Dezvoltarea abilitatilor sociale ale copilului

Comportamentul copilului se dezvolta ca urmare a interactiunii sociale, prin imitare, identificarea cu anumite modele si conformarea cu expectantele avute de la el. Atasamentul intre copil si parinti apare aproximativ la varsta de sapte luni. Acest atasament nu apare brusc, ci se construieste de-a lungul celor sapte luni de viata, prin procesul de interactiune cu parintii, realizat prin diverse cai. Pe masura ce aceasta interactiune se dezvolta, copilul si parintii se acomodeaza si, treptat, se formeaza intre ei o relatie de atasament.

Primul contact al copilului cu lumea exterioara are loc prin gesturile, mimica si vorbele persoanei care are grija de el. Copilul are o tendinta mult mai puternica de a reactiona la oameni, decat la alti stimuli din mediul sau. La copil pare sa existe tendinta de sociabilitate foarte puternica si foarte bine conturata, copilul zambind la vederea unei figuri umane.

Si adultii interactioneaza cu copiii foarte mici intr-o maniera diferita de cea prin care abordeaza copiii mai mari sau alti adulti. Majoritatea modificarilor comportamentale ale adultilor, atunci cand se ocupa de copiii mici, au ca scop facilitatea interactiunii intre copil si parinte (aceasta implica modificarea limbajului utilizat, felul in care misca din cap si expresiile faciale afisate).

O modalitate importanta de interactiune intre adulti si copii este imitarea. S-a dovedit ca pana si copiii foarte mici imita expresiile mamelor lor, iar parintii afiseaza deseori expresii faciale exagerate atunci cand le vorbesc copiilor. Aceste jocuri sunt foarte utile pentru dezvoltarea intelegerii interactiunilor sociale de catre copil si sunt un inceput al comunicarii non-verbale, care este foarte importanta. Copiii depind si de alte persoane, si este forte important sa aiba perioade de interactiune si cu alti oameni, care sunt sensibili la nevoile lor.

Contactul vizual dintre parinti si copil este foarte important, iar lipsa acestuia determina aparitia unor perturbari despre care voi vorbi in continuare. De la patru luni copilul incepe sa aiba preferinte pentru persoanele din jurul lui. Aceste preferinte este posibil sa formeze baza viitoarelor atasamente ale copilului. Copiii se ataseaza in general de persoana care le-a aratat, in cea mai mare masura, simpatie si intelegere si nu neaparat de persoana care ii supravegheaza toata ziua.

In general, s-a constatat ca parintii incearca deseori sa stea in asa fel incat sa fie in centrul campului vizual al copilului, pentru a stabili mai usor contactul vizual cu acesta. Prin mentinerea contactului vizual cu copilul, parintii manifesta o reactie de salut care are rolul de a incuraja copilul sa dezvolte si alte interactiuni sociale.

Pe masura ce copilul capata un control din ce in ce mai pronuntat asupra mediului sau, inclusiv abilitatea de a se angaja in interactiuni cu altii, dobandeste si incredere de a explora si de a exersa noi capacitati. Comunicarea non-verbala fundamenteaza dezvoltarea atasamentelor intre copil si parinti, constituind o prima experienta care va fi utila in interactiunile sociale viitoare, cu un cerc mai larg de persoane.