Principala caracteristica a tulburarilor de tip opozant este comportamentul negativist, neascultator si chiar dusmanos al copilului in raport cu persoana care reprezinta autoritatea. Copiii se infurie rapid, se cearta cu adultii, se opun activ regulilor, dau vina pe altii pentru propriile lor greseli, sunt impulsivi si iritabili.
Aceste comportamente sunt evidente in relatia cu persoanele adulte apropiate sau cu copiii de aceeasi varsta. Studiile arata ca unii copii care prezinta tulburari opozante au si deficite la nivelul performantei scolare, fapt explicat prin tendinta lor de a nu indeplinii sarcinile scolare.
Criteriile tulburarii de conduita sociala cu comportament de tip opozant (ICD-10) si ale tulburarii opozitionismului provocator (DSM-IV) sunt urmatoarele:
1. Are crize de furie neobisnuit de frecvente sau intense (se enerveaza repede);
2. Se cearta adesea cu adultii;
3. Se opune des ori in mod activ indicatiilor sau regulilor adultilor sau refuza sa le urmeze;
4. Ii agreseaza deseori pe altii in mod intentionat;
5. Ii invinuieste pe altii pentru propriile greseli sau propriul comportament inadecvat;
6. Deseori este iritabil sau se lasa usor enervat de ceilalti;
7. Deseori este coleric si plin de resentimente;
8. Deseori este ranchiunos sau razbunator.
Diagnosticul unei tulburari de comportament de tip opozant ar trebui luat in considerare numai un cazul in care patternurile comportamentale prezinta o mare frecventa de aparitie si consecinte de amploare, in comparatie cu cele observate in mod tipic la copiii de aceeasi varsta si in cazul in care sunt afectate domeniile familial, social sau scolar.
Simptomele asociate acestui tip de comportament sunt:
- probleme de interactiune cu copiii: se sustrag cerintelor, incalca regulile in grupul cu copiii de aceeasi varsta;
- tulburari de comportament agresiv-antisocial, care se pot dezvolta in adolescenta ;
- tulburari hiperchinetice;
- deficite la nivelul performantelor scolare;
- tulburari emotionale, indeosebi depresive.
Tulburarile de comportament de tip opozant debuteaza in copilaria timpurie, cu crize puternice de furie, negativism si refuz; in adolescenta, la aproape jumatate din acesti copii problemele pot disparea, iar restul vor dezvolta un comportament antisocial. La varsta scolara mica sau mai tarziu, acesti copii vor fi evitati de cei de aceeasi varsta si in acelasi timp, ei prezinta un risc crescut de a avea esec scolar.
Principala cauza a acestui tip de comportament se refera inconsistenta in educatie si nivelul redus de control din partea parintilor. Comportamentul agresiv al copiilor coreleaza cu anumite caracteristici familiale, ca: venituri reduse, nivel educational scazut al parintilor si lipsa sprijinului social din partea comunitatii.
In terapia tulburarilor de comportament opozant se vor utiliza demersuri centrate pe copil, ce au ca scop diminuarea tulburarilor opozante si demersuri centrate pe familie, in vederea modificarii conditiilor familiale care mentin simptomatologia copilului. Eficienta terapiei facute cu parintii acestor copii a fost dovedita prin studiile realizate cu copii cu varste cuprinse intre 3 si 8 ani. Deoarece in cazul tulburarilor de tip opozant sunt afectate mai multe domenii ale vietii, este necesara o terapie multimodala care sa combine mai multe forme de interventie.