Sunt trei termeni adesea confundati intre ei. Intelesul fiecaruia insa este diferit. Sunt trei aspecte diferite, si nu tine doar de nuanta. Delimitarea dintre ele se face de la persoana la persoana, dar exista, ca in cazul oricarui aspect psihic, cateva repere. Care sunt acestea?
Demnitatea
Demnitatea se leaga foarte mult de sentimentul onoarei. Un om demn inspira respect. Tine de fire, de felul in care actionezi si reactionezi, de felul in care stii sau nu sa fii consecvent in principii si atitudine. Daca ai anumite idei in ceea ce priveste aspectele tale fundamentale, daca pretuiesti anumite valori si le respecti indiferent de situatie, vorbim despre demnitate. Fiecare decide pentru sine ce este demn si ce nu, dar o limita exista. Demnitatea inseamna respect: sa te respecti pe tine si pe cei din jurul tau.
Demnitatea nu reprezinta inflexibilitate. Inseamna doar ca, atata timp cat crezi in ceva, sa fii consecvent in practicarea acelei idei. Poti considera ca este demn sa ai un anumit limbaj si sa eviti alte cuvinte, de exemplu argoul sau injuriile. Sau ca e demn sa nu raspunzi cu aceeasi moneda unei ofense, ori, dimpotriva, sa nu lasi jignirile neplatite.
Exista o seama de lucruri despre care se poate spune, destul de precis, ca sunt demne sau nu sunt demne. De exemplu, nu va putea fi considerat demn sa iti tradezi un prieten ca sa scapi tu de o pedeapsa, indiferent despre ce este vorba. Nu este etic, moral, nu tine de onoare. Prin urmare, daca actionezi astfel ca sa-ti scapi pielea, cum se spune, nu poti fi considerat demn si nu va avea nimeni, niciodata, incredere in tine.
Mandria
Mandria este o oarecare extindere a demnitatii. Nu doar ca nu accepti anumite lucruri, nu doar ca nu le consideri demne, ci le iei de-a dreptul ca pe o ofensa personala. Exista aspecte bine delimitate intre ce permiti si ce nu, iar ce nu accepti este vazut ca o adevarata degradare.
O persoana mandra are o anumita viziune, in proprii ochi, fata de persoana sa si nu admite sub nicio forma sa faca altfel decat crede de cuviinta, pentru a-si pastra imaginea nealterata. Un om mandru nu va accepta ceea ce el considera degradare, indiferent ce ar insemna aceasta degradare.
Mandria accepta mai greu un compromis. Daca demnitatea se inclina in fata ratiunii, mandria ingaduie mai greu ideea esecului. O persoana mandra isi va schimba mai greu conceptiile despre drept si nedrept, bun si rau, permis si nepermis, decat una demna. Prin urmare, mandria ar trebui sa impuna, pe langa strictetea regulilor, alegerea foarte selectiva a motivelor pentru strictete. Daca esti mandra, gandeste-te bine care iti sunt conceptiile. Si, mai ales, daca sunt realiste.