Cum vad, aud, privesc si asculta copiii in familie?

Pe de o parte ne referim in acest titlu la cele doua mari modalitati de a intra in contact cu informatii din lumea inconjuratoare: vazul si auzul, iar pe de alta parte la partea intentionata sau ne-intentionata care face ca verbele sa fie diferite. Asta in privinta diferitilor membri ai familiei si mai ales in relatia parinte-copil.

Adesea ne intrebam ce vad si aud copiii din ce se intampla in casa, intre parinti sau afara, in diferite contexte. Asta inseamna ca intrebarea se refera la lucrurile cu care copiii intra in contact fara sa vrea, doar pentru ca sunt prezenti acolo sau suficient de aproape. Parintii spun uneori: "Cred ca ne-a auzit pe noi vorbind despre asta", "Nu stiu ce a vazut la televizor, dar a inceput sa viseze urat". Parintii se refera la o ipostaza pasiva, in care copilul este victima informatiilor vizuale si auditive, al scenelor dintre diferiti oameni sau personaje de la televizor sau chiar din carti.  Asta s-ar putea numi un efect traumatic a ceea ce fost vazut sau auzit asupra copilului care nu poate intelege, elabora, da un sens acelor lucruri si ele il afecteaza, il sperie, nu le poate uita, le viseaza, intreaba necontenit despre ele, il imbolnavesc producandu-i diferite simptome, il intristeaza, il fac sa devina violent etc.


Copiii sunt foarte influentati de ceea ce vad

Cateodata parintii ajung sa se intrebe ce anume a auzit sau a vazut copilul, ceea ce inseamna ca ei intuiesc impactul pe care il au scenele la care a asistat. Este atat problema acenelor agresive din realitate cat si a televizorului si jocurilor pe calculator. Despre ele stim ca produc schimbari ale comportamentului si starilor psihice, violenta fiind dintre cele despre care se vorbeste cel mai mult. In privinta jocurilor pe calculator, vom incepe in curand un proiect in care vom studia modul in care copiii si adolescentii sunt atrasi de aceasta activitate, dependenta de aceste jocuri, efectele lor asupra jucatorilor, dar si efectele aparute in familie in astfel de situatii.

Putem acum sa facem trecerea catre partea activa si anume catre a cauta sa vezi si sa auzi anumite lucruri, pentru care avem verbele "a privi" si "a asculta", actiuni ce implica atentie, concentrare si intentie. S-a vorbit si se vorbeste mult despre procesul prin  care ceva vazut sau auzit o data intamplator ajunge sa fie cautat pentru a fi in continuare privit si ascultat. In aceasta categorie intra in primul rand televizorul, dar si jocurile pe calculator. In privinta scenelor reale de anumite tipuri (agresive, erotice etc) si lor le este recunoscuta aceasta capacitate de a ramane active in minte si de a fi cautate in viitor, nu neaparat in mod constient. Este acelasi efect al traumei despre care am amintit mai sus – incercarea de a gasi un sens sau un alt destin, fantasmatic, la ceea ce nu a putut fi initial inteles sau acceptat. Putem sa ne referim la moartea cuiva, la manifestari agresive sau autoagresive, la care copiii au fost martori si pe care inconstient le repeta, ajungand ca din intamplare in situatii similare atunci cand devin adulti sau transformandu-se din copii agresati in parinti agresori.


Copiii inteleg imagini si situatii intr-un mod complex

O alta conotatie a acestor verbe active este legata de capacitatea pe care o avem de a ne concentra atentia inspre ceva. Adultii le spun copiilor sa priveasca ceea ce le este aratat si sa asculte ceea ce li se spune. Uneori ei se plang ca micutul nu ii asculta sau refuza sa asculte daca i se citeste o poveste, de exemplu. Alte exemple ating ingrijorarile legate de "a nu se uita pe unde merge", "a nu asculta cerinta si a executa altceva" etc. Asta ne duce cu gandul la procesul complex prin care copii reusesc sa se centreze pe anumite imagini sau cuvinte, sa le inteleaga si sa le ia in considerare pentru activitatea lor.

Adultii sunt de asemenea cei care isi privesc si asculta copii cu atentie pentru a afla ce simt, ce gandesc, ce le place, ce ii doare, etc. adica pentru a stabili si mentine comunicarea cu ei. Adesea  aceasta ascultare nu este deloc usoara si dovada dificultatilor intalnite sunt plangerile parintilor de adolescenti care spun: "Nu reusesc sa ascult ce imi spune, nu pot intelege", "Nu ma pot uita la el cum este imbracat sau tatuat", "Nu mai vreau sa-l aud vorbind despre asa ceva" etc.

Ne vom referi la fiecare dintre aceste aspecte in articolele viitoare si pana atunci asteptam parerile, experientele si intrebarile voastre.