Capacitatea noastra de a iubi fluctueaza intre polaritati opuse: pozitiva si negativa. De exemplu, daca lucrurile merg bine, putem fi foarte inclinati sa ne iubim pe noi insine, dar daca avem o saptamana dezastruoasa, putem avea o atitudine foarte negativa.
Multe afirmatii se bazeaza pe reintarirea unui mesaj pozitiv. Totusi, daca dorim sa atingem competenta emotionala, este important sa nu trecem cu vederea feedback-ul oferit de zilele proaste.
Daca poti incepe sa intelegi de ce ai o atitudinea mai negativa, atunci te poti acomoda si poti astepta zile mai bune.
Iubirea parinteasca
Prima iubire pe care o simtim este cea a parintilor pentru noi. Cand suntem niste bebelusi neajutorati, primim (daca avem noroc) o iubire neconditionata. Nevoile noastre fizice sunt satisfacute si suntem iubiti nu pentru o actiune, ci pur si simplu pentru ca existam. Dar nevoile noastre nu se rezuma la cele fizice, avem nevoie sa simtim ca e bine sa traim si sa iubim viata.
Asa cum comenta Erich Fromm, nu avem nevoie numai de lapte, care inseamna hrana si afirmare, ci si de miere, care reprezinta dulceata si bunatatea existentei umane. Totusi, numai parintii care cred acestea in sinea lor sunt capabili sa le ofere copiilor tot ceea ce au nevoie.
Cele doua polaritati intre care ne miscam sunt:
- polul pozitiv - "viata ma sustine si totul este in mod fundamental iubire."
- polul negativ - "viata este o afacere periculoasa, iar iubirea este foarte greu de obtinut."
Iubirea frateasca
Iubirea parinteasca are la baza inegalitatea, in timp ce iubirea frateasca este in esenta o iubire intre egali. Este la fel de neconditionata si depinde de aflarea celuilalt, indiferent daca este un print sau un cersetor, un frate sau o sora, un partener de drum in viata.
Esenta iubirii fratesti este recunoasterea diferentelor. Nu iubim pe cineva numai pentru ca este la fel ca noi, ci pentru ca exista si l-am intalnit. Exista o forma pura de iubire frateasca, care este foarte calda si caracterizata de afectiunea spontana si de generozitatea spiritului.
Radacinile iubirii sufletesti sunt dificultatile rivalitatii dintre frati. Aproape nimeni nu e multumit de ordinea in care s-a nascut. Copiii mai mari ii invidiaza de multe ori pe cei mai mici, invidiaza libertatea lor lipsita de griji si faptul ca sunt adesea favorizati si "preferatii mamei". Copiii mai mici invidiaza privilegiile fratilor lor mai mari si statutul lor favorizant. Nici o persoana care are frati si surori nu a avut o experienta a tratamentului egal, pentru ca familiile nu sunt egale. Dar cu putin noroc, intre frati poate exista destula afectiune pentru a face posibila experienta unei iubiri fratesti mature.
Cele doua polaritati intre care ne miscam sunt:
- polul pozitiv - "acesta/aceasta este sora/fratele meu/mea si il/o iubesc. Toti oamenii sunt fratii si surorile mele."
- polul negativ - "Trebuie sa ma feresc de fratii/surorile mele pentru ca ei ma priveaza de tot ceea ce e bun."
Iubirea romantica
Iubirea romantica este altfel decat celelalte doua forme de iubire discutate mai sus, pentru ca se concentreaza exclusiv asupra unei singure persoane. Cauta fuziunea cu celalalt si este, evident, antidotul singuratatii. Fuziunea ne aminteste de paradisul cand eram contopiti cu mama, in uter. Indragostirea este insotita frecvent cu nevoia de fuziune, care este realizata in plan fizic prin actul sexual, dar care exprima o dorinta mult mai profunda de contopire. Adesea, sexul este privit ca singurul pod catre aceasta uniune, ceea ce inseamna ca are o importanta mult mai mare in cadrul relatiei decat era menit sa aiba.
Cand ne indragostim, proiectam o parte din noi pe care nu am recunoscut-o inca asupra altei persoane. Din acest motiv, indragostirea este un mijloc de a a avea o imagine mai completa despre sine. Iubirea matura cere, in ultima instanta, retragerea proiectiilor asupra celuilalt si recuperarea lor. Atunci il putem iubi pe celalalt asa cum este. Cand oamenii au scheme de comportament repetitiv, in care se indragostesc si apoi sunt dezamagiti, de obicei inseamna ca nu pot iubi dincolo de granitele Eului lor sau, cu alte cuvinte, ca nu pot iubi cu adevarat.
Cele doua polaritati intre care ne miscam sunt:
- polul pozitiv - "iubesc aceasta persoana in ciuda defectelor ei (si a defectelor mele)."
- polul negativ - "iubesc aceasta persoana pentru ca imi satisface nevoile."
Iubirea de sine
Iubindu-ne pe noi suficient nu suntem egositi. Acest paradox contrazice cea mai mare parte a convingerilor cu care suntem crescuti. Ni se spune sa-i punem pe ceilalti pe primul loc, dar adevarul este ca nu putem satisface nevoile altora decat daca mai intai am avut grija de nevoie noastre. Iubirea de sine nu inseamna satisfacerea tuturor placerilor; si nu implica o succesiune nesfarsita de placeri si de gratificari.
Este mai curand o atitudine de iubire fata de noi insine. Daca ne iubim, ne vom ierta, ne vom da sfaturi bune si ne vom forta sa mergem mai departe, atunci cand este nevoie. Numai oamenii care se iubesc cu adevarat isi realizeaza intregul potential. Iubirea de sine accentueaza negocierea cu succes a iubirii romantice si capacitatea de a oferi atat iubire parinteasca, cat si iubire frateasca.
Cele doua polaritati intre care ne miscam sunt:
- polul pozitiv - "ma iubesc si am grija de mine ca sa-i pot iubi si ingriji cu succes pe ceilalti."
- polul negativ - "nu ma voi putea iubi pana cand cineva nu ma va iubi."
Informatiile au fost preluate din cartea "Transformarea sentimentelor - o conditie a succesului" - Frances Wilks - tradusa de Alexandra Bors, Editura Curtea veche, Bucuresti: 2003, www.curteaveche.ro