar este barbat! De aici, alta cearta. I-am spus: "draga mea, nu era mai simplu sa-i spui ca ai facut acel gest pentru el, nu sa astepti ca el sa observe acest lucru?". Cand ajungea acasa de la serviciu si ai vazut ca nu are nici o reactie, ii spuneai: "Uite iubitule, pentru tine mi-am dat cu un parfum nou. Am facut acest lucru special pentru tine".
Sunt foarte multe lucruri pe care femeia pune accent si pentru barbat sunt niste detalii pe care nu reuseste sa le ia in seama. Decat sa stai suparata ca el nu a vazut acea schimbare sau ca nu isi da seama ca tu iti doresti un anumit lucru, mai bine ii spui cat de mult ti-ar placea, cat de mult iti doresti acel ceva. Evitati pe cat posibil cuvintele "vreau", "trebuie" care pot fi inlocuite foarte bine cu "mi-ar face mare placere", "imi doresc mult", "ar fi necesar".
Revenind la prezenta copilului in viata dumneavoastra, strecurati printre stirile de seara, emisiunea de maxima audienta sau alte seriale, si discutii, dialoguri care conteaza foarte mult in comunicarea dintre sot si sotie, mai ales cand este prezent si copilul. Atunci cand aceste discutii sunt vesele, afectuoase intre parinti si copilul se va simti in siguranta. Simte ca apartine unei familii iubitoare.
Bineinteles, copiii trebuie inclusi si ei in conversatiile familiei. In felul acesta invata sa se descurce in lumea adultilor, devin mai vioi si-si construiesc un vocabular care le va dezvolta talentul de a conversa si de a se adapta in societate. Trebuie sa nu uitam ca totusi, copilul nu este un adult in miniatura. Un copil are interese propriei varstei si atentia lui este foarte redusa. Ceea ce este de o durata foarte scurta pentru un adult, poate fi o eternitate pentru copil. Deci, nu invitati copilul la conversatii lungi si plictisitoare.
In acest secol al vitezei se intampla destul de des ca un copil de zece sau paisprezece ani sa intre in conversatie cu parintii lui si acestia sa raspunda doar cu "da" sau "nu", fara sa depuna nici cel mai mic efort pentru a intra in conversatie cu el, sa nu spun chiar sa-l ignore. Acesta este unul dintre cele mai sigure moduri de a determina copilul sa se simta mai bine in casa vecinului, la discutiile din fata blocului, sa intre intr-un anturaj nesanatos sau intr-o banda.
Numitorul comun in toate relatile este nevoia fiecaruia de a se simti iubit si inteles. Discutile cu copiii se poarta in asa fel incat ei sa se simta niste membrii importanti ai familiei din punct de vedere al comunicarii. Acest lucru construieste si stabileste legaturi de care ne bucuram tot restul vietii, este o modalitate de a va comunica iubirea, grija si respectul pentru copilul dumneavoastra.