Vă mai amintiți cum vă era când ziua de muncă începea la câțiva pași de pat sau chiar în pat? Cât v-a luat să vă obișnuiți?
Câteva zile, în cel mai bun caz, câteva săptămâni, în cel mai rău caz durează să te adaptezi de la viața de exterior la cea de interior.
A început școala online.
Copilul meu a început pe 22 aprilie. Atunci s-a ”născut” clasa lui pe Google Classroom. Nu cunoșteam platforma, deși stau toată ziua cu nasul în Google. Încercările de teme și lecții de până acum, fuseseră numai pe grupul de părinți de pe Whatsapp, unde doamna învățătoare ne trimitea lecții și teme și noi predam, în privat, activitățile copiilor.
N-a fost cu presiune, n-a fost cu stres, n-a fost cu peripeții.
Când a început povestea pe Google Classroom, lucrurile s-au încețoșat.
Recunosc, îmi e mie greu, ca părinte, ca adult, să țin pasul cu tot ce apare acolo. Nu i-am spus copilului asta, el și l-a pus și pe telefon, zice că îi e mai simplu așa. Copiii stau altfel cu tehnologia, prind imediat. Din păcate, nu la fel stau lucrurile și cu adaptarea la noul stil de predare/învățare.
La începutul acestei săptămâni, copilul meu s-a plâns de presiunea care se pune pe el.
S-a simțit copleșit de lecții și teme din toate direcțiile. E drept, aici cred că e și o hibă, cel puțin în clasa copilului meu. Profesoara de engleză, de exemplu, nu este pe Classroom, așa că facem un lung șir de mesaje înșirate prin grupul de Whatsapp, ea îi trimite doamnei învățătoare, doamna învățătoare ne trimite nouă, iar noi le dăm copiilor din telefon tot pe telefon, tot în Whatsapp, astfel încât copiii nu mai înțeleg de unde, ce și cum. Temele la engleză tot așa se trimit - în particular, fiecare către doamna, pe Whatsapp.
Copiii nu mai știu care e locul unde le vin lecțiile și temele, unde trebuie să verifice și unde trebuie să predea. Inițial, am fost tentată să cred că al meu s-a dezobișnuit de școală și din lipsă de chef mi se plânge acum. Dar nu era așa. Chiar nu e ușor să țină pasul.
Pe grupul de părinți se negociază orele de intrat în live, pe Zoom, pentru că sunt copii care mai au și frați și au un singur device pentru a face școala, prin urmare nu se pot conecta amândoi la aceeași oră.
Recunosc, pentru mine nu e deloc comod, așa că îl înțeleg pe copil când îmi spune că e greu, că nu mai poate, că e prea mult. Analizând un pic lucrurile, mi-am dat seama și că noi ne raportam greșit la problemă. Așa că am făcut câteva reguli care mi-au și ne-au salvat viața.
Am scos cuvântul ”teme” din sistem și l-am înlocuit cu ”școală” sau ”lecție”
Temele erau chestiile alea de făcut în plus, acasă. Normal că se simte copleșit când lucrează de acasă pentru că simte că totul e o interminabilă temă. ”Ai o lecție de citit!”, ”Te ocupi de școală câteva ore!” și tot așa. Când chiar trebuie să vorbim despre teme, apelăm la ”lucrăm”: avem de lucrat la lecție. Vă zic! Viața fără ”teme” în vocabular e parfum.
Am început să vorbesc despre cum școala nu s-a terminat
Să nu înțeleagă de aici că e o vacanță și cineva vrea să i-o strice băgându-i bățul prin gard cu școala online. Să înțeleagă că nu stăm acasă de putori, stăm cu o treabă, iar școala nu e terminată, închisă sau anulată, ci doar diferită. Școala se face acum AȘA! Asta e! La tăți ni-i greu, vorba aceea.
Pauzele! Am păstrat pauzele!
Pauzele sunt sfinte. Copiii se duc la școală pentru pauze. Ei nu se duc la școală cu idei mărețe, așa cum ne-am dori noi să se întâmple. Nu pleacă ei de acasă croiți pe treabă - ”Mamă, abia aștept să mă duc să învăț azi ceva nou la școală!”. Mă rog, dacă există un așa copil, vă rog să-mi scrieți în privat, vă voi lăsa adresa la care mă puteți găsi să mă luați la palme și să mă bateți cu pietre, dar copiii pe care îi știu eu nu sunt așa. Ei se duc să se alerge prin pauze, să se ia la trântă, să bată mingea, să tragă la poartă, să se bată, să înjure, să aibă conflicte de cocoși, să-și arunce priviri cu colega/colegul care le place, n-au ăștia așa sete de învățătură. Nu se usucă unul dacă nu se fac ore!
Eh, pauzele sunt sfinte și acasă! Credeți-mă! Eventual să fie și o alarmă pusă care să sune la 45-50 de minute...
Astea sunt regulile care ne-au schimbat nouă atitudinea și ne-au ușurat viața.
Și cam atât de pe frontul școlii de acasă. La voi cum e?
Revin la pauză. V-am pupat. Pa.
Citește și: Ce am învățat din pandemie
Comentarii (3)
Oooo si la noi la fel. Noi incercam sa terminam pana la 12 cand era ora de plecare de la scoala. Problema la noi e cu ora de educatie fizica online. Stan la bloc la et8 dna vrea filmulete, eu nu prea sunt de acord pt ca tr incarcate in classroom. In rest ca si la voi am plecat de la messenger, copiere in whatsup ca unii nu au facebook. Ping pong cu mesaje intre dna si parinti. Noi suntem in cls 1 si intrebarea este noi cand ne intoarcem la dna adevarata?
Da, e greu. Imagineaza-ti ca eu sunt bunica de la Satu Mare la care au ajuns nepoții de la Cluj. Unul zece ani clasa a treia si unul 5 ani, gradi. Cu teme cu site uri cu linc- uri... cu explicații...cauta acolo si acolo... gata? Vezi le salvezi si le descarci acolo.. verifici daca...au ajuns... vezi ca ti-a raspuns....Da, da, e pe class..., nu e greu, te ajut eu, e ok mami...încă putin si e vacanta.... hai buni...Ce e asa greu...(ha,ha..ha) Totuși mă bucur că nepoților le place la mine, ca la vîrsta mea nu mă " ruginesc" ...cine stie poate mă reprofilez....glumesc desigur
Bună! Cu mare drag citesc ce scrii.. Ești extraordinară! La noi este la fel, numai că noi suntem clasa 0. O adevărată problemă este platforma online care nu funcționează corespunzător, temele care sunt o adevărată provocare (și acum avem o idee buna de la tine, așa că nu vom face teme, o să lucram). După statul în fața laptopului pentru orele on-line, facem online inclusiv religie și sport, urmează chinul cu temele (cu toate că teoretic la clasa 0 nu se primeau teme) și uite asa cu pauze cu văicăreli ajungem să lucrăm pentru școală pana pe la ora 14 - 15 ceea ce cred că este puțin cam mult, poate greșesc eu. Și eu credeam că este dezobișnuită, deeacea protestează și nu vrea, dar chiar e greu pentru ei. Zilnic spune că era mai bine la școală. Până va reveni totul la normal încercam să ne adaptăm cum putem.
Posteaza comentariu