Anno Domini 2020. Cum să rămâi viu cu grupurile de părinți de pe WhatsApp

Aveți idee când se ia vacanța de vară? Știți cum e vorba aia: Opriți Planeta! Vreau să cobor! Eu aș coborî acum de pe ea, dacă aș avea cum să fac asta.
Mai bine mă apuc să cresc pisici - astea nu se duc la școală, nu le trebuie manuale, nici măcar nu trebuie să le ții în casă dacă se dă iar stare de urgență (animalele au fost singurele care au avut voie să iasă în perioada aia și chiar fără mască!).

Nu am fost niciodată un părinte stresat cu școala.

 
Le-am luat întotdeauna așa cum au venit. Anul ăsta, la final de vacanță, am avut o discuție cu copilul. Eu insistam să mergem să-i iau niște încălțări de toamnă, de mers la școală, iar el insista că nu are nevoie, că are! Are papuci și se duce în papuci. 
- Da` ce? Cine a zis că nu ai voie cu papuci la școală?
 
L-am luat cu sportul. I-am zis că nu are în ce să facă sportul. A zis că ”mai țin” încălțările luate în primăvară, nu are nevoie de altele.
Bun la casa omului, nu zic nu, dar nu știu cum să vă zic: câteodată parcă îți pasă și cum arată. N-am pomenit copil ca el. Să nu-i pese lui cum iese pe stradă! Poartă inclusiv tricourile mele! L-am lăsat la bunică-sa în vara asta și l-am găsit în chiloți (din ăia pantalon) cu tricoul meu sclipicios cu ”Diavolul se îmbracă de la Prada” (îl lăsasem la țară că nici măcar eu nu-l prea mai port) și cu șlapii mei (poartă cu un număr mai puțin, deci îi vin).
Cu părul ăla despletit așa, de la distanță... zici că e pui de Tarzan. Ieșise și pe stradă așa. 
Și cred că s-ar duce și la școală așa, dar eu încerc să mai umblu pe ici, pe colea.
 
Mă rog, în ultimele zile, am ajuns la concluzia că asta e fix ultima problemă. De când au început să se aleagă apele, ca să zic așa, a început și circul pe grupul de părinți.
 

Dacă prind octombrie în viață, vreau să am nu doar statuie, ci și o stradă sau o stație de metrou cu numele meu!

Pe grupul oficial, cel cu doamna 
 
Cumpărați manuale. Se trimit poze, se spune care și în ce fel, se dă cu link, se, se, se. Și se comandă! Că nah, nu stai să înceapă școala și copilul să nu aibă cărți. Buon! Se iau manualele, se stinge subiectul. 
 
Se începe fizic, ah, protecție, reguli, aoleu, e nasol. Ba nu, e bine! Eu sunt online. Eu vreau fizic. Eu vreau în ture. Doamna învățătoare vrea online. S-a depus cerere. Așteptăm. Deci nu mai începem fizic.
Deci nu au nevoie de haine și încălțăminte!
 
Se trece pe grupul paralel, cel fără doamna
 
Eu vreau online. Mai e cineva care vrea online? Eu nu sunt de acord. Nu cred că se poate așa. O să mă uit în lege.
Mai e nevoie de adeverință de la medicul de familie în cazul ăsta? Nu, că e logic că nu. Dar hei, sistemul e cum e, s-ar putea să fie. Dar nu au de ce să ceară. Dar poate nu cer. Dar dacă cer?
 
Pe grupul celălalt 
 
Începem fizic! În ture! Nu s-a aprobat online-ul. Cumpărați manuale. A, ați luat toate manualele? La engleză e altă profesoară și vrea de la altă editură. Dar le-am comandat. Și noi. Și noi. Și noi. Și noi. Noi nu. Da, dar noi suntem mai mulți. Nici noi. Vorbiți cu doamna de engleză să schimbe.
 
Se vorbește cu doamna profesoară. Rămânem pe cele comandate. Și noi le comandăm pe cele pe care le cere dânsa?
Ne trebuie auxiliare! Sunt reducere pe www.etc.ro. Nu, sunt reduceri și pe alte site-uri. Ah, toate site-urile au reduceri. Mai bine facem o comandă mare. Da, bună idee.
Da, sunt de acord. Suntem de acord. E toată lumea de acord. Cine face comandă? Părerea mea e că e mai bine să se comande separat, să nu stăm să strângem acum bani. Da, bună idee.
 
Se comandă cum s-o comanda.
 
Engleza se face online în ziua x și y de la 14. Al meu nu poate. Se poate alta oră? Nu e posibil. Liniște.
La alte clase s-a făcut programul turelor. De la 8 și de la 10. Vă rog să ne puneți de la 8. Vreți măscuțe pentru copii 4 lei?
 
Eu nu știu ce să mai zic că vreau. Mă uit la copiloiul ăsta îmbrăcat cu ce a nimerit, cu părul lăsat pe spate, care face ca mingea de ping-pong prin bucătărie că are o pulpă de miel în cuptor și zici că nu a mai văzut mâncare de când i-am luat moțul, și-mi vine să-i zic că s-a terminat cu școala, e pe barba lui. Mi-a cerut carne de la prima oră. Ar mânca ceva carne. Nu am și eu niște carne? Nu am niște friptură? Nici măcar niște carne într-o ciorbă? Dar slănină? (Doar pe mine am de-aia!). Nu am. Nu am nimic de mâncare! Nici slănină? Chiar nu am slănină? Că mai avem ceapă! Nu am slănină! Am scos o pulpă de miel să se dezghețe și mi s-a părut că l-am potolit.
 
După vreo 20 de minute în care pulpa nu se dezgheța, a venit să mă întrebe dacă plicurile pentru pisici sunt cu carne.

A venit orarul și organizarea pe grupe.
 
- Tu ești de la 7.30, îi zic.
- Dar am timp să mănânc înainte să plec.
- Și termini la 9.45.
- Mănânc la întoarcere.
 
Eu nu mai stau pe niciun grup, important e să-i dau să mănânce.
 
Cam atât de pe acest front.
Poate revin. 
Nu uitați: statuie și stradă sau stație de metrou. Thx. 

Sunt mama lui Victor (10 ani) și sunt tare mândră de asta. Am divorțat când copilul avea 2 ani și de atunci a început aventura noastră în doi și viața mea de femeie divorțată.