Gelozia este o formă particulară de suferință

Cine nu este afectat atunci când partenerul de viață își îndreaptă atenția în afara relației, când ofera altcuiva ceea ce i se cuvine numai lui: dragoste, afecțiune, înțelegere, etc? Atât bărbații, cât și femeile se confruntă cu această problemă atunci când percep o amenințare în ceea ce privește siguranța relației de cuplu.

Gelozia - o formă particulară de suferință

“După ce ne-am căsătorit soțul meu a început să fie asaltat de fosta iubită, cu care mai păstrase legătura. Am simțit că-mi pierd mințile, am început să-i verific telefonul, contul de Facebook, buzunarele, chiar și e-mailul l-am verificat din când în când. În plus, trebuia să știu mereu ce face, unde este și cu cine - ne povestește I.C., profesoară de matematică la un Liceu din capital-. Când nu răspundea la telefon sau trebuia să plece in delegație aveam o cumplită strângere de inimă și o undă de angoasă punea stăpânire pe sufletul meu. Gelozia mă înebunește, este atroce și nemiloasă”.

În general, gelozia se naște din nesiguranță și se alimentează cu teamă. Bănuiala sau certitudinea că fiinţa iubită îi este infidelă induce o stare de durere în sufletul persoanei geloase, care are nevoie să controleze viața partenerului , sperând că, astfel își va securiza relația de cuplu. În spatele acestui comportament este, de fapt, nevoia de control asupra propriilor sentimente și emoții. Teama de a pierde iubirea activează ambivalenţa afectivă și deschide rana narcisică. Gelozia poate să apară și atunci, când doar cel gelos își închipuie o intenţie de infidelitate. De obicei, oamenii care se simt în nesiguranță în relația de cuplu, care sunt geloși fără a avea un motiv serios sau sunt extrem de posesivi cu partenerul de viata au experimentat în trecut situații în care au fost abandonați sau trădați. Persoana geloasă retrăiește în prezent aceeași frică a pierderii sau abandonului și se teme de faptul ca partenerul o va trăda, chiar dacă nu are motive sau argumente serioase în această privință.

Gelozia include o importantă componentă distructivă în modul său de manifestare; ne chinuie mintea, fiindcă revine obsesiv în gandurile noastre, ne subminează corpul și îl îmbolnăvește, ne tulbură somnul, ne împinge în bulimie, alcool, droguri sau, în situații extreme, la sinucidere. Deasemeni, gelozia ne îndeamnă și spre conduite agresive asupra celuilalt, a infidelului, a rivalului (ei). Totul poate începe cu acțiuni minore (spargerea ochelarilor, ditrugerea telefonului etc), se agraveaza odată cu gesturile dramatice (desfigurarea feței cu lama sau cu vitriol) și poate culmina cu crima pasională.

Gelozia normală și gelozia patologică

Gelozia poate fi benefică în relația de cuplu atunci când este ponderată și se manifestă în anumite contexte. Ea ne ajută să rămanem conectați la nevoile partenerului , să ne implicam activ în aceasta constructie comună care se numeste cuplu.

Gelozia este sentimentul care diferenţiază o relaţie de prietenie de una de iubire- „un minim de gelozie este indisociabil iubirii", susţine Ghislaine Paris. El adaugă că gelozia este sinonimă cu un sentiment de exclusivitate amoroasă și cu teama cuiva de a-și pierde partenerul.

În doze excesive, gelozia devine dorință de posesiune și de control; o atitudine în acelasi timp infantilă și înfiorătoare. Infantilă pentru că se exprimă în limbajul omnipotentei copilului în jurul căruia trebuie să se învârtă totul. Înfiorătoare, pentru că, la vârsta adultă, forța este mult mai mare. Gelozia patologica este apanajul temperamentelor anxioase, chiar al nevrozelor de abandon. Gelozia patologică relevă ea însăși simptome caracteristice (paranoia, isterie etc); ascunde un maxim al riscului de suicid și de omor. În acest sens există și situații când individul este tulburat de o problemă psihică și trăiește delirul de gelozie. Acestă “afecțiune” se manifestă prin gânduri obsesive legate de infidelitate și preocuparea permanentă de a dovedi sau de a evita presupusele infidelităţi. Poate conduce la deznodăminte tragice, când fie își agresează sau chiar ucide partenerul considerat infidel, fie se sinucide, din cauza torturii psihice pe care o trăiește, alimentată de ideile delirante de infidelitate.

Sunt bărbații mai geloși decât femeile?

Desi, au practicat, vreme îndelungată, poligamia, si adulterul, bărbații în general sunt mai geloși decât femeile; ei tolerează foarte greu infidelitatea. Sunt distruși din punct de vedere narcisic și intră în panică. Pentru că retrăiesc atunci marea istorie a bărbaților-eterna reaparitie a relației bărbat-frică: frica de a fi incapabil să-și satisfacă partenera,  să o controleze, de a fi subjugat de pasiunea pentru ea, de a pierde puterea, de a fi dominat și condus de ea.

Cu toate aceaste există și bărbați care nu sunt geloși; cine sunt ei? Există cei din vârful piramidei spirituale, care iubesc cu adevărat și al caror nivel de conștiință a depășit posesivitatea. Apoi, sunt cei care nu mai iubesc și care sunt, prin urmare, indiferenți. Sunt si cei care fantasmează să se alăture acestui duet amoros; poate că tocmai ei au împins-o pe parteneteră in brațele altuia. Aici sub indulgență se relevă complicitatea, se simte o homosexualitate latentă.

Pentru Freud există și categoria falsilor ne-geloși, care preting că nu sunt geloși, dar din momentul în care suspectează o urma de infidelitate, rup imediat orice tip de relație.

Lucian, de exemplu, susține răspicat că el nu este gelos; dar din momentul în care suspectează o undă de gelozie la partenera sa devine indiferent, chiar detesta profund persoana respectivă. Si-a transformat gelozia într-o ura cinică pentru a se proteja de suferință.

În ceea ce privește natura geloziei la cele două sexe, un studiu apărut în publicaţia americană „Evolutionary Psychology" arată că femeile sunt mult mai geloase dacă află că partenerul lor s-a îndrăgostit sau este atașat emoţional de o altă femeie, decât dacă acesta a întreţinut o relaţie sexuală, amanta neînsemnând mai mult pentru bărbat decât o simplă parteneră de sex. În cazul bărbaţilor, aceștia sunt mai furioși dacă partenerele lor întreţin raporturi sexuale cu alţi bărbaţi decât dacă se îndrăgostesc de ei.

A fi sau a nu fi gelos

Ideea că gelozia e o dovadă de iubire este falsa și deseori duce la suportarea unor situatii dificile Oamenii cred că știu ce este iubirea.

“Eu, cu tot efortul enorm pe care-l depuneam, continuam să sufăr de fiecare dată când soțul meu își găsea o nouă amantă- s-a confesat Mara S.-.Iar când erau împreună sufeream atât de mult încât simțeam că mi se smulge inima din piept. Am facut tot posibilul pentru a depăși această problemă, chiar am încercat să o simpatizez pe femeia pe care el o iubea. În zadar, nu am reușit sa scap de suferință, doar s-a mai atenuat puțin. Am acceptat situația pentru că îmi iubesc soțul atât de mult încât i-am oferit toată libertatea pentru a fi fericit”.

În schimb, soțul Marei ne declară- “nu aș suporta ca Mara sa aibă un amant, numai gândul ca ea ar putea face dragoste cu alt bărbat îmi dă fiori de moarte-“

Pe de altă parte există și voci care susțin că, gelozia demonstrează că ne iubim partenerul, că-l considerăm atrăgător și, involuntar îl consideram dorit și de alte persoane. Atunci nu putem să nu ne gandim că partenerul poate prefera pe altcineva în locul nostru, idee care justifică această teamă. Gelozia poate fi un amplificator al iubirii. Prezenta unui rival (ă) trezește sentimentele și renaște dorința; acesta este una din legile psihologiei amoroase. Atunci, facem totul pentru a-l îndeparta pe concurrent (ă). De altfel, exista persone care nu pot iubi decât dacă există amenințarea vreunei rivalitati; și , totusi, în mod paradoxal incercă intodeuna să-și elimine rivalul (a).

Cum putem diminua suferința din gelozie

Calea supremă ar fi implicarea într-un efort personal și  perseverent pentru a ajunge la iubirea adevarată și depășirea sentimentului de posesivitate. Câteva sugestii pentru a înfrunta această suferință:

Nu te tortura: interzice-ți, în mod absolut, să cauți “indicatori ale infidelității” cotrobăind prin genți, buzunare, sertare etc.

Privește-ți rivalul (a): realitatea anulează fantasmele, aduce imaginația la proporțiile corecte, anulează obsesia. Rivalul (a) este demitizat; lucrurile stau mai puțin rău decât ați crezut.

Renunță la întrebările care întrețin durerea : “ cum i se adresează, ce apelative folosește sau ce are mai frumos, mai bun decât am eu?” etc.

În orice caz, gelozia poate duce la distrugerea relaţiei și chiar a vieţii unei persoane. Pentru a evita apariţia unor astfel de complicații, este recomandat ca persoana copleșită de gelozie, dacă realizează exagerarea trăirilor sale, să își rezolve rănile din trecut. În cazul în care există suspiciunea sau certitudinea unei infidelităţi, cel mai bine este ca partenerii să discute, să-și redefinească relaţia și împreună să rezolve această problemă.

A nu te lăsa învins de gelozie este începutul ințelepciunii și finalul unei profunde stări de nefericire.

Mă puteţi găsi şi pe pagina de facebook.