În ultima vreme, eșecul abordărilor terapeutice aduce specialiștii tot mai aproape de a considera pedofilia un tip de orientare sexuală, o caracteristică înnăscută care este aproape imposibil de schimbat.
Cu toate acestea, în acest domeniu opiniile variază și este foarte complicat să se ajungă la un consens. „Nu consider că pedofilia este o orientare sexuală, ci mai degrabă un interes sexual, un tip de activitate care trezește interesul sau curiozitatea, fără să fie o caracteristică predominantă o perioadă îndelungată de timp. Un asemenea interes se poate modifica de-a lungul vieții. Este similar cu preferințele alimentare care în timp pot evolua spre meniul vegan sau carnivor, în funcție de experiență și observație”, sugerează dr. Paul Fedoroff, psihiatru de la Universitatea din Ottawa.
Cu alte cuvinte, în opinia specialistului, după cum poți primi noi informații despre alimente și vei decide să-ți modifici meniul zilnic, la fel poți dobândi noi interese și în domeniul sexual. Acesta nu susține însă că se poate schimba orientarea sexuală, ci numai interesul. A făcut inclusiv o afirmație destul de controversată și anume „le spun de obicei pacienților noi care sunt pedofili că prognoza lor este excelentă și că sunt mari șanse să nu mai aibă această problemă după un an”.
Dar există dovezi clare că pedofilii se pot schimba?
Până în prezent numai un studiu a susținut această idee. Autorul său a fost dr. Fedoroff, iar experimentul a vizat 43 de bărbați care au urmărit diferite scenarii erotice care implicau copii. Deși într-o primă fază erau foarte interesați, la repetarea aceleiași activități după un interval mai lung jumătate dintre participanți nu mai erau deloc captivați de respectivele scenarii. Profesorul Fedoroff utilizează acest studiu pentru a susține ideea că pedofilii se pot schimba, folosind și statisticile care arată că numărul de persoane care molestează copiii a doua oară este foarte redus. În opinia sa, dacă pedofilii nu și-ar putea schimba comportamentul numărul de recidive ar fi mult mai ridicat.
Deși aparent baza afirmațiilor profesorului Fedoroff este solidă, interpretarea dată de acesta datelor a fost criticată. Dr. James Cantor, psiholog de la Universitatea din Toronto specializat în tratarea pedofiliei, consideră să studiul realizat de dr. Fedoroff a conținut foarte multe erori, în primul rând pentru că nu s-au folosit criterii clare pentru a clasifica pedofilii.
„S-a demonstrat că uneori interesul față de anumite situații erotice poate fi suprimat voluntar și nu este deloc clar dacă particpanții la studiu au avut o reacție reală sau controlată. În ceea ce privește numărul mai redus al delictelor care vizează copiii, acesta nu este un argument valid pentru că nu toți cei care molestează copiii sunt pedofili. Pe lângă aceste argumente, există și pedofili care nu comit niciodată un delict. Toate aceste lucruri nu indică decât ideea că deși delictele care au copiii drept victime au scăzut, proporția de pedofili din cadrul populației este probabil neschimbată”, potrivit dr. Cantor.
Faptul că infracțiunile se reduc ca număr de-a lungul timpului nu sugerează neapărat că interesele sexuale se schimbă odată cu înaintarea în vârstă. În concluzie, dovezile care arată potențialul de vindecare sau schimbare al pedofililor sunt foarte fragile și majoritatea specialiștilor consideră că mesajul pe care îl trimite dr. Fedoroff pacienților – că pot să nu mai fie pedofili dacă nu mai vor – este periculos și chiar va împiedica unii pacienții să își impună restricții, favorizând comiterea delictelor. Unii pedofili ar putea crede în mod eronat că s-au vindecat și tentația de a comite noi infracțiuni va fi mult mai puternică.
„Consensul experților în domeniu este că pedofilia este stabilă în timp și că tratamentul sau intervențiile psihiatrilor se limitează la gestionarea acestei probleme și nu pot realiza vindecarea”, a rezumat dr. Michael Seto, psiholog canadian.
Ca răspuns la aceste afirmații dr. Fedoroff afirmă: „răspunsul dr. Cantor este să le spună pedofililor că nu au nicio speranță, dar eu prefer să cred că pot ajunge să aibă din nou interese sexuale care nu dăunează societății. Care abordare este mai utilă? Una în care oamenilor li se spune că trebuie să se descurce cu o afecțiune incurabilă sau una în care pot urma o terapie specializată pentru a-și modifica interesele sexuale?”.
„Este înfricoșător să convingi persoanele atrase de copii că se pot vindeca. Îmi pot imagina o mulțime de scenarii limită care vor decurge de aici”, este răspunsul dr. Cantor.