Mă rog, totul a început azi dimineață când am fost asaltată de mesaje de mărțișor și urări de zi însorită și primăvară cu soare. Hmm...ok, mi-am zis, într-o lume dominată de social media, cu o avalanșă de poze cu cescuțe și ”Spor la cafeluță”, o nouă avalanșă cu poze cu ghiocei, mărțișoare și zambile e absolut necesară. Nu se putea să trecem de ziua asta fără să o marcăm cu un .jpg postat pe Facebook, trimis pe chat sau pe Whatsapp, fără tag-uri a sute de persoane într-o poză cu un șnur etc.
Ce remarc, în schimb, diferit acum e că lucrurile au avansat. S-a trecut la telefoane. Nu e de ajuns să dai un mesaj, trebuie să și suni. Să ne înțelegem, nu m-a deranjat nimic, ba chiar m-am bucurat să răspund și să mai schimb câteva cuvinte, dar sunt uimită de cum s-a schimbat tradiția. Pe vremea mea, ca să vorbesc ca o bunicuță ce mi-s, fetele/femeile primeau mărțișoare și cam asta era tot.
Am vorbit și cu prietena mea printre toate aceste felicitări și zicea că a primit și ea atâtea mesaje și telefoane, că i s-a făcut dor de vremurile în care totul se rezuma la o floare textilă într-un sul de plastic transparent. Eh, vremurile se schimbă, i-am zis eu, apoi i-am spus bancul cu Scufița Roșie și lupul - când s-au întâlnit în pădure, iar Scufița s-a dezbrăcat și a început să țopăie pe lângă lup și să se roage de el să facă sex cu ea (folosind varianta populară a verbului). Lupul s-a uitat cu gura căscată la ea, apoi și-a dat ochii peste cap și a zis: ”Pfuai de capu` meu! Băi, ce s-a denaturat povestea asta!”. Am râs amândouă!
Apoi a venit copilul de școală și l-am întrebat imediat dacă a dat mărțișoarele (luase pentru doamna și pentru prietena lui).
- Le-am dat, dar am și primit!
- Ha? Cum adică?
- Eh, mi-au dat la ”troll”, că cică sunt fată pentru că am părul lung. Da` eu le-am luat pentru că sunt chiar frumoase și era păcat. Îți dau și ție câteva...
Și iată-mă, în pragul casei, stând ca lupul și gândindu-mă la câtă dreptate avea. Chiar s-a denaturat povestea asta!
PS: Le-am împărțit!
Posteaza comentariu