In acest ultim capitol dedicat singuratatii, vom face o calatorie spre un teritoriu aparte al fiintei umane - spre ceea ce inseamna singuratate dintr-o perspectiva mai apropiata de psihologie. Pentru aceasta, ar trebui sa avem acces la ceea ce se produce in mintea si sufletul cititoarelor. Din pacate, acest mod de abordare nu este foarte adecvat, astfel incat vom incerca un "colaj" de stari desprinse din experienta mea sau din mesajele voastre. In acest mod poate vom obtine un portret relativ coerent a ceea ce inseamna proces desfasurat in campul psihologic al "singuratatii".
Cand vorbim despre acest camp psihic al unei persoane singure, observam aproape inerent cat de importante sunt momentele in care parintii sunt prezenti. Cele mai multe persoane singure au o relatie aparte cu parintii. Fie exista un parinte bolnav, de care fiica are grija, fie exista o responsabilitate aparte de care se simte responsabil fiul, fie exista pur si simplu o atitudine prin care o persoana se raporteaza la propriii parinti, o atitudine prezenta si in relatiile pe care le stabileste cu alte persoane.
Daca esti o persoana care simte singuratate, te voi ruga sa ni te alaturi in incercarea de a-ti forma si de a formula propriile trairi. Lucrul acesta se realizeaza, de obicei, in cadrul de lucru al unei psihoterapii, aproape indiferent de ce natura este aceasta. Calatoria noastra poate porni de la urmatoarele elemente de lucru:
1. Ce simti pentru tatal tau.
2. Ce simti pentru mama ta.
Pe o bucata de hartie, scrie ce iti trece prin minte despre ceea ce simti pentru ei si ceea ce reprezinta ei in lumea ta. Nu este dificil, chiar daca elementele pe care vei simti nevoia sa le notezi nu tin efectiv de domeniul tau afectiv si sunt in mare masura ganduri ale tale. Pentru aceasta, este necesar sa structurezi cateva lucruri carora eu consider ca este important sa le acorzi atentie.
Ceea ce simti poate fi suficient de complex - recitind randurile pe care le-ai scris, este posibil sa constati ca aceasta relatie speciala fata de unul dintre parinti este prezenta. Sau poate lucrurile vor sta diferit. Asadar, o intrebare la care te voi ruga sa raspunzi este:
3. Oare relatia pe care o ai cu ei este una speciala? Daca da, cum ai descrie, fara sa te cenzurezi foarte tare, caracterul acesta special?
4. Oare s-ar putea spune despre tine ca universul tau interior este prea "inundat" de prezenta acestor oameni - parintii? Ca si cum tu nu ai putea sa existi fara ca ei sa fie prezenti?...
Daca aceasta este situatia, atunci poate ar trebui sa operezi taierea cordonului ombilical. Este putin dificil, dar nu imposibil. Ceea ce este prea inundat de responsabilitate este, in fapt, un camp psihic care te tine prizoniera si te impiedica sa te dezvolti. Aceasta taiere a cordonului ombilical nu inseamna, in esenta, a putea sa te dezvolti independent de parintii tai, de lumea ta, ci doar ca este momentul sa fii si tu insati pentru a putea sa existi in aceasta lume.
Un fapt ar putea fi generat de dorinta ta de a te afirma si de a transmite mesaje oamenilor din jurul tau, insa este important ca tu sa simti acest lucru. In istoria noastra, primii oameni cu care intram in contact sunt parintii. Cu ei ajungem sa avem primele relatii, sa ne construim primele impresii despre oameni, despre relatii. Incetul cu incetul, descoperim o lume mai complexa.
Pentru aceasta, este necesar sa coboram in istoria ta si sa vedem ce ganduri iti trec prin minte. Oare ce iti trece prin minte cand citesti aceste randuri?... Poate ceva legat de parinti, de tata, de mama, de relatiile dintre ei.
5. Fixeaza-te asupra unora dintre amintirile tale in care esti tu si cel putin unul dintre parinti, prezenta celuilalt fiind oarecum directa sau indirecta.
6. Construieste lumea cu ochii copilului acela pe care, intr-un fel sau altul, inca il mai ai in tine.
Pentru a te ajuta, este necesar sa incerci sa vezi ceea ce exista cu adevarat in sentimentele si gandurile lui. Vei sesiza, probabil cu usurinta, iubirea ce o poarta parintilor si nevoia de ei. Dar dincolo de aceasta, vei putea sa ai in vedere ceea ce gandeste el si ceea ce simte acel copil din amintirea ta. Sa spunem cam asa - pe un anumit plan exista gandurile lui, pe de alta parte exista ceea ce se petrece in universul lui afectiv. Poate o varietate de sentimente in care culpabilitatea sau teama ocupa locuri principale. Poate sentimentul de vinovatie ca fetita sau baietelul a facut un lucru rau, care a generat o anumita atitudine din partea lor. Sau poate este vorba despre teama ca mama sau tata sa nu plece. Sunt stari diverse, sunt stari variate, pe care copilul din amintirea ta le traieste.
Nu incerca sa evadezi afirmand "De unde sa mai stiu eu ce simte si ce gandeste copilul care am fost candva?...". Nu ar fi decat o forma de a evita ceea ce simti, ca si cum ai opune rezistenta lucrurilor pe care le ai in minte. Aceste lucruri mai neplacute au tendinta de a sta departe de ceea ce insemni tu in prezent, cu problemele tale, cu dificultatile tale in raport cu oamenii, cu serviciul, dar ele sunt prezente peste tot si incearca sa fie cu usurinta angrenate in lumea ta prezenta.
Exercitiul nostru incearca sa iti sublinieze o stare careia ii dai o atentie minora - incearca sa spuna ca intre copilul care ai fost alaturi de parinti, cu tot ceea ce simtea si facea atunci, si tu, cea din prezent, exista o asemanare, un lucru comun.
Daca ai reusit sa aduci acest copil in prezentul actual, vei constata ca el este comun cu ceea ce esti tu astazi. Sentimentele lui fata de parinti sunt similare (a nu intelege identice) cu ceea ce esti tu acum in relatia cu lumea. Daca starea copilului era de vinovatie, ceva din vinovatia lui este prezenta si azi in viata ta, in relatiile pe care le ai cu oamenii. Poate simplul fapt ca oamenii pot si trebuie sa suporte pedeapsa propriilor greseli si este cunoscut faptul ca nimeni nu este mai dur cu propria persoana decat ea insasi.
Responsabilitatea puternica poate sa se contureze intr-o alta dimensiune. Tu nu poti sa faci ceea ce facea mama ta - sa aiba relatii cu alti barbati. Poate ai inteles din copilarie ca a umbla cu alti barbati este un lucru negativ. Intr-un fel, ai cautat sa respecti acest "temei existential" - tu nu umbli cu alti barbati, pentru ca este un lucru negativ. Cand esti cu un barbat pe strada, ai senzatia ca faci ceva rau. Ai tendinta de a nu-l lua de mana si cauti sa fii cat mai conformista fata de lume, motivand printr-un oarecare argument al "bunului simt", ca "nu este frumos sa faci asa".
Sau poate exista alta situatie - tatal tau este o persoana cu totul si cu totul aparte - este Zeul lumii tale dintotdeauna. In prezent, esti singura. Nici un barbat nu este perfect, asa cum a fost sau este tatal tau. Nimeni nu se poate compara cu el - ii vei fi credincioasa pana la moarte. Pana la moartea ta, evident, deoarece a lui nu ar schimba foarte mult aceasta situatie.
Moduri diferite de a privi lumea, de a intelege si de a accepta situatii. Cert este ca in una dintre cele prezente aici sau in alta parte similara ca structura, te incadrezi si tu...
Acest articol nu poate avea pretentia unei sedinte de psihoterapie, ci doar te invita sa iti intelegi lumea asa cum este ea. Te invita sa vezi legaturi acolo unde, aparent, nimic comun nu exista. Te invita sa-ti structurezi un timp pentru Eul tau autoreflexiv, cel care iti permite sa iti sondezi cu adevarat lumea asa cum este.
Pentru aceasta, exista multe posibilitati, dar cele mai importante sunt legate de capacitatea ta de a vedea ceea ce este in tine, trecand peste aparente. Barbatii din jur sunt doar aparente. Nu ei sunt cei care nu te vor, ci ceva din tine te impiedica sa nu fii dispusa sa mergi spre ei. Nu este un "ceva" care tine de vointa ta, ci un "ceva" care tine de puterea ta de a te intelege.
Singuratatea nu este o boala. Este doar o stare care iti permite sa fii mai aproape de tine insati. Este o stare din care poti afla ceea ce te impiedica. Din ce in ce mai multi oameni cu o cultura peste medie prefera sa faca aceste lucruri impreuna cu cei care profeseaza in domeniul psihoterapiei. Aceasta le permite sa evolueze si sa implementeze schimbari autentice in viata lor.
Eu iti doresc mult succes in a-ti intelege propria singuratate, iar ajutorul nostru iti este deschis in permanenta in una sau alta dintre modalitatile mentionate mai jos.