Dupa cativa ani acesta s-a schimbat total si a ajuns mai rau ca cel de inainte si am trecut prin clipe groaznice pe care nici un adolescent de 17 ani pe atunci nu ar fi putut sa treaca. Viata mea avea sa se schimbe iar. Eu mai aveam o sora care ramasese la tatal meu dar pana la urma aceasta s-a indragostit si a plecat in Valcea, noi fiind de fapt din Craiova. Ea sta aici de trei ani si dupa ce am terminat liceul am hotarat sa plec si eu la ea, sa ma mut in Valcea si sa ma descurc singura, sa nu mai fiu asa stresata. Mi-a fost greu la inceput sa ma acomodez cu tot ce inseamna sa te descuric singura la 19 ani dar am reusit. Sunt reporter la un ziar local si totul parea sa imi mearga de minune. Pana ce m-am indragostit pana mi-am pierdut capul. Totul era roz, eu stateam cu chirie in apartamentul prietenului meu, el fiind student la Bucuresti.
Ne-am intalnit si am ajuns sa ne iubim foarte mult, cum nu credeam ca pot iubi pe cineva. A fost singurul din viata mea caruia i-am dat totul. Acest lucru m-a dat peste cap acum. De cateva zile ne-am despartit pentru ca s-au intamplat mai multe si nu stiu cum el si-a dat brusc seama ca nu mai stie ce simte si ca vrea sa ne despartim, ca e mai bine asa. E o poveste mai complicata dar nu pot sa accept faptul ca nu o sa mai fiu cu el, ca nu el ma va privi si atinge. Mi-e greu sa trec peste toate clipele frumoase pe care le-am avut. Ma simt singura si cu toate ca am incercat sa trec peste tot, la el ma gandesc. Stiu ca timpul le vindeca pe toate dar pana atunci... ma simt foarte rau, nu am chef de nimic si nici nu pot fi cu altcineva pentru ca numai la el si la felul de a se purta cu mine ma gandesc. Spuneti-mi cum sa trec peste asta, pentru ca nu stiu cum sa fac. Nu mai am incredere in nimeni si am promis ca nu ma voi mai indragosti niciodata pentru ca nici unul nu merita nimic. Sunt foarte sensibila si orice ma doare si pun totul la suflet si imi revin foarte greu dupa o dezamagire. Nici in mine nu mai am incredere acum. Nu stiu cum sa trec peste aceasta despartire. Va multumesc ca m-ati ascultat si ca nu v-am plictisit si va rog sa imi raspundeti. Va pup!
Claudiu Ganciu - psiholog si psihoterapeut la Centrul de Psihologie de Actiune si Psihoterapie, raspunde:
Multumiri pentru pupaturi si pentru mesajul tau, care este unul despre ceea ce simti. Cum poti sa treci peste aceasta despartire? Timpul le vindeca pe toate? Poate da, poate nu. Depinde insa in mare masura si ce inseamna aceasta vindecare pe care timpul o face. De multe ori aceasta vindecare a timpului nu inseamna altceva decat trecerea intr-un plan inaccesibil rationalului si de unde, suferinta continua sa functioneze. Timpul este in fapt o modalitate de echilibrare printr-o atenuare partiala a suferintei.
Mecanismul care functioneaza in aceasta modalitate este cam asa: sufar acum, nu vreau sa sufar, incetul cu incetul intervine uitarea dar este o uitare aparenta a continutului, in timp ce incarcatura afectiva continua sa existe. Cand un context care activeaza aceasta suferinta actioneaza, ea se activeaza.
Daca citim cu atentie mesajul tau vedem ca acest lucru se intampla deja - "nu mai am incredere in nimeni si am promis ca nu ma voi indragosti niciodata pentru ca nici unul nu merita nimic." Ce sa intelegem de aici? Oare sa inteleg ca atunci cand vei intalni un alt barbat de care te vei indragosti, o parte din tine va actiona pentru a spune - "nu ai voie sa te indragostesti pentru ca nici unul din ei nu merita. Implicit se va crea o contradictie deoarece temeiul tau va intra in opozitie cu ceea ce simti, astfel s-ar activa suferinta actuala.
Daca observam sirul de barbati din viata ta, vedem ca nici unul nu merita - tatal alcoolic si violent, tatal vitreg care ti-a provocat multa suferinta, prietenul pe care l-ai investit cu iubirea ta. Sa inteleg ca toata viata ai cautat iubirea unui tata, sa simti ca acest tata te iubeste.
Poate ca actuala suferinta nu este decat o reactivare a ceea ce a insemnat in decursul timpului dezamagirea din copilarie. Viata ta pare a fi destul de constanta in ceea ce priveste cautarea iubirii unui barbat, de mic copil ai incercat sa o gasesti si se pare ca lucrurile continua sa se repete ca si cum ar fi "un blestem".
In mod sigur in copilarie au fost si timpuri frumoase? Le mai tii minte. Pe unele da, pe altele nu, iar ceea ce a ramas dominant au fost amintirile groaznice. Sa se intample la fel si acum? Tinzi sa dai uitarii ceea ce este frumos, clipele de iubire petrecute cu prietenul tau si sa accentuezi foarte mult dezamagirea provocata de ceea ce s-a intamplat cu el in ultimul timp. Poate pentru ca ai vrut sa fie ceva pentru toata viata. Dezamagirea ta este fireasca dar poate ea este mult accentuata de ceea ce s-a intamplat in copilarie.
Ce poti face?
Sa accepti suferinta si sa te desparti intr-adevar de el. Dar acest lucru este complicat, deoarece travaliul tau de despartire este complex - presupune a accepta si momentele frumoase si pe cele dificile. Poti sa lasi in momentele tale de singuratate amintirile frumoase sa te cuprinda ca si cum te-ai bucura de ele. Iar daca lacrimile vor veni, lasa-le libere.
Poti in aceleasi momente de singuratate sa vezi ceea ce s-a intamplat cu el. Sa vezi lumea cu ochii lui. Eu sunt convins ca atunci cand a facut acest lucru a avut o motivatie care are legatura stransa cu el si nu cu tine.
Mai poti sa "te vezi" cu sufletul lui, cu ceea ce insemni tu pentru el. Poate continua sa te iubeasca. Sau poate simte ura pentru tine. Daca simte ura nu prea vad de ce ai vrea sa fii cu el, daca simte iubire atunci exista un alt motiv pentru care a facut lucrul acesta.
Ceea ce iti sugerez este sa cauti sa intelegi ceea ce s-a intamplat de fapt ca si cum ai avea capacitatea de a fi "intru" - si inauntru si afara din situatia data. Aceasta capacitate se numeste Eul Autoreflexiv si iti permite sa te apleci asupra fiintei tale.
Interventia profesionista
Daca ai intra intr-o terapie probabil ca terapeutul s-ar centra mult asupra cadrelor de barbati din viata ta. Povestea pare a se repeta iar sirul de "tati rai" pare a fi fost total. Exista un motiv pentru care apare aceasta repetitie iar tu ai putea sa faci cu adevarat o schimbare care sa te elibereze si sa te faca sa te simti disponibila pentru o relatie autentica cu o persoana noua.
Ti-e teama de ceea ce va urma, ti-e teama ca lucrurile se vor repeta. Sunt lucruri pe care le poti intelege intr-un cadru profesionist.
Din mesajul tau se pare ca tu ai capacitatea de a lucra cu tine. Modul din care curge mesajul este logic si incarcat de asociatii pe care le poti folosi. Din pacate nu toata lumea are aceasta capacitate astfel incat atunci cand o persoana poate, este pacat sa lase suferinta sa-i acopere fiinta si sa nu modifice "destinul".
Comentarii (11)
Nu stiu cum sa incep,imi este asa de greu,mult prea greu...scriu acest msj in speranta ca peste vreo 2ani sau cateva luni va intra pe site-uri de genu,si va citi aceste randuri scrise de mine...am iubit-o asa de mult,am facut tot ce am putut mai bun,dar cineva a intervenit intre noi,s-a indragostit de pers respectiva...nu am cuv sa descriu durerea imensa ce o simt,mi se sfasie inima de durere..e prea mult pt mn,mult prea mult,scriu cu lacrimi in ochi..o voi iubi toata viata mea,dar alta persoana sa mai cred,nu se poate ,nu se poate pentru ca nu se merita suferinta ce urmeaza..mai bine singur pe lumea asta...nu mai rezistplang in continuu de 1 luna,si nu ma pot opri,mi-e f greu si pt faptul ca nu pot dormi deloc,absolut deloc...incerc sa fac cate ceva.dar degeaba...nu mai rezist,sunt la pamant...sunt o pers distrusa complet
stitzi am nevoie de ajutor pare aiurea stiu dar nu mai pot mam despartit de pr meu am fost impreuna un an si o luna si mi ff greu sa trec peste am ajus sal iubesc foarte mul si simt ca si el ma iubeste sii totusi motivu o fost ca nu mai vrea el asa zice el da nu imi zice si dc rec la inceput am asc anumite vb sii am devenit fff geloasa da acuma chiar mam schimbat dar el tot nu vede lucru asta.. nu intzeleg dc ....am gresit da si el o gresit si iam dat ff multe sanse pt ca mo mintzit de ff multe ori si ell nu iarta nik... in seara asta data 27 decembrie 2011 am iesit sii neam jucat cu zapada si o ff totu oki apoi dintro data totu o luato razna sii.......cam atata :((( am nev de sfaturi ce sa fac
Am citit povestea fiecaruia,si a celor mai mari si a celor mici..si m-am regasit oarecum printre randurile voastre..pot sa spun ca experienta mea e suficient de vasta incat sa pot sa cantaresc lucrurile bune si sa aleg cu grija..Insa,n-a fost asa,mi-am pierdut si eu capul la un moment dat si am fost lasata balta doar printr-un mesaj,intr-o dimineata pe motivul nepotrivirii nu stiu de care..in fond,era vorba despre o alta..ce pot sa spun este ca au trecut doua luni de atunci si inca nu mi-am revenit din depresia pe care am trait-o..culmea e ca mai tin legatura cu el,chiar daca are respectiva relatie..si nu mi-e deloc usor,dar nici macar nu stiu de ce o fac..de aceea,timpul nu ajuta deloc.totul vine din interior,din inlauntrul sufletului nostru..trebuie sa fim puternici si sa mergem inainte..pentru ca,asa cum imi place mie sa spun,dupa orice apus vine un alt rasarit..
buna..as dori si eu un sfat daca puteti sa ma ajutati..am fost impreuna cu un baiat acum 2 ani..i-am facut mult..ma purtam foarte urat cu el pentru ca nu stiam ce inseamna sa iubesti o persoana..nu simteam nimic pentru el sau nu vroiam sa accept..cand mi-a zis ca ne despartim am crezut ca innebunesc nu am stiut cum sa ma mai impac cu el nu a mai vrut nici cum.dupa aproximativ jumate de an am inceput o relatie cu alt baiat..si acuma sunt cu el..dar nu pot sa il uit..tot timpul traiesc cu speranta ca com fi din nou impreuna..cu acest baiat sunt de un an jumate..dar nu este zi sa nu ma gandesc la el..tot timpul il visez..nu stiu cum sa fac..?!toti prietenii imi spun ca sunt remuscari ca m-am purtat urat cu el,dar atunci de ce simt ca as vrea sa-l am langa mine?cum sa fac?va rog ajutati-ma..va multumesc!
Am sa va povestesc si eu o poveste pe care am traito timp de 3 ani apoi totul sa teminat de parca nici nu a fost nimika. M-am indragostit de o fata as spune chiar minunata era totul pentru mine si eu pentru ea mina atunci nu am avut asa relatie de lunga durata,uneori imi facea niste surprize ca ramineam uimit si imi placea enorm de felul cum se comporta si traia fiece clipa cind ieram impreuna. O problema insa in aceasta poste erau parintii mei nu o doreau si nici nu o acceptau,imi interziceau sa ma intilnesc iar noi continuam sa ne iubim si sa impartim fiece clipa si impreuna. Pina intr-o zi cind ea a zis ca sa saturat de toate astea si a zis ca ar fi mai bine sa ne despartim,stiind ca ea nu-si dorea acest lucru.A trecut mai bine de 6 luni dar nu o pot uita si mereu ma gindesc la ea o iubesc si acum cu toate ca a trecut ceva timp, am ramas prieteni mai inainte ne mai sunam dar de ce va timp nici nu stiu nimica despre ea.Cel mai greu lucru e ca traim ambii in aceias localitate chiar pe aceias strada si nu pot sa ma impac cu gindul ca totul sa sfirsit si nu o mai pot vedea.Stiu ca si ea mai tine la mine chiar mia si spus-o asta nu de mult.Nu am ideie ce sa fac si cum sa pot sa uit aceasta poveste ?Cum sa trec peste clipele aste chiar daca a trecut ceva timp? Multi zic ca timpul vindeca pe toate dar eu nu cred asta.Mi-am pirdut chiar si sperantele cu toate ca eu eram acela care zicea ca speranta moare ultima.Ce pot sa fac sa trec peste clipele astea de disperare si neincredere mai departe
iubesc pe un baeat shi nu am putere sa-i spun
Ma numesc Ionut, sunt din iasi..pana acum ceva vreme am crezut ca lumea e a mea...am avut o iubita cu care am stat aproximativ 6 ani..intr-o zi mi-a spus ca nu e fericita cu mine desi nu mi-a dat asta de inteles..apoi in urmatoarea zi se purta cu mine ca cu un strain...sa despartit de mine fara sa aiba un motiv anume..si nici pana astazi nu stiu ...nu stiu ce sa fac nu pot trece peste asta chiar daca a trecut ceva timp (mai bine de 3 luni) ma gandesc mereu la ea....un sfat?
A inceput frumos, prea frumos ea 19 eu 26,nu am mai iubit pana atunci, eram timid chiar daca eram mai mare decat ea dar m-a cucerit cu chipul ei inocent si cu zambet ce te indragosteai pe loc de el, au urmat doi ani pana ce s-a schimbat brusc, si daca cu ceva timp in urma imi spunea ca sant totul pentru ea si ca sant primul si ultimul din viata ei dintr-o data nu mai era sigura de nimic si de nimeni.Am suferit enorm pentru ca nu stiam cum este,nu am mai iubit pe nimeni, dar nu m-am lasat, i-am aratat ca o iubesc di toata ratiunea mea si a doua zi dimineata m-am dus la ea, am gasit usa deschisa, i-am luat un trandafir......dormea, si am asteptat-o sa se trezeasca, ne-am imbratisat ca si cum nu ne mai vazusem de ani.....,si am vorbit mult si multe,dar tot inchisa in ea era...stiam ca si ea ma iubeste,simteam.Dupa cateva luni s-a intamplat cel mai urat lucru ce i se poate intampla unei adolescente, o sarcina extrauterina,...a fost grav....mi-a reprosat ca eu sant de vina, si asa simteam si eu, a trebuit sa o opereze de urgenta, a fost un soc pentru ea, si pentru mine...si m-am invinovatit....stateam pana seara tarziu, a doua zi la munca...si sufeream, si ea dar i-am fost aproape, pt ca era cea mai importanta fiinta din viata mea.Am trecut si peste asta,..n-am mutat impreuna la ai mei,..a u trecut ceva luni si au inceput certurile cu parintii mei, ei nu le placea de ea, ca nu e de casa.Normal ca i-am luat apararea si ne-am mutat cu chirie din martie,.......Ieri a zis ca vrea sa discutam, asta dupa ce si-a dat demisia de la munca pt ca a zis ca vrea o schimbare, am inteles-o numai ca si-a dat seama ca de fapt schimbarea trebuia facuta in viata personala, pt iar trece printr-o criza de personalitate si nu e sigura de viitorul relatiei noastre, asta dupa patru ani....si am aproape 36 de ore nedormite si n-am mancat nimic si tremur incontinu.Sant pierdut, dezorientat, distrus.....nu stiu daca voi putea trece peste, as fi vrut sa nu fiu eu cel care a iubit mai mult in relatia noastra.
am 15 ani si am aproape o luna de kind mam despartit de fostul meu prieten!!!!!!!!!!!!!!!!!il iubesc ft mult insa miam dat seama c el numerita dragostea mea!!!!!!!!!!!asa ca fetelor va spun din proprie experienta nu iubiti baietii si mai ales nui credeti pt ei cu voi sunt ingeri iar pe la spatele tau te vb cum ii place lui!!!!!!!!!!eu deamu am patito
sunt dezamagita de tot...de viata in general...sufar si de fapt nu stiu din ce cauza...daca din cuaza ca el s-a despartit de mine sau din cauza ca sunt dezamagita de el ca persoana..m-a lovit..si nici o femeie nu trebuie pretata la lovituri..simt ca nu il mai vreau niciodata langa mine ca nu pot sa ii iert ce mi-a facut dar in acelasi timp stiu ca il iubesc..totul este foarte recent si de aceea sunt disperata si confuza incat nu stiu ce sa fac cu viata mea...help me please
am aproape 15 ani si de aproximativ 3 saptamani mam despartit de primul meu prieten desi nu am facut nimic cu el tineam enorm de mult la el il cunosteam de 4 ani sm fost la inceput 4 zile apoi el a plekt in spania pt k el acolo este stabilit si desi am plans foarte mult dupa plekrea lui knd a venit peste un an nu am mai vrut sa mai fiu cu el desi el ma cautat si mereu imi zicea ca ma iubeste si k vrea sa ne impakm dar nu am vrut.apoi dupa un an a venit rara si atinci mam impakt cu el a plekt apoi iara dupa 2 saptamani.kand a venit l un an si 8 luni noi mai tinusem asa legatura la tel dar foarte rar.am facut sarbatorile impreuna si a plekt cand a plekt am simtit k pierd cv din mine am tinut mai bn klegatura acum pe mess insa tot degeaba,acum usfar enorm k ne-am despartit pt k stiu k o relatie la distanta nu merge.dar sufar mult dupa el iar aseara knd am vb p mess nu a mai dat nnici un semn sa ne despartim desi nici eu nu cred k as mai vrea sa ma impac q el.ce sa fac sa incerc sa ma impac cu el sau sa incerc sa il uti,ce e mai bine? va rog sa ma ajutati
Posteaza comentariu