Dar lumea nu e compusă numai din oameni care să-i admire părul, ci și de tot felul de exemplare care fac tot felul de remarci și oferă tot felul de sfaturi nesolicitate.
”Am crezut că ești fetiță!”
Asta e cea mai light. Adică e de înțeles și e de iertat. E ușor să-l iei drept fetiță, nu ne deranjează asta (nici pe mine și nici pe el). Și aici mă refer la necunoscuți: la doamna de la Mega Image sau doamna care vinde pătrunjel în piață. Vorbesc aici despre acei oameni care, când aud că e băiat, se scuză rușinați ca și când cine știe ce ar fi făcut.
”Unde ai mai văzut tu băiat cu părul lung?”
Asta a început să ne scoată din minți, efectiv. Faptul că ”nu s-a mai pomenit” băiat cu părul lung și băiatul meu ar fi primul e o chestie care îi preocupă pe mulți. Am o listă întreagă de exemple de băieți cu părul lung aici, dar cel mai potrivit ca replică este Mântuitorul: el avea părul lung! Oamenii dau din cap și schimbă, vizibil deranjați, subiectul când le spun că Hristos avea părul lung.
Din această categorie a făcut parte, pentru mult, timp chiar și bunica lui. Ba chiar a vrut, într-o vacanță, când era copilul la ea, să-mi facă o surpriză și să mi-l tundă. Îl amenințase cu niște lucruri grele, dar am intervenit la timp. Acum îi place și ei că are un nepot care e ”special”.
”De ce o superi pe mami și nu te tunzi să fii și tu frumos?”
Nu știu de ce cred unii că eu sunt supărată pentru că are el părul lung. E drept, mai merg și cu o mutră sobră pe stradă, dar de aici până la a trage concluzia că sunt supărată pentru că are copilul părul lung e cale lungă. La fel cum e cale lungă și până la partea a doua a întrebării - ”să fii și tu frumos”. De parcă frumusețea ar sta în lungimea părului!
”Am crezut că te-a schimbat mami și a luat fetiță în locul tău!”
Aici intră vecinii și cunoștințele cu care ne vedem rar. Toată lumea e șocată să-l vadă cu părul lung și nimeni nu înțelege de ce nu se tunde și cum de eu sunt de acord cu asta. ”Cum să-l lași așa?” / ”Nu se poate așa ceva?” Ba chiar am un vecin binevoitor care mi-a spus că, dacă vreau, mă poate ajuta el să-l tundem. De parcă băiatul meu ar fi fost o fiară pe care trebuie să o imobilizez ca să-i tai părul. Mă rog, oamenii cred că nu trebuie să lași copilul să decidă pentru el, orice decizie ar fi. Sigur, dacă mi-ar fi zis că vrea să se arunce de pe bloc, normal că nu l-aș fi lăsat. Dacă mi-ar fi zis că vrea să-și tatueze un dragon pe tot corpul, sigur că nu l-aș fi lăsat, dar lungimea părului chiar e o decizie care chiar poate să îi aparțină. Eu sunt fericită că am obținut ceva, atunci când am avut această discuție despre păr: că se va spăla pe cap fără discuții, regulat, și-l va usca și va avea grijă să nu-i încurce vederea. Și așa am acum un copil care nu mai urlă cu ocazia spălării părului (că era o circăreală înainte).
”Tundeți-l, doamnă, că părul îi mănâncă tot calciul din corp și o să rămână fără dinți și fără oase!”
Asta a fost de șah mat! Nici n-am știut cum să reacționez când ne-a oprit o femeie pe stradă să întrebe dacă e băiat, ”că pare băiat” și să-mi spună asta, ”ca de la mamă la mamă”. M-am uitat în jur, credeam că cineva ne filmează, pentru că scenariul era, vă spun sincer, suprarealist. Fiul doamnei, se pare, rămăsese fără dinți și fără oase pentru că părul îi mâncase tot calciul. I-am răspuns și eu serios că sper să nu-i mănânce creierul.
Aș vrea să spun că lista se termină aici, dar sunt sigură că aș minți, deși, vă rog să mă credeți, mi-aș dori să mint. Mi-aș dori să nu mai aud pe nimeni că se găsește să vorbească despre lungimea părului copilului meu.
Mi-aș dori ca toată lumea să știe că și copiii sunt oameni și să-i trateze ca atare. Așa cum, atunci când ne întâlnim cu cineva, nu începem să-i spunem să se tundă, la fel ar trebui să fie și când ne întâlnim cu un copil. Eu nu m-am apucat niciodată să zic nimănui că ar trebui să-și taie părul ca să fie mai frumos sau mai frumoasă, nu mă apuc să le zic femeilor tunse scurt că sunt bărbați sau bărbaților cu plete că sunt femei. Sunt niște lucruri care, pur și simplu, nu se fac! Și astea sunt valabile și la copii! Ei nu sunt mai puțin oameni!
Comentarii (6)
Si băiatul meu de 6 ani are părul lung mai jos de fund.Nu este zi sa nu iesim din casa sa nu ii zică cineva ca este fata,sa se tundă ca asa arata un băiat,ei bine nici nu vrea sa audă asa ceva.
Si băiatul meu de 6 ani are părul lung mai jos de fund.Nu este zi sa nu iesim din casa sa nu ii zică cineva ca este fata,sa se tundă ca asa arata un băiat,ei bine nici nu vrea sa audă asa ceva.
Bună ziua Și băiatul meu cel mare are parul lung de 1 an și ceva și toată lumea are o problema cu asta dar nu înțeleg de ce? La școală, în clasa pana nu am făcut ca un leu în cușcă nu s-au potolit cu toate ca mai este un băiat cu parul mai lungul în clasa lui,dar sincer pe mine nu ma deranjează și încerc sa îl învăț sa nu ii pese deloc de gura celor din jurul lui. Ii spun mereu ca în viata nu contează decât ceea ce ii place lui pentru el și atât . În vara a vrut sa ii fac șuvițe și i-am respectat dorința ,iar când a revenit la scoala profesorii din școală îl admirau. Important ești tu restul este cancan eu asa gândesc. Felicitări mămică de Victor pentru felul tău de a fi.
Sunt mama a doi băieți, acum destul de măricei...tânjesc după perioada care a trecut...frumos a mai fost, greu, dar frumos, deosebit. Amândoi au avut păr lung, la vârste diferite, și cu lungimi de păr destul de mari. Cel mare l-a avut de pe la 15 ani până la 18 ani, unde a ajuns lung de vreo 40 cm, cârlionțat. Au plâns colegele din clasa pentru că s-a tuns. Cel mic a vrut undeva în jur de 6 ani și în clasa întâi era lung de vreo 20 cm. Nu a avut nimeni din școală vreo obiecție, deoarece am spus că vreau să-mi arate unde scrie că băieții trebuie să aibă părul scurt. A vrut să se tundă în clasa treia pentru că nu mai avea răbdare să-l îngrijească. Apoi l-a mai avut lung la diverse vârste, în funcție de toane. În momentul când anticipam că cineva ar fi avut intenția să comenteze ceva legat de faptul că au păr lung, aveam grijă să afișez o privire tăioasă care să taie elanul de a comenta. În cazul în care avea curajul să-și spună părerea îndemnam persoana respectivă să-și păstreze părerea pentru ea. Iar pe băieți i-am învățat toata viața să-și apere principiile și alegerile făcute. Acum îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru că sunt așa cum am sperat să ajungă. Mai au de învățat, pentru că toată viața acumulăm cunoștințe și ne dezvoltăm, iar sunt pe un drum bun.
Sunt de acord cu mama lui Victor. Trebuie sa recunosc ca am intalnit rar parinti in Romania care sa isi respecte bebelusii/copilasii de la varste fragede - bravo si va respect! Si noi incercam sa il respectam pe al nostru baietel insa daca face prostii trebuei sa reactionam. Culmea e ca si mie imi place de el cu parul mai lung, nu tuns ca in comunism...si il lasam sa creasca destul de mult si il mai tundem ca sa poate vedea bine. Cand va mai creste vom vedea ce isi va mai dori. Insa le raspundeti foarte bine comentatorilor - acasa toata lumea comenteaza despre altii. Aici unde locuim (in afara tarii) nimeni nu te baga in seama.. Cred ca ideal ar fi ca oamenii sa fie echilibrati, undeva la mijloc. Insa in ziua de azi, majoritatea si-au cam pierdut echilibrul si nu vad magneti care sa ii ajute.. Sanatate multa mama lui Victor si ca de la ''fata la fata'' va doresc din suflet sa apara cavalerul acela special care sa va faca sa va indragostiti din nou! Si care il va iubi si pe Victor, cu siguranta; din ce povestiti, pare un baietel extraordinar.
Si baiatul meu are parul lung, si ne confruntam cu aceeasi situatie. Toata lumea are o problema, ca al meu copil are parul lung. La fel ma intreaba lumea..."unde ai mai vazut tu baiat cu parul lung?" Le raspund si eu la fel ca mama lui Victor..." Iisus avea parul lung si nu l-a mai blamat nimeni pentru asta!" Nu conteaza faptul ca el are un par frumos, des, curat, ca nu are paduchi sau alte lighioane...si nu-i intereseaza ca el se simte fericit asa cu parul lung. Si mie mi se spune ca seamana cu o fata...si ca doar fetele au parul lung :))). Pe bune? Atunci ar trebui sa li se interzica fetelor sa se mai tunda scurt??? Doar baietii poarta parul scurt, nu-i asa??? Si noi am intalnit binevoitori care s-au oferit sa-l tunda sau sa-l duca la tuns! De parca noi ca parinti nu suntem in stare sa-i gasim un frizer sa-l tunda :))). Am intalnit si varianta: " parul iti mananca calciul!" :))))))) Si eu am parul lung de cand eram copil, si , ce sa vezi, stau bine la capitolul calciu la 40 ani.
Posteaza comentariu