Nimeni nu se mai gandeste in ziua de azi sa poarte rochii lungi sau pantalonasi trei sferturi pe plaja, ascunzandu-si astfel corpul de privirile indiscrete.
Insa, in urma cu cateva secole, aceasta era norma. Dupa aparitia bikinilor, considerati o adevarata "bomba" a pieselor vestimentare, costumul de baie s-a impus ca o declaratie de independenta si emancipare a Evei moderne.
Tendinta catre cochetarie a reprezentat apanajul femeii sociabile inca din antichitate, pastrandu-se pana astazi. Astfel, costumul de baie a suferit schimbari si ajustari multiple de-a lungul vremii.
Precum rochiile, pantofii sau fustele, si costumul de baie a evoluat in contextul diferitelor perioade fashion, insa a provocat mult mai multe controverse. Elementul-cheie care a stat la baza transformarilor sale a fost, in primul rand, confortul, pretuit din ce in ce mai mult de catre femei.
La inceput, a fost rochia de plaja...
Cu toate ca posibilitatea petrecerii timpului liber pe plaja si a imbaierii in apa marii devenea, incet, o moda, la sfarsitul secolului al XVIII-lea si inceputul secolului al XIX-lea, pielea alba, neatinsa de razele soarelui, reprezenta idealul de frumusete feminina. In plus, era asociata cu statutul nobil. De aceea, doamnele isi aparau pielea de soare, purtand pe plaja o rochie lunga, din material usor, in care coseau mici saculete cu greutati, pentru a impedica vantul si apa sa le dezveleasca picioarele. De asemenea, bonetele, salurile si chiar manusile erau nelipsite.
La inceputul anilor 1800, incep sa apara "rochiile de plaja" - la fel de lungi, insa mult mai usoare, in culori pastelate: galben pal sau roz, pentru ca 50 de ani mai tarziu, femeile sa prefere "costumele de imbaiat", de data aceasta mai grele, constand dintr-o haina cu maneca lunga si pantaloni lungi, bufanti, gen "salvari".
Modestia prima in fata modei si era un sentiment atat de puternic inradacinat, incat cele care doreau bai mai intense si ferite de privirile curiosilor, apelau la asa-numitele "casute de baie pe roti". Acestea erau trase mai in larg de cai, se umpleau cu apa, pentru ca doamnele sa se imbaieze si erau trase inapoi de cai pana la tarm. Avantajul adus de acestea era posibilitatea de a te imbraca in haine ceva mai confortabile pentru o baie in mare.
In 1890, lucrurile deja se schimbasera in ceea ce privea optiunea pentru tinuta de plaja. Doamnele si domnisoarele preferau pantalonii pana la genunchi, negri, purtati peste indispensabili, si bluze cu maneci scurte, bufante. Bineinteles, picioarele erau acoperite - de data aceasta, cu dresuri negre, mate.
Primele sportive si costumul intreg, cu sort
La sfarsitul secolului al XIX-lea, apetitul pentru iesirile pe plaja, mare, soare si inot creste in randul reprezentantelor sexului frumos. Greoiul costum de baie victorian devenise mult prea incomod pentru aceste activitati si un costum de baie care sa respecte nevoia de modestie, dar si de a inota, a femeilor devenise imperios necesar.
Astfel, la inceputul lui 1900, costumul de baie utilizat deja urmarea subtil formele corpului feminin - aparusera fuste de plaja sau colanti pana la genunchi.
In primele decade ale secolului XX, femeile devenisera tot mai pasionate de inot si scufundari, activitati rezervate pana in acel moment numai barbatilor. Astfel, in conformitate cu noile lor preferinte, costumul de baie adoptat devenise oarecum similar costumelor de baie intregi actuale. Insa erau, in marea lor majoritate, inchise la culoare, cu maneca scurta (acopereau, deci, pieptul), bluza continuandu-se cu un sort. Cu toate acestea, multe femei inca preferau sa-l asorteze cu o pereche de ciorapi lungi.
Costumul de baie al anilor '20 complimenta in special silueta de tip androgin, format dintr-un top, prelungit cu un sort mulat pe corp, pana la jumatatea coapselor. Acesta este inlocuit in anii '30 cu un costum format din doua piese - top si sort, la care se adauga (optional) o fustita de plaja, putin mai sus de genunchi, adecvata plimbarilor.
Posteaza comentariu