Spre exemplu, ne trimitem câte un pupic din mers, cu un semn din buze. Ăsta e cel mai drăguț și chiar ne iese. De fapt, ăsta e singurul mod prin care ne exprimăm discret afecțiunea, că restul...
Să vă povestesc. Mie îmi place să fac și cu ochiul. Și îi fac! Primele dăți, ce să vedeți, nu prea s-a prins el ce vreau. Daaar e băiat deștept și și-a dat seama repede. Eh, și mi-a făcut și el. Mă... dacă o fi chiar așa și copiii sunt oglinda părinților, atunci eu trebuie că sunt vai de mama mea.
După ce mi-a făcut el cu ochiul înapoi, eu am dat fuga la baie și mi-am făcut cu ochiul în oglindă. Am vrut să mă văd, să fiu sigură.
Nu vreau să învăț copilul tâmpenii.
În fine, eu sunt decentă. Mi-am făcut cu ochiul și m-am văzut! Ba chiar sunt drăguță când fac cu ochiul. Serios. Sunt simpatică. M-am întors în sufragerie și i-am mai făcut o dată. Nu știu cum aș putea să vă redau. Încerc să găsesc un corespondent. Habar nu am! Mă gândeam la Mr. Bean, dar Mr. Bean e pistol cu apă pe lângă copilul meu când face cu ochiul. De fapt, el face mai mult cu gura. Că gura i se deschide spre o parte, îi iese și limba. Nu, nu, nu-i curge scuipat din gură.
Am încercat și eu să fac ca el și, dacă voi ați mai pomenit - că mie nu mi s-a mai întâmplat până la faza asta, mi s-a pus cârcel la limbă. Iar cu ochiul, adică ochii, că nu face numai cu unul... unul zici că tocmai i-ai pus alifie chinezească în el, iar celălalt pare că se duce să vadă ce e după ureche. Vă zic, dacă e să mă trezească noaptea din somn și să-mi facă cu ochiul, sunt convinsă, mor pe loc. Cred că nici dacă și-ar dori să se strâmbe la mine nu i-ar ieși așa strâmbătură cum îi iese când îmi face cu ochiul.
Nu i-am zis nimic atunci, dar a venit taică-su în vizită seara și i-am spus rapid toată povestea. I-am zis să-i facă și el cu ochiul și să vadă. Eh, vă dați seama că nu am avut răbdare și i-am făcut eu prima. Am râs amândoi în sinea noastră, dar tatăl și-a luat rolul de tată în serios și s-a dus să stea de vorbă cu el. A fost discuție de aia cu fete, cu îndrăgosteli, cu treburi de băieți, din care eu nici nu am vrut să aud tot, dar astea mi-au ajuns fără să vreau la ureche.
După vreo jumătate de oră, a venit taică-su triumfător la mine și mi-a spus că gata, a rezolvat - ”Păi poate făcea așa la fete și o luau, naiba, la fugă!”
Și, pentru că tot ne învârtim în jurul Zilei Internaționale a Fetelor, și vorbim despre ele, ar mai fi câteva lucruri pe care ar trebui să le predăm băieților noștri:
- să fie empatici
- să fie responsabili
- să știe să asculte
- să nu mintă
- să ofere flori fără motiv
- să spele vasele și să ducă gunoiul (zilnic, nu doar la ocazii speciale)
- să gătească
- să întindă niște rufe
- să le și împacheteze
- să știe că ordinea și curățenia nu apar prin intervenție divină
- să nu creadă că spălatul vaselor, dusul gunoiului, ordinea și curățenia sunt treburi de femeie
- să înțeleagă că NU înseamnă NU
- să respecte omul de lângă ei (oricine ar fi și orice funcție ar avea)
- să spună ”Te rog!”, ”Mulțumesc!”, ”Te înțeleg!”, ”Îmi pare rău!”
- să meargă pe partea dinpre stradă atunci când se plimbă cu prietena pe trotuar
- să intre primul într-un restaurant atunci când ies cu prietena la masă
- să fie punctuali (ba chiar să ajungă un pic mai devreme)- să se poarte frumos cu toți cei din jur- să-și poarte singur de grijă (să știe care e sertarul cu șosete în casă)
Mă rog, înțelegeți voi... Eu cred că e de datoria noastră, ca mame de băieți, să le oferim femeilor din următoarea generație niște de bărbați care să le facă cu ochiul. Mă rog, să știe să le facă (în cazul meu)!