Incercam sa discutam astazi despre diferite moduri de exprimare si comunicare a afectelor si emotiilor. Vom lua in considerare in special copiii si adolescentii fara insa a exclude adultii care ii inconjoara si care le sunt model.
Cu totii ne amintim de oameni de toate varstele pe care i-am vazut atunci cand traiau emotii puternice (durere, bucurie, dezamagire, furie etc). Copii care tipa, adulti care trantesc usa, diferite simptome somatice care exprima o suferinta imposibil de exprimat in cuvinte (dureri de burta, de cap, enuresis, voma, ameteli, insomnie etc), manifestari agresive si multe altele.
De ce nu pot fi folosite cuvintele?
Sigur ca avem cu totii modalitati de a “descifra” plansul, ridicarea tonului, zambetul si chiar unele suferinte ale corpului. Atunci cand spunem cuiva ca ne doare capul este usor de banuit o cauza legata de oboseala sau de suparare, de confuzie sau de un conflict. De asemenea, intelegem cu usurinta expresiile mimice, gesturile, ridicarea tonului, ritmul vorbirii, pozitia corpului, rapiditatea miscarilor si chiar alegerile vestimentare, coafurile, simbolistica anumitor obiecte, machiaj, accesorii.
Daca luam un exemplu intalnit adesea, ne referim la plansul bebelusilor. Mamele invata care este plansul de foame, care semnifica durerea, care este indicatorul frustrarii sau plictiselii. Daca un copil tipa in magazin sau se tavaleste pe jos, banuim ca cere ceva si parintele ii refuza, este un sesmn al frustrarii, incapatanarii, imposibilitatii de intelegere intre cei doi. Daca cineva incepe sa planga atunci cand vorbeste la telefon, ne imaginam ca a aflat ceva trist, dezamagitor.
Toate starile pot fi exprimate in cuvinte?
Dincolo de acestea sunt insa altele a caror semnificatie nu o descifram. Multi parinti spun ca cei mici plang in fiecare dimineata atunci cand ajung la gradinita. La gradinita este frumos si placut, iar copilul nu poate da nicio explicatie pentru motivul plansului sau. Intrebarea: “De ce plangi?” ramane fara raspuns. Uneori ea capata un raspuns care este un fals raspuns, cum ar fi: “Pentru ca stau fara tine”, “Pentru ca vreau acasa” etc. Parintii ajung fie la concluzia ca este “rasfat” si ca cel mic este obisnuit sa i se faca pe plac mereu, fie la concluzia ca el sufera dar nu reusesc sa afle care este suferinta si cum pot face ca ea sa se micsoreze.
In aceste cazuri putem spune ca micutul nu este constient de starea lui si ca nu are cuvintele necesare pentru a denumi ceea ce simte. El are nevoie sa fie ajutat, invatat cuvintele care denumesc stari sufletesti, sa invete sa povesteasca ce se intampla la gradinita, sa spuna ce ii place, ce il supara, cand se plictiseste, ce nu intelege etc. Insa, atunci cand avem de-a face cu voma, dureri de cap, dureri de burta, diaree, insomnie, refuz alimentar, insomnie, agitatie, plans excesiv, enuresis, nu gasim nicio explicatie, nicio cauza si mai ales nicio solutie.
Vom continua sa exploram acest domeniu al exprimarii fara cuvinte a diferitelor stari si orice exemplu, parere sau experienta prin care ati trecut ne este folositoare pentru a gasi cateva solutii. Ne amintim si de un mod de exprimare de acest fel, de exemplu in unele familii unde manifestarile somatice sunt multe si frecvente, cand auzim fraze de genul: “S-a imbolnavit de suparare”, “Mananca de nervi”, “A suferit o pierdere si de atunci este bolnav”. Asta se refera la un mod de exprimare predominant cu ajutorul corpului si in detrimentul exprimarii verbale. Uneori ne este mai la indemana sa plangem decat sa spunem cu vorbe de ce plangem ...