Din cauza numelui, cei mai mulţi îl percep ca fiind negativ. Ar putea să devină ceva rău în sine, în funcţie de cum ne raportăm la el.
Privite cu responsabilitate, sentimentele de inferioritate ne ajută să evoluăm. Fiecare dorinţă de schimbare în sens evolutiv are în spatele ei un sentiment de inferioritate. Înţeles constructiv, nemulţumirea interioară se transformă într-o activitate de dezvoltare a propriei persoane. De exemplu, nu îţi place faptul că nu ştii engleză, te apuci şi înveţi.
Te deranjează faptul că nu ştii să conduci o maşină, faci demersurile pentru a avea un permis. Nu îţi place că nu te simţi o persoană apreciată, depui efort pentru a deveni o persoană care merită respectul comunităţii. Nemulţumirea devine provocarea care te duce la o variantă mai bună a propriei fiinţe. Sentimentul de inferioritate devine motorul însuşi al evoluţiei umane.Ce facem însă când sentimentele de inferioritate există, dar nu şi disponibilitatea de a depune efort pentru a schimba ceva la noi astfel încât să obţinem ceea ce ne dorim? Atunci sentimentele de inferioritate supracompensează artificial în comportamente de superioritate sau sunt aparate cu simptome.
În acest caz, ele devin sursă de frustrare şi aduc în noi nevoia de a ne proteja. E ca şi cum, în loc să ne apucăm să învăţăm engleză, începem să spunem agresiv că engleza nu este bună, sau că toţi cei care ştiu engleză sunt nişte dobitoci. Sau spunem că am şti engleză la perfecţie dacă nu ne-ar durea capul.În viaţa de zi de zi, fiecare dintre noi are tendinţa de a reacţiona uneori aşa sau vede uşor la ceilalţi acest tip de comportament. El devine problematic atunci când o persoană îl asimilează ca mod de a fi, în detrimentul celorlalţi şi acest lucru are impact în timp asupra calităţii vieţii.
Negarea sentimentelor de inferioritate nu ne face viaţa mai uşoară, căci acest lucru aduce după sine un efort uriaş care să susţină ceea ce pretindem că ar fi, dar nu este.
Posteaza comentariu