Aceste mecanisme de apărare sunt răspunsuri psihologice inconștiente care protejează oamenii de amenințări și de lucruri pe care nu vor să le gândească sau să le trateze. Iată ce mecanisme de apărare sunt folosite pentru anxietate și cum ne influențează acestea viața!
Ce mecanisme de apărare folosește corpul tău pentru anxietate?
Ce se întâmplă atunci când egoul nostru nu poate face față dorințelor noastre, constrângerilor realității și propriilor noastre standarde morale? Potrivit lui Freud, anxietatea este o stare interioară neplăcută, pe care oamenii încearcă să o evite. Anxietatea acționează ca un semnal pentru ego că lucrurile nu merg așa cum ar trebui. Drept urmare, egoul folosește un fel de mecanism de apărare pentru a ajuta la reducerea acestor sentimente de anxietate. Există mai multe mecanisme de apărare folosite de ego. Iată câteva dintre acestea!
1. Deplasarea
Ai avut vreodată o zi foarte proastă la birou și apoi ai plecat acasă, unde ți-ai vărsat frustrările pe familie și prieteni? Atunci ai experimentat mecanismul de apărare al egoului de deplasare. Deplasarea implică revărsarea frustrărilor, sentimentelor și impulsurilor noastre asupra oamenilor sau obiectelor care sunt mai puțin amenințătoare într-o situație dată. Agresiunea îndreptată în altă parte este un exemplu comun al acestui mecanism de apărare. Mai degrabă decât să ne exprimăm furia în moduri care ar putea duce la consecințe negative (să ne certăm cu superiorul și să ne pierdem jobul), ne exprimăm mânia față de o persoană sau un obiect care nu reprezintă o amenințare, precum partenerul, copiii sau animalele de companie.
2. Negarea
Negarea este unul dintre cele mai cunoscute mecanisme de apărare, folosit adesea pentru a descrie situațiile în care oamenii par incapabili să se confrunte cu realitatea sau să admită un adevăr evident. Negarea este un refuz absolut de a recunoaște sau de a conștientiza că a avut loc ceva sau că se întâmplă ceva în prezent. Dependenții de droguri sau alcoolicii neagă adesea că au o problemă, în timp ce victimele evenimentelor traumatice pot nega faptul că evenimentul a avut loc vreodată. În timp ce această reacție ne poate feri de anxietate sau durere, negarea necesită o investiție substanțială de energie. Din acest motiv, alte mijloace de apărare sunt folosite pentru a ține aceste sentimente inacceptabile departe de conștiință.
Negarea poate implica o respingere totală a existenței unui fapt sau a unei realități. În alte cazuri, ar putea presupune recunoașterea unui fapt, dar minimizarea importanței sale. Uneori, oamenii vor accepta realitatea și seriozitatea faptelor, dar vor nega propriile responsabilități și vor da vina pe alți oameni sau pe alte forțe externe.
3. Reprimarea și suprimarea
Reprimarea este un alt mecanism de apărare bine cunoscut. Reprimarea acționează pentru a păstra informațiile departe de conștiința noastră. Cu toate acestea, amintirile nu dispar, acestea continuă să ne influențeze comportamentul. De exemplu, o persoană care a reprimat amintirile de abuz din copilărie poate avea mai târziu dificultăți în construirea relațiilor. Uneori facem acest lucru în mod conștient prin eliminarea forțată a informațiilor nedorite din conștiința noastră, cunoscută sub numele de suprimare. În cele mai multe cazuri, această eliminare a amintirilor care provoacă anxietate din conștiința noastră se crede că apare inconștient.
4. Sublimarea
Sublimarea este un mecanism de apărare care ne permite să exprimăm impulsuri inacceptabile prin tranformarea acestor comportamente într-o formă mai acceptabilă. De exemplu, o persoană care se confruntă cu o furie extremă în viața sa ar putea începe lecții de kick-box ca mijloc de a respinge frustrările. Freud credea că sublimarea era un semn de maturitate care le permitea oamenilor să funcționeze normal în moduri acceptabile din punct de vedere social.