Orgoliul
Orgoliul seamana foarte bine cu mandria. Ceea ce le deosebeste este intensitatea - ceva mai mare in cazul orgoliului - si perspectiva. O persoana orgolioasa impune limite de dragul imaginii sale, insa e mai degraba ingrijorata de parerea pe care o vor avea cei din jur decat de mandrie, de propria parere despre sine.
Daca demnitatea si mandria pot fi educative, despre orgoliu nu se poate spune chiar acelasi lucru. Primele doua pot influenta, mai mult sau mai putin, propria ta fire, in functie de ceea ce doresti si crezi ca este bine, demn, normal sau anormal. Orgoliul se bazeaza, in cea mai mare parte, pe parerile celorlalti sau pe ceea ce crezi tu ca gandesc ceilalti. Iar o personalitate bazata doar pe ideile altora nu este o cu adevarat o personalitate, ci doar un simulacru.
Echilibrul?
"Demnitatea este ceva necesar oricarui om. Ea iti impune limite si te invata ce inseamna sa te respecti, sa-i respecti pe altii, sa ai o anumita conduita, un stil de viata al tau, in armonie cu ceilalti. Mandria cere o oarecare superioritate si, din acest motiv, ceva mai multa atentie. Orgoliul insa nu este absolut necesar unui om. O persoana orgolioasa recurge la ceilalti si la aceste pareri de obicei pentru ca este mai putin capabil sa si le sustina pe ale sale, sa aiba incredere in ele", afirma Roxana Carpiuc, psiholog.
Nu este automat adevarat faptul ca unui om demn nu-i pasa de parerea celorlalti, ca unul mandru nu va face decat asa cum crede el de cuviinta sau ca unul orgolios nu are principii. Toti avem nevoie de repere. Toti avem nevoie sa credem in ceva. Toti avem nevoie sa credem in noi. Si in acelasi timp toti ar trebui sa luam in calcul si lumea din jur, pentru ca nu suntem insule, ci interactionam permanent cu ceilalti. Daca nu am accepta si parerile lor, nu am invata, ci am stagna. Evolutia psihica ar fi compromisa. Prin urmare, un echilibru intre toate cele trei aspecte ar putea fi, daca nu solutia magica, cel putin un instrument util pentru maturizare.
Comentarii (45)
Cea mai mare problema la noi e ca in general pariintii cofunda demnitatea cu orgoliul drept pentru care copii lor vor suferii in viata pentru ca orgoliul e ceva rau iar demnitatea e ceva bun!!!!
pentru un divort cu copil,as vrea sa mi dati nr de telefon va multumesc nicu
vreau sa-ti spun un lucru, nu este o scuza faptul ca ti s-au aprins calcaiele pentru altcineva, in momentul cand ai spus DA si la starea civila si la biserica ti-ai inchis calea catre altii.poti controla asta si in felul asta, tot ce mai poti oferi, oferi sotului, e si normal,pe el l-ai ales mergi inainte. nu, nu esti bolnava cu capul pentru ca esti destul de rationala si stii ce faci, dar o faci, mai rau, cu buna stiinta ce are ala si nu are sotul tau? daca gasesti raspunsul, la fel de bine poti gasi acel ceva si la sotul tau, trebuie doar sa vrei fiecare om are in el din toate, de noi depinde sa scoatem in evidenta ce ne intereseaza si cum femeile stiu bine acest lucru.. o femeie poate ridica sau poate cobora un barbat nu se zice ca femeia a civilizat barbatul? asa ca, lasa, nu te mai scuza ,fii responsabila si asuma-ti responsabilitatile de sotie si de mama tradarea este cel mai josnic sentiment, gandeste-te la sotul tau te va ierta poate, insa nu va putea sa uite sau, pune-te in locul lui,EMPATIA, dar tu ai fost egoista, sau mai rau, ce ar fi ca el sa te insele, desi se spune mereu ca doar barbatii inseala .. nu, barbatii inseala dar nu stiu sa ascunda la fel de bine cum o faceti voi cu bine si sper sa repari macar cat se mai poate
Buna..am citit articolele p site..sunt foarte interesate..si lucruri din care ai ce invata..sfaturi utile..ei bne..am avt o rel c un tip..app 3 ani d zile...au fost si momente bune..dar shy foarte rele..o data imi arata k tine la me..altadata..aflam k mai umbla cu alte tipe..inainte de craciun am term orice leg..pana acm 1 sapt n am vb delok..in app 2 luni...staw shy ma intreb face asta dn orgoliu..sau pur si simplu eu n mai contez..il yubesk f.mult desii n crd k se mai poate sa salvam ceva...uneori am senzatia k vreau sa il kaut..dar ma opresk...n stiu dc..sincer..st confuza...ce sa fak...astept un raspuns...
Cand am terminat liceul acum 5 ani, un coleg de la mine din clasa a vrut sa iesim la un suc, sa-i dau o sansa. Dupa ce am iesit o data, am iesit timp de 4 ani, timp in care ma cerut de sotie. In schimb dupa vreo 3ani, 3 ani jum sa gandit sa ma insele, si culmea sa o lase insarcinata pe o pustoica de vreo 20 de ani. Binenteles ca l-am simtit, si-mi zicea ca sunt nebuna.Ok, dupa 4 ani am terminat-o, dar tot nu a vrut sa recunoasca. La cateva luni dupa despartire, cam vreo 2 luni , am vrut sa ma omor, mare prosttie din partea mea. Dar multumesc lui Dumnezeu k nu a lasat sa se intample asta, deoarece era sa mor in fata casei mele , in Salvare. Ma cautat, am mai vorbit la telefon cu el, dar nu am mai vrut sa mai fiu cu el. A trecut un an si cateva luni, sunt ok acum, dar ies cu un tip de vreo 2 luni. Luni in care am fost apreciata, iubita, respectata. La un moment dat el a vrut o pauza, de ce??? va intrebati, nici eu nu stiu. Acum stau si astept un semn de la el. Ne-am inteles super si hiar vreau sa fiu cu el, doar ca el nu stie prin ce am trecut, si nu stiu daca trebuie sa-i spun sau pur si simplu nu vreau sa-i fie mila de mine. Ajutati-ma cu un sfat. Pur si simplu nu mai stiu ce sa mai fac.
mai ia in seama si vorba asta:,,roata se intoarcee!!"nu uitaa
frumoase si intelepte sfaturi!ma bucur si esti d apreciat ca o ajuti intr-o oarecare masura p eva.ai facut-o sa se trezeasca la realitate.
ti-am trimis ieri 2 mesaje scurte ,care s-au intors inapoi!!! cred ca e totusi o problema cu mailul tau!...sper din tot sufletul sa reusim sa comunicam pana la urma!...pe curand!
depinde cum sant intelese ,,cunosc oameni carora mandria si orgoliul le a distrus viata ,,
buna evelor ,interesante subiecte abordati ,lavy alegeti o cariera in psihologie ,se simte ca ai trait mult pana la 24 de ani ,si psihologia e frumoasa ,fascinanta si tot timpul inveti ceva nou ,iti spun din experienta ,mie mi a shimbat viata radical ,am 43 de ani si sant anul 3 la psihologie ,am simtit nevoia sa ma cunosc si pot spune ca sant foarte aproape .....succes tuturor ....va poop
buna, mai arunc un ochi aproape in fiecare zi pe forum ti-am trimis de mai multe ori emailuri, insa de fiecare data mi s-au intors inapoi!...reusim noi pana la urma sa comunicam,sunt sigura! pe curand!
daca iti intelegi problema, de ce nu ti-o rezolvi? stai linistita, ca nici un psiholog sau psihoterapeut n-o sa iti poata da o formula magica prin care sa te refaci emotional. doar tu poti sa patrunzi incet in traumele pe care le-ai ingropat adanc in subconstient si incet incet sa treci peste ele. sa ai mai multa incredere in oameni. sa incepi sa traiesti. nu te mai minti singura ca totul e in regula. vad ca esti inteligenta si intelegi ce ti se intampla. incearca sa traiesti normal , si sa faci un bine mai repede decat un rau.
n-am primit inca nimic de la tine, nu stiu ce are mailul meu, o sa iti trimit de pe alta casuta, cand am vreme... saptamana trecuta nu am avut calculator ca mi-a fost virusat si a trebuit sa reinstalez windowsul. sper sa mai citesti forumul asta.
Nu ti se intampla numai tie.Si eu ma confrunt cu o problema de genul asta,dar incerc sa gestionez criza.si nu e prima data.Cum la mine in zona nu sunt psihologi si psihoterapeuti,incerc sa gasesc raspunsul singura.Mi se trage de la carentele afective din perioada copilariei, de la violul de la varsta de 15 ani,de la divortul parintilor la varsta de 16ani,de la prima dezamagire in dragoste. Citind multe chestii de psihologie,am gasit cauza dar nu stiu cum sa ma vindec.Ma straduiesc sa nu o iau razna de tot,pentru ca uneori ma simt tare nefericita.
emailurile pe care ti le-am trimis mi se intorc inapoi!!! imi apare eroare de adresa, nu stiu de ce!!! o sa mai incerc sa retrimit!
l-am primit ,merci. ti-am raspuns astazi. sper ca e OK si ai primit mailul
salut, ti-am trimis un mail, l-ai primit? ca mi-a dat ceva mesaj de eroare si nu stiu sigur daca l-a trimis sau nu.
Buna, astept sa-mi dai un semn de viata cind vei avea timp si chef!(adresa ti-am lasat-o pe 06.10.08)Merci.Pe curind!
ai mare dreptate in ceea ce spui! poare ar trebui sa consult un psiholog sau un psihanalist, insa nu cunosc pe nimeni care sa stie intradevar meserie! cred ca Dumnezeu nu m-a parasit si ca voi reusi sa gasesc forta de a tine calea cea dreapta! iti multumesc pt raspuns!
merci^pt raspuns! nici nu stii ce reconfortant e sa stii ca mai sunt si altii care se confrunta cu aceleasi probleme ca si tine! mie mi-au facut bine discutiile si sapuneala de pe acest forum! cred ca voi reusi sa gasesc forta interioara de a tine calea cea dreapta in practica si nu doar in teorie!
Eu cred ca ar trebui sa consulti un psiholog .An cateva sedinte ati poti da singura raspuns la toate antrebarile pe care nu le gasesti raspuns .Aventuri le gasesti mereu dar un camin minunat asa cum al ai tu e greu sa gasesti an ziua de azi persoana potrivita sa l formezi .Ati doresc sa te lumineze dumnezeu si sa poti sa ti gasesti drumul de care ai nevoe .
si inca ceva..m-a impresionart modul de gandire a lui lavy...la o varsta destul de tinerica o gandire asa matura...apreciere pozitiva...:)
ft interesant si articolul despre demnitate pe care l-am citit cu interes, dar sincer m-a captivat problema evei...intr-o oarecare masura, m-am regasit printre cele simtite de ea...spun intr-o oarecare masura pt. ca eu nu mi-am inselat sotul niciodata(el a fost singurul barbat din viata mea)...ma refer la faptul ca, desi am un sot minunat de care am fost indragostita nebuneste si zic eu ca mai sunt inca, totusi ceva imi lipseste...desi ma iubeste ft mult, si imi face toate capriciile, totusi... parca mi-e dor de noutatea aia de la inceputul relatiei, de flirtul de la inceput, de acele emotii...oricat ai incerca sa mentii relatia vie, cu acele trairi care iti dau fiori, nu te intalnesti decat la inceput...sunt constienta de asta...si cum spunea si Lavy e prea mare riscul de a pierde tot ce e frumos in relatia cu sotul pt o aventura care nu stii ce-ti va aduce...eu nu imi imaginez viata fara sotul meu, si totusi si mie, imi fug ochii dupa alti barbati...imi place sa fiu placuta si de alti barbati, sa mi se faca complimente....poate ca, asa cum s-a spus mai sus, necunoscand alti barbati in afar de sotul meu, curiozitatea ma determina sa am astfel de ganduri, dar nu cred ca numai asta poate fi motivul...cred ca tine de natura fiecaruia...daca se poate rezista tentatiei depinde de fiecare , de vointa si de ce isi doreste in viata...eu una, cand ma apuca asemenea ganduri...incerc sa ma concentrez si mai mult asupra relatiei mele...
buna, iti trimit adresa de mail unde ma poti contacta: evacomaneciu@ymail.com pe messenger nu pot vorbi! merci si...pe curind!
salut, am fost cam ocupata zilele astea. da chiar as vrea sa mai vorbim pe mess. lasa adresa si iti dau add.
Cred ca nu esti sincera cu tine insuti, eviti sa vorbesti cu mama si prietena ta cea mai buna, exact persoanele care te cunosc probabil cel mai bine, si care ar putea sa te judece corect, cunoscand situatia actuala. Problema ta nu este una "generala" de discutat pe forumuri, nu-si gasetse solutii prin oameni necunoscuti. Ei stiu prea putine detalii, stiu doar ce vrei tu sa le spui, varianta ta. Ai obtinut o gramada de confirmari, ca ai o casnicie fericita, un copil minunat si un sot ideal, dar nu de asta aveai nevoie, fluturii in stomac nu o sa dispara cand il vezi pe celalalt. Fii mai sincera cu tine, mai responsabila pentru situatia in care te afli. O cauti cu lumanarea, si roata se intoarce.
Multumesc pt raspuns! Mi-ar placea sa mai discut cu tine! As putea sa-ti dau o adresa de mail pe care sa-mi poti scrie! Spune-mi daca vrei sa mai discutam si daca vrei sa iti dau adresa!
eu sper sa te poti trezi si sa faci alegerea cea buna. ai zis mai sus ca sotul tau a fost primul barbat din viata ta. la inceputul relatiei, l-am intrebat pe iubitul meu daca si-ar fi dorit sa fie el primul barbat din viata mea. mi-a raspuns ca nu, pt ca atunci tot timpul m-as fi intrebat "oare cum e cu altul?" stii, e destul de rau asa, sa fi o fata cuminte in adolescenta, sa te mariti repede, si apoi, mai tarziu, cand ai o familie deja, sa iti doresti "sa iti traiesti viata" , cum se spune. toate trebuie facute la timpul lor. daca in adolescenta, atat eu, cat si iubitul meu, rupeam discotecile si ne alcoolizam pana nu mai puteam, acum chiar nu simtim nevoia deloc sa mergem intr-un club. ti-am zis, nu sunt batrana, am doar 24 de ani, dar Doamne, cate am trait pana la varsta asta... si tot fara minte sunt... pt ca omul pana moare invata din greseli. am inselat si am fost inselata, si aceleasi greseli n-o sa le mai fac.tot timpul trebuie sa ai in minte ce e mai important pt tine. nu zice nimeni sa nu fi atragatoare, sa te infofolesti pana in gat, ca sa nu se simta barbatii atrasi de tine... trebuie doar sa stii ca ce ai acasa e mai bun decat oricare altul din lumea asta. pt simplul fapt ca pe el l-ai ales. pt ca el te-a acceptat si te accepta pe tine asa cum esti. cu defecte, cu calitati. ca te vede frumoasa nu numai intr-o rochie mulata ci si in treningul sau flanela scamosata in care stai prin casa. ca ti-a vazut si momentele in care ai fost un pachet de nervi si tot iubita lui ai fost. ca ti-a facut ceai cand ai fost racita si ca ti-a facut cartofi prajiti in ideea de cina romantica... lucruri mici, dar sunt niste exemple ca sa iti dai seama ca ce ai acasa e cel mai bun. ne simtim atrasi de oameni noi pt ca nu ii cunoastem destul de bine, nu am impartit si bune si rele, nu am mancat nici macar un pachet de sare impreuna, vorba aia... oare dupa ce il cunoastem indeajuns destul de bine o sa mai fie el la fel de fermecator? tine bine minte chestia asta si da-i de inteles ca nu esti interesata absolut deloc, ca nu are nimic mai mult de oferit decat sotul tau.
conversatia cu tine e ca un adevarat medicament pt mine,si iti multumesc! Nu stiu ce meserie ai, dar cred ca esti buna de psihoterapeut! Dupa cum bine zici oamenii o iau razna si de prea mult bine!... Nu stiu sincer daca lipseste ceva din relatia mea....! Poate cum bine zici, monotonia, rutina sa joace un rol ... Avem o pozitie sociala si materiala buna(nu extraordinara, dar buna!) aparem in fata celorlalti ca o familie perfecta!!! Toate prietenele si cunostintele imi invidiaza sotul si relatia pe care o avem, considerindu-ma o norocoasa!! De altfel si eu ma consider o norocoasa si cred ca mi-am ales bine sotul pt o relatie de lunga durata!... Cred ca imi lipseste pasiunea, sarea si piperul, neprevazutul,nebunia clipei, bucuria de a trai!!!! Imi dau seama ca am tot ce-si poate dori o femeie: un sot bun, un copil destept si mai mult ca perfect, o familie frumoasa, o situatie profesionala buna!... si cu toate astea imi umbla mintea si ochii aiurea!!! Nu sunt o tipa frumoasa, insa sunt draguta, supla ,simpatica, cu simtul umorului si destul de fermecatoare ar zice gura lumii!...Nu am dat niciodata curs invitatiilor sau privirilor insistente ce mi-au fost adresate pina acum(am 34 de ani) cu exceptia celor 2 cazuri de care ti-am povestit! Asa ca se prea poate ca de prea mult bine s-o iei razna!
Mi-a placut acest articol....chiar foarte bine explicat.... pentru ca inainte nu prea faceam diferenta intre aceste 4 ....acum pot sa fac o diferenta.... cred ca un om le are putin pe fiecarem intr-o mai mica sau mai mare pasura.
daca pot sa te ajut cu un sfat sau cu o parere pt mine e destul de mare satisfactia. eu am facut multe greseli si nu a fost nimeni acolo sa imi spuna sa ma trezesc la realitate, poate doar sa rada. ai avut prima aventura si spui ca barbatul respectiv te iubea si voia sa fie cu tine. tu totusi ai ales familia ta. inseamna ca dragostea pt sotul tau nu a murit. ideea e ca daca si a doua oara te simti atrasa de altul inseamna ca ceva lipseste din relatia cu sotul tau. poate ca nu e la fel de romantic ca la inceput. poate ca nu te mai simti la fel de frumoasa si de dorita in ochii lui. poate ca el nu te atrage la fel de mult acum. cum am mai zis, rutina, monotonia, care apare inevitabil in viata de cuplu. stii cum e, e cam greu sa il vezi sexy si atragator pe partenerul tau dupa ce l-ai vazut si in momente nu tocmai "romantice", cum ar fi murdar dupa o zi de lucru, cu picioarele nespalate, l-ai vazut ca ragaie etc etc. normal ca nu mai e acel print fermecator de la inceput in ochii tai. nu mai incearca sa te cucereasca ca si la inceput. va certati de la bani, de la faptul ca ciorba nu-i calda si de la faptul ca ploua si e frig... sunt n motive pt care iti poti cauta "scaparea" in alta parte. de obicei se intampla ca daca acasa nu e bine oamenii se refugiaza in lucru, in servici. dar daca nici acasa , nici la servici nu-i bine... eu iti zic mai bine sa gandesti rational si sa rezisti tentatiei. desi presupun ca tipul e ceva coleg sau sef de la servici si ma gandesc ca il vezi toata ziua, deci ti-e mai greu sa il eviti. daca si el e insurat si cu copil cu atat mai mult nu poate iesi nimic bun din treaba asta. se pot distruge doua familii. si copiii chiar ca nu au nici o vina si nu merita sa sufere pt ca adultii nu au fost suficient de adulti incat sa isi dea seama ca nu e bine ce fac. gandeste-te ce nu merge in relatia cu sotul tau, ce nu e bine intre voi. sa stii ca de multe ori oamenii au luat-o razna si de la "prea mult bine". si asta se intampla. incearca sa reinvii relatia cu sotul tau. gasiti-va timp pt voi. iesiti in oras si dati-va intalnire ca in adolescenta. faceti-va cadouri nu pt ca e craciunul sau ziua unuia ci "doar pt ca azi e miercuri". e destul de greu sa iesim dintr-o rutina, dar nu imposibil.
Multumesc de raspuns!Sa stii ca nu am cautat aceasta aventura ,sau poate ca am cautat-o in subconstient fara sa-mi dau seama! Eu ma stadui sa nu mai insel, vezi tu , nu sa insel si sa am grija sa nu fiu descoperita! Bineinteles ca e de preferat sa fii prudenta si sa nu se afle!Insa caut o solutie ca acest lucru sa nu se mai intimple!!!!!
Iti multumesc inca o data pt ca imi raspunzi! Parca ai fi constiinta mea! Pina acum nu am vorbit cu nimeni desspre toate astea, pentru ca nu am avut curajul sa ii spun, nici mamei, nici celei mai bune prietene...Am ales sa imi deschi sufletul ,special in sectiunea psihologie, sperind sa gasesc femei deschise la cap, care sa ma sfatuiasca...Sunt casatorita de 13 ani, iar prima aventura am avut-o acum 8 ani, fara sa o caut... Mi-am lasat capul sucit de un tip destept ,cu prestanta, cu un nume important, care tocmai divortase, si care m-ar fi vrut alaturi de el pe termen lung,...care ar fi vrut sa faca un copil cu mine...care cred ca m-a iubit cu adevarat....Sotul meu nu a aflat nimic, niciodata! Am crezut ca s-a terminat,ca afost o nebunie ,si ca nu o sa mai cad vreodata in pacat!Mai ales ca el nu cred, cel putin nu am simtit sa ma fi inselat vreodata!Acum ti-am spus ca m-am indragostit de un tip,deci pacatuiesc cu gindul! Sunt hotarita nu cedez tentatiei(desi dureaza de aproape un an!)mai ales caci este si el insurat cu copil! Insa imi fac probleme daca nu sunt cumva nebuna?!Sunt patologica de nu ma pot abtine sa nu ma indragostesc, sa nu zimbesc la nimeni, sa nu fiu atragatoare! Ai mare dreptate in tot ce mi-ai spus!! Gindesc la fel ca tine, insa, desi mi-am propus sa pun si in practica, dupa primul episod, uite cum dupa citiva ani de liniste,recidivez!!! spe sa reusesc sa gasesc taria sa ma opresc la timp si sa nu fie prea tirziu!
eu sper sa te pot ajuta, asta incerc din tot sufletul, si consider ca ai facut bine sa scrii pe un forum unde nu te cunoaste nimeni si lumea poate sa spuna cu adevarat ce crede. eu am 24 de ani, nu sunt o batranica casatorita cu copii si nepoti, nici cu biblia in buzunar ca sa iti dau motive ca e pacat si chestii de genul. iti spun doar ce simt eu si ce am vazut din propria experienta. si eu am inselat si la randul meu, am fost inselata. amandoua au durut enorm de mult. nu stiu sa iti spun ce m-a durut mai tare, sa insel sau sa fiu inselata... a fost prea mare vina pt mine sa stiu ca am inselat si a fost prea mare umilinta sa stiu ca am fost inselata. si pana la varsta asta am trecut prin prea multe. ce am invatat insa din toate e ca n-o sa mai insel niciodata, oricat de mare ar putea fi tentatia, desi din felul in care ma port cu sexul opus, nici nu poate aparea tentatia. iar daca o sa mai fiu vreodata inselata atunci stiu ca o sa pot pleca din relatie cu inima impacata ca eu nu am facut nimic ca sa o pericliteze. cine iti spune ca sa inseli dar ai grija sa nu fi prinsa nu stiu cat de bine gandeste. exista oameni care inseala pt ca asa sunt ei, si oameni care nu pot trai cu asta. desigur, femeile zic " toti barbatii sunt porci", si barbatii zic "toate femeile sunt curve". adevarul e ca pe lumea asta sunt si porci si scroafe si curve si curvari, dar si oameni seriosi care iau institutia casatoriei in serios si cand iubesc atunci iubesc cu adevarat si fara sa se imparta in mai multe locuri. sper sa iti fiu de ajutor daca vrei sa iei in considerare vorbele mele. pana la urma iti zic, alegerea e numai si numai a ta, dar ai grija ce faci, sa fi tu impacata sufleteste, pt ca timpul nu se mai poate da inapoi.
eva ,eu am trecut prin experienta ta.dak esti sufficient de desteapta incat sa stii sa delimitewzi in forul tau interior "casa"de "aventura" atunci fa o.genul acesta de4 "nebunie k si raceala se trateaza in pat.dar mare atentie:sa nu se afle vreodata si niuciodata nu recunoaste nimic.ma mai tii la curent?te pup
Cred ca esti intradevar un inger pazitor trimis de Dumnezeu!!! Iti multumesc din suflet pt sfaturile tale !! Iti multumesc ca mi-ai acordat putin din timpul tau, fara macar sa ma cunost! Cred ca aveam mare nevoie sa fiu trasa de urechi! Daca nu sunt indiscreta ,imi poti spune ce virsta ai? E foarte adevarat ca m-am maritat de tinara si ca el a fost primul barbat din viata mea!... stiu ca nu e o scuza pt tot ce am facut!... Mi-ar placea sa mai vorbesc cu tine, esti mai mult decit un balsam pt sufletul si creierul meu torturat!!! Mii de multumiri inca o data,Lavy!
eu as vrea tare mult sa gandesti tu pt tine, nu sa trerbuiasca sa fi mustruluita ca pe un copil. gandeste-te ce iti doresti cel mai mult in viata, ce e mai bine pt tine. poate te-ai pripit sa te casatoresti si tu de fapt iti doresti sa mai fi adolescenta, sa mergi la intalniri, sa simti emotia noului...trebuia sa iti dai seama mai demult dar acum trebuie sa te gandesti bine ce iti doresti.presupun ca n-o sa poti duce o viata intreaga de dualitate, sa te imparti intre familie si amant. nu ar fi corect, nu doar pt familie ci si pt tine. prin simplul fapt ca ai cerut ajutor inseamna ca te mustra constiinta si nu iti place ceea ce faci. gandeste-te ce iti faci tie pe termen lung. infidelitatea e ca si furtul. dupa ce ai furat, chiar daca nu ai fost prins, trebuie sa traiesti cu tine. gandeste-te si daca meriti tu sa traiesti cu constiinta incarcata. la partea cu marturisitul, nu cred ca ar fi o idee prea buna. nu stii daca vei fi iertata si daca vei fi iertata tot timpul o sa traiesti cu stigmatul ca ai calcat stramb. nu va mai fi la fel. doar ca trebuie sa te abtii. gandeste-te bine si apreciaza ce ai, asta iti spun eu. ai un copil minunat si un sot care te iubeste. cati oameni nu mor de foame pe lumea asta? cati nu au unde sa doarma?cate femei nu sunt maltratate de soti? sunt multe rele pe lumea asta, si noi nu constientizam ce avem pana dupa ce le-am pierdut... in momentele de slabiciune, cand esti fata in fata cu celalalt adu-ti aminte de familia ta, de copilasul tau, adu-ti aminte de sotul tau, de momentele cand v-ati cunoscut, de cat de prostuti si indragostiti erati , de cadourile si de gesturile care le-a facut pt tine, si poate o sa poti rezista mai usor. tine minte ca doar tu poti sa alegi pt tine.
Iti multumesc pt raspunsul tau foarte rational si foarte adevarat, in totalitate demn de urmat ! Teoretic imi dau seama ca asta e cea mai buna cale pe care ar trebui s-o urmez, insa practic nu reusesc sa tin calea cea dreapta!...E prima data cind povestesc ce se intimpla de fapt cu mine, si iti multumesc pt aceasta lectie de morala de care aveam atita nevoie! ti-as fi recunoscatoare daca m-ai mai sapuni un pic!!! Poate ar trebui sa ma marturisesc? Nu stiu daca acest pacat va putea fi iertat!
"O persoana orgolioasa recurge la ceilalti si la aceste pareri de obicei pentru ca este mai putin capabil sa si le sustina pe ale sale, sa aiba incredere in ele."......dinpotriva.....tin sa mentionez ca o persoana orgolioasa nu recurge la alte persoana ci evita (chiar daca nu e sigur) sa recurga la ceilalti (din orgoliu) doar pt a arata cat este de capabil!!!!are multa incredere in fortele proprii!!!!!!!!!.......cel putin asa e in cazul meu!!!"orgoliu" la mine inseamna sa nu depind de nimeni si sa am mare incredere in fortele mele ....
nu e normal absolut deloc ce faci tu si nu stiu daca se mai poate numi ca il iubesti pe sotul tau atata timp cat tanjesti dupa alti barbati. Daca nu vrei sa il pierzi pe sotul tau NU IL MAI INSELA . intr-o zi o sa afle si o sa te paraseasca , sau mai rau fara sa stie, o sa simta ca ceva nu e bine si o sa ti-o intoarca cu aceeasi moneda, cand o sa fi tu mai vulnerabila, iti spun din experienta. nu iti dau n motive pt care fidelitatea e absolut necesara intr-un cuplu ci iti spun doar sa ai grija de ce ai acum , ca intr-o zi s-ar putea sa iti para rau. mai bine gandeste-te , sau discuta cu sotul tau si da-ti seama ce lipseste din relatia voastra... presupun ca de vina e monotonia care vrei, nu vrei, tot apare intr-o relatie de durata, dar asta nu inseamna ca trebuie sa sarim in patul unui nou barbat de fiecare data. trebuie sa reaprinzi pasiunea de la inceput, si o sa vezi ca si dupa sotul tau se poate sa ti "se aprinda calcaiele " si sa "simti fluturasi in stomac". si nu e adevarat ca iubirea vine si pleaca, asta e o prostie, doar ca apare monotonia in cuplu. eu iti zic sa iti vezi de treaba ta si sa apreciezi ce ai. daca nu vei face asta, cand vei fi singura, macar sa nu iti fie ciuda ca ti-ai pierdut familia, pt ca tu cu capul tau ai ales...
Multumesc pt ca te-ai indurat sa-mi raspunzi! Crezi ca e normala aceasta dualitate? Mariajul merge bine, nu am ce-i reprosa sotului!...Nu vreau sa il parasesc, insa innebunesc atunci cind il vad pe celalat, imi pierd uzul ratiunii!!! Credeti ca se poate sa iubesti doi barbati in acelasi timp? Credeti ca e normal?
vine si pleaca cand vrea . nu conteaza varsta , rasa,,si apropo , chiar si daca esti casatorit,,asa ca , no coment ,, o stiu din exp ,
Va rog mult sa ma ajutati! Cred ca sunt bolnava la cap! Sunt maritata, am un copil si am avut deja o aventura acum citiva ani!...Acum sunt pe cale de a ma indragosti din nou! Ce sa fac??? imi iubesc sotul si copilul si nu vreau sa-i pierd!! Oare nu sunt normala la cap??? Astept un raspuns din partea voastra, caci simt ca innebunesc!!!
multumesc,trebuie sa incerci sa ai un echilibru in viata,sfaturile de la eva.ro sunt binevenite!
Tin sa multumesc tuturor care sunt alaturi de noi si ne arata totusi ca toata viata avem de invatat si nu exista limita de varsta , sa stim si sa ne invete lucruri care tin si de conduita in viata si moral. Mie una ,sunt bucuroasa ca va am alaturi si nu pierd nici un moment sa nu pot invata cate ceva de la voi. VA MULTUMESC, TUTUROR de la www.eva.ro
Posteaza comentariu