Eros înseamnă dorinţă. Nu putem vorbi despre Eros fără sa ţinem seama de dorinţă. Acolo unde este dorinţa apare implicit nevoia de satisfacere a ei. Sentimentul de satisfacţie şi plenitudine ni-l ofera numai unirea armonioasă între cele doua forme ale erosului-sexualitatea fizică si iubirea spirituală. Daca una din ele este nesatisfacută, echilibru dispare, iar lupta dintre “sexe” este deschisă.
Instinctul sexual apare în stadiul embrionar, dar se conturează ca manifestare exterioară treptat pe căile întunecate ale inconştientului; de aceea uneori dorinţele inconştiente pot fi in contradicţie cu cele conştiente. Este posibil în mod conştient să căutăm un partener cald şi înţelegător, în timp ce dorinţele inconştiente să ne conducă către unul dur şi distant. Este o căutare a celuilalt care să completeze ceea ce ne lipseşte. Şi aceasta poate fi tandreţea sau ceva ce poate ajunge până la sadism. Fiecare om este în aşteptarea sau căutarea iubirii, stadiu care se finalizează în dragoste, când ne găsim „idealul”. Omul modern trăieşte în prea mare măsură în prezent, nu mai are timp de reflecţie sau de „poveşti clasice de dragoste” în care erosul şi sexualitatea se întâlnesc într-o uniune stabilă şi armonioasă. De aceea, intâlnirea unui partener compatibil reprezintă o adevarată provocare.
Si, cum fiecare „relaţie de iubire” are un stil propriu de trăire si manifestare, să analizam împreună câteva din cele reprezentative:
Despre nostalgia începutului
Adrian M.
este medic, are 35 de ani şi nu fost implicat niciodată într-o relaţie de dragoste durabilă. Orice tentativă continuitate sau angajament au fost sub semnul eşecului. Adrian doreşte o femeie care să-l iubească în mod absolut şi necondiţionat. Adrian are un stil nostalgic de a iubi, el cauta femeia care să se dăruiască şi să-i dăruiască totul. A-l accepta exact aşa cum este semnifică de fapt a tolera orice, fără comentarii. Acest miraj al începutului evocă căldura protecţiei materne. Dar pentru că întoarcerea este imposibilă trebuie să înfrunte realitatea exterioară şi existenţa celorlalţi; este lupta pentru diferenţiere dar şi pentru individualizare. A continua să gândeşti şi la vârsta adultă că există o fiinţă specială pentru tine, capabilă să-ţi ofere nelimitat afecţiune, şi pe care nu ai întâlnit-o încă, îţi creează o dispoziţie deosebit de angoasantă. De aici şi sentimentul că nu eşti suficient iubit şi nimeni nu merită dragostea ta. De aceea, ca şi eroul mitologic, trebuie să ai curajul de a te confrunta cu „balaurul"; eul trebuie să se elibereze de încătuşarea maternă şi, după un periplu iniţiatic, să revină la sinele propriu, la bărbatul adevărat care poate să iubească pentru a fi iubit.Aşteptându-l pe „Făt-Frumos
Fiecare om are nevoie de vise şi de visare. Dar există si persoane care încearcă să permanentizeze dorinţa întâlnirii partenerului ideal.
Ea trăieşte inexistenţa idealului ca pe o lipsă personală. Dar dacă ai încredere în tine şi te placi aşa cum eşti, atunci îţi vei găsi şi partenerul potrivit.
Partenera preferată - Îndoiala
Cu fiecare prietenă începutul este magnific (...) sunt atît de fericit şi sigur că am fost făcuţi unul pentru altul" - ne explică Liviu T. - „dar pe măsură ce povestea de dragoste se amplifica şi lucrurile devin serioase apare îndoiala: o iubesc cu adevărat sau nu pe această femeie? Caut mereu noi argumente care să-mi susţină îndoiala, şi apoi fac tot posibilul pentru a o determina să mă părăsească." Părinţii lui Liviu au divorţat cînd el avea doi ani şi jumătate. Din motive necunoscute el a rămas cu tatăl. Acum are 30 de ani şi nu se poate obişnui cu ideea că a fost părăsit de mamă. Separarea maternă l-a determinat să nu mai poată avea încredere într-o singură femeie şi să caute mereu certitudini în numărul lor cât mai mare. Evită orice relaţie de ataşament şi orice fel de implicare emoţională, adoptând un stil superficial de a iubi prin schimbarea atât de frecventă a partenerelor.
Cine nu are curajul unei relaţii stabile nu va putea nici să se maturizeze, nici să se dezvolte, pentru că numai o interacţiune puternica şi profundă cu celălalt îţi poate da cu adevarat încredere în tine.
Căutarea unei „victime”
Toţi partenerii Emiliei N., rând pe rând, au fost abandonaţi; cea mai mică opoziţie o incită să-i părăsească imediat. Singura constantă în viaţa ei este „căutarea" într-o gamă extrem de eterogenă (de la intelectuali rafinaţi la şoferi de taxi sau D.J.-ei). Partenerii în sine sunt lipsiţi de importanţă, doar dragostea la prima vedere şi şocurile amoroase o fac să vibreze. În mod evident, Emilia adoptă un stil erotic activ, care nu concepe să iubească fără senzualitate si sexualitate debordantă. Când intensitatea primelor emoţii se estompează, începe să se plictisească şi caută din nou. Angajarea într-o legătură profundă şi autentică o înspăimîntă. Pentru Emilia, căsătoria este sinonimă cu închisoarea, decizia pentru un singur partener este percepută ca pe o sclavie de nesuportat. Despărţirea produce o nouă libertate pentru căutare. Emilia „fuge" de bărbatul pe care-l iubeşte cel mai mult şi pe care îl doreşte sexual. Dorinţa de independenţă şi dominare se înalţă deasupra iubirii. Doar „căutarea” îi oferă încrederea şi siguranţa de care are nevoie.
Când lupta încetează
Ana si Tudor s-au cunoscut în ianuarie 1995 şi de atunci sunt mereu împreună. Tudor s-a stabilit la Toronto acum 15 ani, împreună cu părinţii săi. După terminarea facultăţii de arhitectură vine în ţară să-şi viziteze bunicii. O întîlneşte pe Ana, medic stagiar la spitalul „23 August" din Bucureşti, cu care se căsătoreşte. Astăzi lucrează împreună la un spital din Montreal, au doi copii şi sunt fericiţi. Iată un exemplu în care inima şi corpul (iubirea spirituală şi iubirea fizică) şi-au găsit elementul complementar, iar „lupta" a încetat, în căsătorie ei au trăit miracolul descoperirii personalităţii celuilalt, care este un moment minunat şi unic. Bucuria cunoaşterii depline a persoanei iubite şi a vieţii împreună îţi dă sentimentul împlinirii şi satisfacţiei.
Posteaza comentariu