Iată că m-am reapucat de scris pe blog-ul Evei! În primul rând vreau să vă doresc să aveți parte de un 2013 norocos, chiar dacă 13-le din coadă pare să ne irite puțin din cauza superstițiilor. Eu zic că norocul și-l face fiecare singură și , orice ar fi, viața ne aduce atâtea surprize și obstacolele incât trebuie luate ca niște provocări.
Pentru mine anul 2013 m-a prins la Sibiu, unde am sărbătorit alături de prietenii mei ardeleni până la 7 dimineața! A fost fantastic și , credeți-mă pe cuvânt, că eu de obicei dispar prima din peisaj dacă nu mă simt bine într-un loc. Am început seara la cochetul restaurant Tango din Piața Mică, la 12 noaptea am ieșit cu sutele în Piața Mare pentru a admira artificiile( care se pare că erau menite să țină mai mult decât cele de 15 minute ale lui Oprescu) iar pe parcursul zilelor petrecute în zona, am făcut excursii împrejur, ajungând până la Mediaș și la Biertan.
Vorbeam despre viață și cât de imprevizibil este totul.
Luna ianuarie a început cu Campania mea de haine și accesorii pe Stilago și , când eram mai ocupată , m-a sunat mama ca să-mi spună ca mamaia mea, cea care m-a crescut și m-a răsfățat, a murit. Totul s-a întâmplat aproape de ziua mea și aceasta a fost prima dată când nu am mai sărbătorit-o …Vedeți, m-am legat de “13” și , ca orice om, nu pot să nu mă gândesc că 2013 a început cu …ghinion. Totul s-a dat peste cap. Să vă mai zic că și acum sunt complet răvășita de trecerea bunicii în neființă? Că îmi pun întrebarea dacă mai există viața de apoi sau dacă Ei, cei de dincolo, veghează asupra noastră?Bunica mea era cel mai mare fan al meu.
Tot ceea ce am realizat în viața a avut sfaturile ei ca și motor psihologic și cred eu că , până în ultimele ei clipe, am reușit ca s-o fac mândră de mine. Odată cu timpul, fiecare dintre noi trebuie să simtă că a lăsat ceva în urma sa, un lucru făcut bine sau o generație tânără care îl moștenește. Așa cum eu mă simt mândră de fiica mea, așa și mamaia mea trăiește în continuare cu spriritul în mine. Deci, răspunsul meu la întrebarea dacă Ei veghează asupra noastră este că Ei suntem Noi și atunci pot să cred că nimic și nimeni nu trece în nefiinta , ci doar continuă pe un alt drum.Mesajul meu de început de an este că trebuie să ne iubim și să trăim clipa pentru că timpul…trece atât de repede.
Pentru mamaia mea,
Dana
http://www.danasavuica.ro/
https://www.facebook.com/pages/Dana-Savuica/158645347535146?ref=ts
* Acest articol poate fi preluat doar cu menționarea sursei: www.eva.ro
** Fotografii: arhiva personală Dana Săvuică
***: 1 - poza din vacanța de iarnă; 2 - străbunica mea; 3 - bunica mea, la 15 ani; 4 - bunica mea cu mine, la un an și 6 luni; 5 - Poza făcută de bunica mea la un studio pentru părinții mei, care erau plecați în Indonezia; 6 - când am sosit și eu în Indonezia, la 2 ani, împreună cu mama mea; 7 - eu, mama, mamaia, și Julie, 4 generații; 8 - în vacanța de iarnă; 9 - vacanța de iarnă.