Cum la copilul acesta al meu lucrurile au funcționat cel mai bine dacă am pornit de pe sensul meu de mers, am decis să fac la fel și aici. Sigur, am stat mult pe gânduri pentru că nu a fost o măsură luată doar din vorbe. M-am gândit să-i propun pactul adevărului, dar înainte de asta am stat bine să mă gândesc dacă sunt capabilă să îi și spun adevărul și numai adevărul.
Evident, am scăpat ceva din vedere când am propus eu acest pact.
Sigur, pactul a fost bun, a prins bine și ne-a ajutat pe amândoi. Relația noastră s-a îmbunătățit, ba chiar a devenit și foarte amuzantă pentru că, în efortul meu de a face mai dulce mărturisirea adevărului, am propus să spunem și minciuna pe care am fi folosit-o în locul lui. A fost și mai este încă amuzantă toată treaba asta.
Ce nu am luat atunci în calcul, în primăvara anului în care s-a petrecut acest important eveniment, a fost partea magiei Sărbătorilor puse pe umerii celor doi moși. Când se apropia Decembrie, ei bine, inevitabilul s-a produs și copilul a pus întrebarea. A știut cum să abordeze, m-a ghidat și mi-a lăsat și mie o poartă deschisă:
- Mami, dacă am făcut pactul adevărului, acum trebuie să recunoști și că Moș Crăciun și Moș Nicolae nu există…
Pam, pam! Și așa i-am cerut să ne așezăm un pic și să vorbim. M-am simțit ca ultimul om recunoscând chestia asta. Eu am făcut pactul adevărului pentru niște mărunțișuri și acum trebuia să-i recunosc că l-am mințit ani de zile... Eu știu și cât am suferit eu, prin clasa a IV-a, când am avut certitudinea că nu există niciun Moș. Mi-a fost teamă să nu îl fac și pe el să sufere la fel. Și atunci, i-am povestit despre magia care vine din bucuria de a dărui. I-am spus că da, Moșii aceștia, așa cum sunt ei descriși, nu există. Bătrânul în costum roșu cu alb și cu puteri atât de magice cât să treacă într-o singură noapte pe la toți copiii nu are cum să existe. Așa a înțeles de ce e nedrept că e promovat ca un personaj care îndeplinește dorințele copiilor - pentru că cele ale copiilor săraci rămân neîndeplinite - la ei vine cu foarte puține lucruri sau îi uită complet.
La primul Crăciun după adevăr, a și înțeles cum e magia cealaltă: e mult mai bună magia de a dărui decât cea de a primi. Luna decembrie vine acum la el nu doar cu așteptări de cadouri, ci și cu emoții, investigații, strategii de a ghici și a oferi lucruri care să-i bucure pe oamenii importanți pentru el.
În plus, tot acest adevăr al moșilor a contribuit și mai mult la relația noastră.
Știa de la școală, discutaseră între ei, puseseră lucruri cap la cap, dar faptul că eu chiar i-am spus, pe el l-a impresionat. Nu a mai contat niciun adevărul spus de mine cum a contat acesta. Mi-a și mărturisit că nu s-a așteptat deloc ca eu chiar să recunosc că nu i-am spus adevărul ani de zile.
Anul acesta, eu am primit de la Moș Nicolae o ciocolățică mică, o mandarină și o scrisoare pe care aș vrea să o am în buzunarul de la haina cu care voi fi îmbrăcată când voi părăsi această lume. Și, dragii mei, abia asta este adevarăta magie a unui ”Moș”, iar eu nu apucasem s-o cunosc până la această vârstă.
Comentarii (1)
eu cind eram mica credeam ca toti oamenii aia imbracati in mos ca sint ajutoarele mosului.Nu stiu la ce virsta mi-am dat seama ca nu exista.Dar fratele meu ii prinse lund scrisoarea sau scrisorile noastre din geam catre mos nicolae
Posteaza comentariu