Din cauza internetului, adolescenţii îşi petrec o mare parte din timpul liber în faţă calculatorului. În timp ce prietenii pe Facebook se înmulţesc, prietenii din viaţa reală se împuţinează. Ne regăsim cu colegii din şcoală, ne lărgim cunoştinţele şi ne relaxăm după o zi încărcată la birou dar care ne desparte de natură şi de noi înşine.
“Nu toţi folosesc FB în acelaş scop. Scopul diferă în funcţie de caracteristicile personalităţii noastre. Atât pentru cel singuratic cât şi pentru cel sociabil, poate fi utilă activitatea pe FB, ceea ce demonstrează satisfacerea unei categorii largi şi diferite de nevoi. Cercetătorii au demonstrat că activitatea noastră din acest spaţiu virtual poate oferi indicii despre personalitatea fiecăruia”, Simina Munteanu, psiholog clinician Mental Health Clinic.
Facebook-ul este o reţea de socializare într-o continuă dezvoltare, „un capital social condus de nevoile umane“ (spune Hoffman). Felul în care s-a dezvoltat evidenţiază o lume virtuală bine inserată în cea reală, cu o dinamică în care se împletesc nevoi sociale şi individuale.
Studiile legate de influenţa comunicării virtuale în viaţa reală ne spun că persoanele care îşi actualizează frecvent statuss-ul, se etichetează în fotografii, au mulţi prieteni dintre cei pe care nu îi cunosc în viaţa reală şi au trăsături narcisice mai accentuate decât cei care folosesc FB mai puţin în această direcţie. Aceşti narcisici iau timp, atenţie şi sprijin de la alţii fără să ofere ceva în schimb.
FB ne ajută să păstrăm apropierea cu prietenii din alte colţuri ale lumii, să ne regăsim colegi şi prieteni cu care am pierdut iniţial legătură. În această lume deţinem un alt fel de control al interacţiunilor decât cel obişnuit. Simplul fapt că postăm cele mai frumoase fotografii, că primim cele mai măgulitoare comentarii, că ne străduim să construim imaginea socială care se apropie mult mai mult de idealul a ceea ce ne dorim să fim are o influenţă asupra stimei de sine. Ne putem gândi la o persoană, o putem modifica cu uşurinţă şi îmbogăţi cu o listă bine aleasă de prieteni. Ceea ce într-un grup social cu interacţiune imediată sau în planul interacţiunilor faţă în faţă nu se întâmplă, datorită comunicării nonverbale coordonată de procesele inconştiente. Asta nu înseamnă însă că genul de comunicare şi interacţiune pe care îl facilitează FB este neapărat unul lipsit de consistenţă şi autenticitate. Aici, fiecare decide cât şi ce anume dezvăluie din propria interioritate, creându-şi o istorie de viaţă proprie pe pagină sa de FB.
Dar FB ne aduce în egală măsură şi dezavantaje. Din cauza abilităţii insuficient dezvoltate a omului de a-şi gestiona starea de echilibru, ajungi să pierzi foarte mult din timpul tău în spaţiul virtual îndepărtându-te de lumea reală. Atât oamenii singuratici cât şi cei activi social ajung să-şi piardă foarte mult timp pe FB, unii pentru a putea face faţă singurătăţii, alţii pentru a-şi întreţine relaţiile. Ceea ce nu ştim noi este că tot ceea ce obţinem nu ne rezolvă problema. ci doar ne accentuează dependenţa. Este încă o dependenţă care curând va fi omologată DSM (manual de diagnostic şi statistică a tulburărilor mentale). Studii de specialitate au demonstrat că adolescenţii şi copii care utilizează frecvent FB au rezultate mai slabe la învăţătură, sunt mai bolnăvicioşi şi mai expuşi simptomelor şi afecţiunilor mentale. Concluziile arată corelarea nu doar cu narcisismul, tulburarea de personalitate antisocială, tulburare bipolară, tulburarea de personalitate borderline ci şi cu multe alte boli.
Cert este că interacţiunea în acest spaţiu virtual nu este dăunătoare câtă vreme nu devine singurul mod de integrare şi relaţionare socială care funcţionează în viaţa cuiva. Abia atunci putem vorbi despre o fugă din faţă realităţilor vieţii, una care se poate permanentiza ori mută pe un alt obiect de satisfacere.
Cu siguranţă FB va evolua mai departe, se va extinde, va cuprinde tot mai multe persoane în acest joc care îmbină lucrurile adevărate despre noi cu cele create. Pentru că avem nevoie că într-un fel sau altul să rămânem conectaţi, să ne vedem, să fim văzuţi, să existăm în ochii cât mai multora în acel mod în care ne face plăcere şi dorim să existăm. Sunt poveştile moderne şi înfrumuseţate ale vieţilor noastre şi ne place să fie răsfoite de alţii şi noi la rândul nostru, să le cunoaştem pe ale altora.