Comportamentul tău depinde de ordinea în care ai fost născută faţă de fraţii tăi

Natura legăturii afective pe care părinţii o stabilesc cu copiii lor în primii ani de viaţă este decisivă pentru dezvoltarea viitoarelor relaţii ale copilului cu semenii săi.Într-o oarecare măsură,  personalitatea şi stilul  de viaţă sunt determinate şi de ordinea naşterii. Relaţiile tale cu părinţii şi celelalte persoane nu sunt aceleaşi dacă eşti primul născut, al doilea etc. sau dacă eşti unicul copil. Ordinea naşterii unei persoane, în raport cu fraţii şi surorile, stă la baza comportamentului şi stilului de viaţă al acesteia.

Câtă dragoste primim?

Primul născut este într-o situaţie unică şi de invidiat. Mai întotdeauna, părinţii sunt extrem de încântaţi la naşterea primului copil, căruia îi dedică tot timpul disponibil. Copilul se bucură, astfel, de multă atenţie, protecţie şi dragoste. Această fericire şi siguranţă durează, însă, până la naşterea celui de-al doilea copil. Părinţii trebuie să-şi împartă acum atenţia şi dragostea între cei doi. Primul născut nu poate accepta această drastică schimbare fără să lupte, uneori cu înverşunare, pentru a-şi recăpăta supremaţia pierdută. La început, copilul neglijat poate fi agresiv, certăreţ şi încăpăţânat, refuzând să mănânce, să iasă din casă etc. Toţi primii născuţi trăiesc şocul produs de modificarea importanţei poziţiei lor în familie.

Cu cât au fost mai răsfăţaţi, cu atât vor fi mai afectaţi şi mai greu de strunit. În schimb, o diferenţă mare de vârstă între primul şi cel de-al doilea copil atenuează, de obicei, şocul produs de experienţa „detronării". La vârsta de 8 ani, de exemplu, un copil va fi mai puţin îngrijorat de naşterea fratelui sau surorii sale, decât atunci când ar avea, să zicem, 2 ani.
În ceea ce-1 priveşte pe cel de-al doilea născut, acesta se va simţi, de cele mai multe ori, în competiţie cu primul. Uneori, această rivalitate poate să îl inhibe, alteori, dimpotrivă, îl poate stimula. Când „al doilea" va încerca să-şi depăşească fratele mai mare, acest lucru se va reflecta într-o accelerare a procesului de dezvoltare a limbajului şi a dorinţei de a afla cât mai multe despre ceea ce-1 înconjoară. Netrăind experienţa „supremaţiei", cel de-al doilea este mai optimist. Stilul lui de viaţă va începe să fie caracterizat de competitivitate şi ambiţie.

Prâslea, răsfăţatul

Mezinul devine cel mai adesea „jucăria" familiei, mai ales dacă diferenţa de vârstă dintre el şi ceilalţi fraţi este mai mare de 5 ani.  În condiţii de competiţie firească, mezinul va avea o evoluţie remarcabilă, va obţine performanţe superioare în orice activitate, putându-şi depăşi condiţia de copil. Dacă, dimpotrivă, va fi răsfăţat, el poate să devină foarte dependent şi neajutorat.

Nefiind obișnuit să se impună, caracterul său poate fi marcat de înclinaţia spre compasiune la suferinţa aproapelui, o trăsătură, de altfel, demnă de toată admiraţia.

„Şi era una la părinţi..."

Copilul singur la părinţi nu îşi pierde poziţia de supremaţie şi putere, cel puţin în perioada copilăriei. El va fi şi va rămâne centrul de interes şi atenţie al familiei. Petrecând mai mult timp în prezenţa adulţilor decât un copil care are fraţi, el se va maturiza foarte devreme şi se va comporta ca un adult. Dar, din punct de vedere afectiv, va trăi experienţa unui şoc sever în afara căminului părintesc constatând că nu mai este în centrul atenţiei, situaţie explicabilă, totuşi, pentru că, fiind „singur la părinţi", el nu a învăţat nici să împartă, nici să concureze pentru „centrul scenei". Dacă este inteligent şi sensibil, el va reuşi să se adapteze. Deşi aceste principii sunt aplicabile în cele mai multe împrejurări, determinantă rămâne, de la caz la caz, experienţa personală.

Gemenii - un caz particular

Naşterea gemenilor este un proces fiziologic normal, ca şi naşterea unui singur copil. Dar, în ciuda acestui fapt, este trăită, de cele mai multe ori, în plan subiectiv (şi nu numai) ca un adevărat şoc, atât pentru mamă, cât şi pentru restul familiei, dar mai ales pentru ceilalţi copii.

Şocul produs de modificarea importanţei lor în familie va fi dublu, cu atât mai mult cu cât ei sunt marcaţi de misterul acestei naşteri („de ce doi?"). Gemenii monozigoţi (proveniţi din divizarea unui singur ovul fecundat) sunt atât de asemănători, încât mulţi îi consideră ca un singur individ în dublu exemplar. Asemănările dintre ei apar încă din viaţa intrauterină; în cazul unor accidente ce vizează zigotul (oul) în diferite perioade ale dezvoltării lui, apar aceleaşi efecte. Gemenii sunt, în general, de acelaşi sex, au aceeaşi grupă sangvină şi acelaşi tip de haptoglobină (o proteină din serul sangvin). Există o mare asemănare tipologică între gemenii monozigoţi, pentru că provin dintr-un singur ou fecundat, genele determinând şi un potenţial psihologic comun, între ei există o similitudine frapantă şi nu rareori sunt confundaţi unul cu altul. Asemănarea se manifestă şi în gestică, privire şi strălucirea ei, în conformaţia generală a corpului, a mâinilor şi chiar a amprentelor digitale. Ei traversează concomitent etapele fundamentale ale creşterii şi maturizării: mersul, apariţia primilor dinţi, începutul vorbirii, evoluţia endocrină puberală şi apariţia caracterelor sexuale secundare, procesele evolutive din vârsta a treia şi chiar coincidenţa în timp a decesului. Chiar şi după 25 de ani, ei au o sensibilitate asemănătoare la anumite boli.
Există asemănări evidente şi în planul caracteristicilor psihice: corelaţii semnificative în privinţa acuităţii senzoriale, a percepţiei, atenţiei, memoriei verbale, caracteristici empatice foarte dezvoltate, mai ales în relaţionarea dintre ei (chiar la distanţă, unul „simte" când se întâmplă ceva rău cu celălalt şi reacţionează printr-o stare de alertă, de nelinişte evidentă).
Potenţialităţile structurilor temperamentale genetice se manifestă cvasiidentic în mobilitatea, forţa şi echilibrul proceselor nervoase superioare, precum şi în dispoziţia şi tonusul activităţii. Gemenii dizigoţi (proveniţi din ovule diferite) sunt mai apropiaţi structural şi funcţional de fraţii obişnuiţi, întrucât ei nu sunt identici din punct de vedere genetic. Deosebirile fizice dintre gemenii dizigoţi sunt evidente, şi se accentuează o dată cu vârsta, iar trăsăturile psihice diferă în mod evident, mai ales în ceea ce priveşte idealurile, preferinţele, interesele, valorile, personalitatea în general.

Mă puteţi găsi şi pe pagina de facebook.