Deci vă ziceam de ”conștiența acută” - adică momentele acelea când mă opresc și analizez și trăiesc tot ce simt. Și observ! Și respir! Și mă bucur! Știți voi ce zic...
Momentele astea vin după ce-l observ pe fii-miu.
De fiecare dată când stau să mă uit mai bine la el, pic într-o stare din asta. Domnule, copilul ăsta nu știe să fie trist. El tot ce face, face cu bucurie. Fie că e bucuros că face, fie că face în silă și se autoironizează, copilul ăsta al meu reușește să facă totul cu bucurie. Mă rog, aproape totul, că mai are și momente - bufeuri adolescentine - când îi pute tot și totul e nasol, dar peste 10 minute își cere scuze și râde și el de supărarea lui recentă.
M-am uitat azi la pozele lui din copilăria mică și până în zilele noastre. Așa o veselie pe el, tot timpul pus pe șotii, tot timpul zâmbind, măscărindu-se, distrându-se.
Am râs cu el ținându-ne de burți din simplul motiv că a avut de făcut parașute la AVAP. A mai făcut asta când era mic, învățase să le facă și 3D chiar, dar acum nu mai avea chef să facă treburi din astea de copil mai mic. Asta nu înseamnă că nu a găsit motive să se distreze copios pe tema asta. A și dansat, a și cântat, iar eu am stat și m-am uitat la el...
Așa aș vrea să nu uit niciodată că:
- poți să râzi când îți cade înghețata pe jos
- poți să cânți când ești trist
- poți să te distrezi când te uiți la nori și le găsești asemănări cu cine știe ce ființe, să faci un joc de roluri și să inventezi tot felul de situații
- că poți să cazi, să-ți umpli mâinile și genunchii de sânge și să râzi că ești bun de jucat în filme cu zombie
- că poți să pierzi la Crozzit și să te bucuri că ai făcut o faptă bună și i-ai lăsat pe alții să câștige ca să fie și ei fericiți- că poți să găsești o bucurie în absolut orice (dar orice!) lucru cu care interacționezi
- că poți să practici fericirea ca stil de viață
- că fericirea nu are nicio treabă cu tristețea și poți fi si fericit și trist, în același timp. Treburile astea nu se exclud (am să vă detaliez asta la un moment dat, mie mi-a explicat și are dreptate)
- că mersul desculț produce bucurie
- că viața nu e făcută să fie luată așa cum zic alții și fiecare om are dreptul să-și facă propriile greșeli
- că vârsta nu se calculează în ani, ci ”în chestiile mișto pe care le-ai făcut”
- că poți să te îmbraci cum vrei tu, dar totul e să nu ții cont de ce zice lumea pentru că altfel nu te vei mai simți bine- că cel mai bine te simți când faci lucruri pentru alții și că cea mai mișto fericire e atunci când faci pe cineva fericit
- că e ok să ți se spună/explice lucruri, dar și mai mișto e să le gândești singur
- că toți copiii au nevoie de iubire
- că fără iubire nu se poate trăi
- că nu e ilegal să combini felurile de mâncare între ele după cum te taie mintea - poți pune mici în supa cremă și cireșe pe sarmele - treaba cu mâncatul e o chestiune care ține de gusturile fiecăruia
- că a fi adult înseamnă a avea niște level-uri în plus, dar dacă tu ai level 30, nu înseamnă că level 10 a dispărut - deci faptul că suntem adulți nu înseamnă că nu mai suntem copii
- că nu există nici copii și nici oameni răi, ci numai copii sau oameni cărora mamele lor nu au știut să le arate că-i iubesc
- că în orice e loc de: mai mult, mai bine, mai rău...
Ca și în lista asta, dar azi doar atât am timp să scriu pentru că cineva mă așteaptă să facem un experiment culinar. Doamne, ajută-mă!
Posteaza comentariu