“Sunt prea fericită, fericirea mă plictisește”. Vai celui care nu mai are ce să-și dorescă”-exclamă Julie, eroina din “ La Nouvellle Heloise”. Orice, numai plictiseală nu! Și chiar, mai bine să suferi, mai bine să mori!
Fiecare Prinț are Prințesa lui
Dragostea este magică, este o vrajă, o fermecare fatală, o forță exterioară care te domină și te stăpânește în afara oricărei raționalități. În acest sens, Platon ne spune o frumoasă poveste - oamenii aveau la începutul existenței lor două fețe, patru brațe, patru picioare. Ei erau de trei sexe-dublu masculine sau feminine, sau androginii făcuți din asocierea unei părți feminine și masculine. Mândrii, ei i-au atacat pe zei, care i-au pedepsit și i-au tăiat în două părți. Cei care au rezultat sunt bărbați și femei care, simțindu-se incompleți, caută de atunci să se reunească în dragoste. Pentru fiecare bărbat și pentru fiecare femeie există o altă jumătate pe care trebuie să o găsească. Fiecare Prinț are Prințesa lui.
Când sufletele pereche se întâlnesc, un foc purificator mistuie trecutul fiecăruia, care dispare ca și cum nu ar fi existat niciodată. Îndrăgostiții se recunosc , dar nu fac cunoștinta, deoarece puterea magică a dragostei acționează instantaneu. Astfel, în mod cu totul paradoxal, ei nu sunt prea preocupați să afle cine este cu adevărat celălalt, care îi sunt preferințele, aşteptările, ce își dorește de la această relație etc. Nimic din ce s-a întâmplat înainte de aceasta clipă magică nu mai este relevant. În sfârșit, s-au găsit și asta este tot ce contează!
Dragoste pe internet
Minodora este o tânără foarte frumoasă de 25 de ani, care și-a găsit marea dragoste pe internet. Marco este arab, locuiește in Cairo, iar declarațiile lui de dragoste în limba engleză sunt pur și simplu incendiare. După câteva sute de scrisori electronice, Minodora se deplasează la Cairo, unde descoperă în Marco o persoană care corespunde întru totul dorințelor și viselor sale. El lucrează într-adevăr la o firmă multinațională, este directorul departamentului de marketing, este foarte atrăgător ca în fotografie, senzual, simpatic, precum și foarte comunicativ și prietenos. Urmează o săptămână de vacanță ca într-un vis frumos, care iți dorești să nu se mai termine niciodată. Marco este foarte atent cu ea, vizitează împreună locuri frumoase și o face să trăiască clipe de neuitat. Întoarcerea în țara este extrem de dureroasă pentru Minodora, dar scrisorile electronice și telefonul facilitează continuarea relației. Ori de câte ori are ocazia, ea pleacă la Cairo si de fiecare dată se întoarce foarte fericită și încântată.
După 13 luni mirifice, Marco presat de familie dorește să se căsătorească și binențeles să rămână la Cairo unde are serviciul, familia, prietenii. Pentru Minodora, acestă situație reprezintă o grea lovitură, ea fiind brusc confruntată cu imposibilitatea iubirii ei - cum să-și părăsească o carieră strălucită, confortul, familia și să plece într-o țară musulmană a cărei limbă nu o cunoaște. Astfel, scrisorile și telefoane se răresc, Midonora cade pradă disperării și îndoielii, Marco o mai iubește oare sau nu?
Cu toți avem tendința să o compătimim și să o suținem pe Minodora fără să luăm în considerație că această relație nefericită este un scut protector pentru problemele sale, care o ține la distanță de dificultatea de a stabili relații amoroase satisfăcătoare cu bărbați mai accesibili. Niciodată nu a avut prea multă încredere in sine, în puterea ei de a seduce și a întreține o relații intime de lungă durată. A fost mereu atrasă de băieți care aveau alte preferințe și i-a respins pe alții, care îi displăceau tocmai fiindcă o plăceau.
Relațiile la distanță nu necesită un prea mare efort relational, ocupându-i mintea și inima, această poveste de dragoste o face pe Minodora să nu se simtă singură, îi înlătură orice disponibilitate pentru relații amoroase realiste, pe care nu le poate gestiona foarte bine.
Nu rare sunt cazurile, când îndrăgostiții ar putea fi cu adevărat împreună, ei pun o “sabie scoasa din teacă” între trupurile lor pentru ca dragostea să rămână imposibil de satisfacut în plan real.
Trecerea la viața de familie este percepută ca un punct culminant dar și final al marii iubiri. Pentru eroina nostră cel mai bine este ca dragostea să rămână inaccesibilă, să-și păstreze astfel puritatea și farmecul.
În căutarea iubirii eterne
Uneori, trăirea unei iubiri nefericite e destul să umple o viață pentru cineva care dorește aventură și acțiune. Nu rare ori dragostea adevărată după care tânjim atât de mult este într-un total dezacord cu legile sociale și morale. Este atât de fascinant și seducător să iubești o persoana inaccesibilă, cea pe care nu ai dreptul să o iubești sau cea cu care nu se poate face nimic. Adevărata și marea dragoste are nevoie de interdicții din care să se hrănească, lipsa unui obstacol este astăzi cel mai mare obstacol în împlinirea dragostei romantice și autentice. Nu suntem atât de îndrăgostiți de cineva, cât de idea de a ne îndrăgosti, de a trăi o mare pasiune.
Paula nu are decât 29 de ani, dar a avut deja doi soti cu care a facut trei copii. De fiecare dată ea trăiește o mare dragoste, dar cum de fiecare dată această mare dragoste se transformă în viața de familie, ea se plictisește, divorțează și este pregătită pentru următoarea. Cum se poate menține trează inima unei femei minunate și independente ca Paula? Pentru ea, statutul de soț sau tată se suprapune cu o completă platitudine afectivă și se finalizează cu respingerea partenerului.
Este evident că Paula este îndrăgostită mai mult de dragostea ei decât de obiectul acesteia. Dragostea adevărată nu poate fi decât contorsionată, imposibilă, interzisă. O dragoste frumoasă este ca un roman plin de răsturnari de situații cu tot felul de provocări și obstacole în calea îndrăgostiților. Doar aceste încercari solicită acțiune, aventură, implicare, intensitate și doar așa poți savura cu adevărat dragostea. Fericirea este liniștită, în schimb pasiunea este tumultuoasă, de îndată ce amanții se cufundă în fericire, furia de a iubi se sbulberă , iar trecerea timpul și tracasările vieții cotidiene subminează profund orice farmec și atractivitate. Și astfel iubiții entuziaști și plini de pasiune sunt învinși de monotonie și plictiseală.
Seducţia imposibilului
Nimic nu este mai atrăgator decât să te îndrăgostești de cineva care este deja îndrăgostit sau angajat oficial într-o altă relație.
Jeni s-a îndrăgostit nebunește de cel mai bun prieten al soțului său – “nu ştiu ce m-a apucat ”, ne explică Jeni la câteva luni după nuntă. “ Frica și îndoiala că alături de soțul meu dragostea nu va fi așa cum mi-am dorit-o şi am visat-o eu. Sigur îmi iubesc soțul, dar cu o dragoste comună. Pe când pasiunea și dorința din ochii iubitului meu mă face să-mi pierd mințile pur și simplu. Simt că nu pot rezista fără el, că viața mea nu ar mai avea nici o luminiță fără aceste delicioase și minunate întâlniri secrete”.
Ea are nevoie de toate acestea- de un soț, de un amant, de interdicții și remușcări pentru ca să simtă că există cu adevărat.” Nu mă iubesc – ne mărturisește in continuare protagonist noastră,- pentru că părinții mei nu m-au iubit destul , iar eu am nevoie de doi bărbați care să mă iubească pentru ca să mă pot iubi și eu putin”. Aceasta este cert, Jeni nu poate renunța la nici la unul, nici la celălalt.” Iubitul meu ar dori să-mi părăsesc soțul și să mă mărit cu el. Dacă aș accepta, el ar fi soțul meu şi am cădea într-o platitudine identică (…) Îi iubesc pe amandoi, am nevoie de amândoi, se valorizează reciproc și mă valorizează astfel și pe mine, care sunt centrul atenției lor” - conchide Jeni la finalul discuției noastre.
Jeni nu se simte împlinită și valorizată decât dacă trăiește în mod pasional, entuziast, dacă se confruntă cu emoții, sentimente de culpabilitate, teamă, complicitate. Deși, această experiență îi provoacă durere – după cum chiar ea ne mărturisește , această durere înseamnă să trăiești viața cu intensitate maximă. Dorința nesfârșită de intensitate o determină pe Jeni să dorescă iubiri contrariate, atipice, imposibil de satisfacut, dar dorite nebunește.
Aspirăm să trăim un lucru măreţ, magnific și în mod paradoxal și inconștient dorim ca dragostea nostră să se confrunte cu obstacole, care să-i confirme puterea, care să-i justifice sacrificiile. Iar dacă dragostea nu face față acestor cerințe, nu există nimic de regretat, deoarece în acest caz nu era vorba decât de o dragoste de circumstanță, care s-ar fi topit la prima rază de soare.
Nu există congruență între marea dragoste romantică, ce se hrănește din propria nefericire și căutarea fericirii. Cum suntem într-o epocă în care nu vrem să renunțăm la nimic, ajungem să dorim deopotrivă fericirea nefericii romantice și o fericire simplă și fără complicații.
Cuvântul dragoste se leagă intrinsec de cuvintele dorință, pasiune, nefericire etc. care ne mobilizează toate energiile spre nefericirea noastră, fără a mai lua în considerație micile bucurii ale vieții. Este păcat, pentru că nu profităm de prilejurile care apar, de iubirile de mic calibru. Or, nu rare sunt situațiile în care tocmai aceste mici aventuri se transformă în relații durabile sau o prietenie banală să se coloreze de dorință. Un mic torent de munte va ajunge un adevărat fluviu!
Mă puteţi găsi şi pe pagina de facebook.
Posteaza comentariu