Putem iubi două persoane în același timp? Ce spun experţii şi sondajele

Putem iubi două sau mai multe persoane simultan, dar nu putem fi îndrăgostiți de amândouă. În experiența îndrăgostirii, nu vedem decât persoana iubită. Aici intervine fantasma sufletului pereche, iluzia că putem fi totul pentru celălalt.

„Sunt căsătorită de șașe ani și jumătate și am o fetiță de trei ani. Eu și soțul meu, Radu, ne-am întâlnit în timpul facultății. A fost o dragoste la prima vedere, așa că imediat ne-am mutat împreună,iar după nici o lună ne-am căsătorit“, a spus R.M., free-lancer în journalism și publicitate.

„Sunt destul de fericită cu Radu, îl iubesc foarte mult, dar în același timp mă gândesc și la un bărbat  pe care l-am intâlnit acum 2 ani, când mă plimbam cu fetița prin parc. La început vorbeam doar la telefon, apoi  am început să ne întâlnim, mai mult sau mai putin întâmplător. După care, mi-a mărturisit că mă iubește, iar de 2 luni suntem împreună. Nu cred că a fi soție sau părinte este ceva complet incompatibil cu statutul de prietenă. Îmi place să fiu curtată, iubită și cel mai mult îmi doresc să repet şi să retrăiesc experiența de început a unei relații de dragoste.

„Nu vreau să renunţ nici la soţ, pentru că îl iubesc foarte mult, dar nici la actualul iubit nu pot renunța“, adaugă aceasta.

Relație multiplă în iubire

Este adevărat, uneori putem iubi două sau chiar mai multe persoane în acelaşi timp, dar în mod diferit. Fiecare relație activează în noi anumite calităţi amorţite, ne conferă un rol: liber, mentor, victimă, stăpân, copil, lider etc., facilitând astfel transfigurarea noastră interioară, precum şi modificarea pozitivă a imaginii şi stimei de sine.

Dacă ne simţim deprimaţi, neîncrezători, neinteresanţi şi găsim o persoană care să identifice în noi partea luminoasă şi originală, să ne insufle curaj, atunci începem și noi să ne percepem prin prisma ei, iar cu timpul chiar să reuşim să activăm acest potenţial lăuntric si să ne transformăm.

Celălalt devine astfel, ca o oglindă pentru noi - când ne place cineva, ne place felul în care ne reflectăm, ne place felul în care ne vedem pe noi înșine prin ochii acelei persoane, ne place şi felul cum ne simțim noi în prezența ei.

De aceea, pentru cei mai mulți dintre noi, o nouă relaţie semnifică o puternică dorință de a ne salva de felul în care ne simțim pe noi inșine.

A considera o fatalitate dezinteresul progresiv resimțit față de partener după un număr de ani împreună, înseamnă că ne sustragem oricărei responsabilităţi şi ascundem, destul de repede, faptul că viața noastră în doi sau, mai bine spus calitatea vieţii în doi, depinde în egală măsură de fiecare.

Teoretic, putem iubi simultan două persoane, dar în mod real problema este discutabilă. Timpul nostru fizic fiind limitat este aproape imposibil să iubeşti cu adevărat două ființe, cu o dorință egală, cu aceeasi energie şi dorinţă de a dărui, cu aceleaşi angajamente şi responsabilităţi. Puţine persoane dispun de atâta timp încât să facă față cerințelor familiale şi profesionale și să mai susțină în mod satisfăcător două relații amoroase.

În altă ordine de idei, o iubire sinceră presupune multă renunțare de sine, capacitate mare de a dărui necondiționat, o luptă continuuă cu noi înșine, toate acestea solicitând un mare consum de energie.

Odată epuizată perioada de euforie in relația extraconjugală,  suprasolicitarea și dispersarea energiilor, eventualele complicaţii care pot surveni fac ca bilanţul energetic să fie negativ, cu atât mai mult cu cât uzura sentimentelor tinde să uniformizează ambele relații.

Apoi, să nu uităm că frustrările, conflictele, nesiguranţa, culpabilitatea, minciunile, jocul dublu pot să provoace distorsiuni semnificative la nivelul personalităţii. Michel Meignant afirmă că cel care iubeşte în altă parte nu iubește nicăieiri. În consecință, nu poate pretinde că iubeşte dacă nu intrerupe una din cele două relaţii amoroase. Evident, el trebuie să decidă în deplină libertate, în afara oricărei presiuni, în afara celuilalt.

Atunci când iubeşti nu mai ai disponibilitate să mai iubeşti pe altcineva şi nu mai eşti disponibil să te mai întâlneşti cu altă persoană în perspectiva sentimentului şi a dorinţei.

Într-o anchetă realizată de revista Psychologie, în 1998, la întrebarea „Sunteţi de acord că se pot iubi două persoane în acelasi timp?“, 41% dintre cei intervievați au răspuns afirmativ, iar 56% au spus că nu sunt de acord. În cadrul aceluiași sondaj, 67% dintre francezi consideră fidelitatea ca lucru cel mai important pentru succesul unei relaţii conjugale. Voi cum ați raspunde la aceeași întrebare?

Mă puteţi găsi şi pe pagina de facebook.