Totul a inceput in clasa a 11-a cand am fost impreuna cu un coleg de clasa la munte. Ceea ce pentru mine trebuia sa fie o vacanta frumoasa s-a transformat intr-un cosmar, colegul cu care am ales sa-mi petrec vacanta la munte m-a violat... Nu am indraznit sa povestesc nimanui despre acest "lucru", am pastrat in mine totul...
La cateva zile dupa ce ne-am intors acasa am plecat din nou la niste unchi de-ai mei dintr-un alt oras, pentru a incerca sa ma linistesc... In sfarsit, a inceput scoala, ne-am reintalnit, pentru el nu se schimbase nimic, pentru mine lucrurile stateau foarte rau, ii doream tot raul din lume. Imi schimbase total viata, ajunsesem sa nu pot dormi noptile, sa tremur si sa am multe ticuri nervoase, intr-un timp foarte scurt am ramas fara prieteni, efectiv nu mai acceptam pe nimeni in preajma mea...
Dupa o mai lunga perioada de timp am acceptat sa fiu prietena lui, desi il uram din toata inima... Am recurs la acest gest datorita faptului ca-mi era teama ca o sa-mi "scoata vorbe", lucru de care-mi era teama... Cred ca era obsedat de mine, ma controla noptile, daca plecam undeva fara sa stie el, statea si ma astepta si multe alte chestii...
Eu ajunsesem dependenta de alcool si in noaptea dintre anii 2003-2004 m-am imbatat si m-a batut foarte rau... Dupa aia au urmat alte batai si eu faceam tot posibilul ca parintii mei sa nu suspecteze nimic, ei il credeau baiatul perfect si nu voiam sa le "distrug visul", habar nu aveau prin ce treceam eu...
In prezent avem o relatie, cred ca mai mult sexuala, pentru ca ne despartim foarte des, ma jigneste foarte des, ma loveste... Practic "relatia" nu dureaza decat cateva ore, dupa care iar ne despartim, urmand sa ma caute peste alte cateva zile, pentru "un nou inceput".
Sarbatorile petrecute alaturi de el sunt un cosmar, tot timpul cauta cearta, nu ne putem intelege sub nici o forma! De cate ori ii spun ca vreau sa ma lase in pace, imi spune ca asa va face, dar niciodata nu ma lasa... Eu nu reusesc sa ma inteleg, de ce tot timpul tind sa ma intorc la el. Oare pentru faptul ca a fost singurul barbat din viata mea si mi-e teama sa incep o alta relatie? Habar nu am daca-l iubesc...
Din cauza lui m-am indepartat de toti cei dragi mie, am ramas singura si nu stiu ce sa fac... De cate ori ne "despartim", ii simt lipsa si sunt in stare sa-l iert, indiferent de greselile pe care le face (cum ar fi ultima pentru care l-am iertat: m-a batut de fata cu prietenii lui,la un majorat, mi-a dat sangele si se purta cu mine ca si cu o carpa) si multe altele... Am incercat de cateva ori sa ma sinucid si totul a fost in zadar, nu am puterea necesara pentru a o face... Ma simt un om de nimic si cred ca si el ma considera la fel...Tot timpul cand ne impacam imi spune ca ma iubeste si ca el nu poate trai fara mine,dar niciodata nu a facut un gest care sa ma surprinda, care sa ma faca sa simt ceea ce spune el...
Am nevoie de ajutorul dumneavoastra, sunt disperata... Dati-mi un sfat cu ce-ar trebui sa fac, spune-ti ceva... Va rog!Multumesc!
Claudiu Ganciu - psiholog si psihoterapeut la Centrul de Psihologie de Actiune si Psihoterapie, raspunde:
Iuliana, povestea ta este incarcata de tensiune, de multe intrebari. Am sa incerc sa ma opresc asupra unor puncte pe care le consider ca ar fi de interes. Voi urmari temele care apar in ordinea in care le mentionezi tu.
Violul presupune o incarcatura psihologica foarte mare. In mod normal interventia psihologica pe acest gen de momente este una importanta deoarece exista multe continuturi care constituie un factor important. In mod normal ar trebui sa beneficiezi de o consiliere psiholgica sau de psihoterapie care sa iti permita sa te confrunti cu trairile tale din acest moment. Interventia psihologica ar consta fie in capacitatea ta de a pune in cuvinte ceea ce simti si ai simtit.
O alta forma de interventie consta in infruntarea acestui moment prin catharsis, prin integrarea lui in lumea trairilor tale. Interventia psihologica pe cazurile de viol este importanta atunci cand se intampla.
Faptul ca nu ai putut sa povestesti nimanui despre aceste momente dovedeste nevoia ta de a "incredinta" trairile personale, nevoia de a vorbi si a intelege ceea ce s-a intamplat si ceea ce se intampla in viata ta. Implicit lipsind cuvantul sau integrarea emotionala a momentului, ai trait multe framantari pe care este mai bine sa le dai viata.
A pleca sub forma "vizitei la unchi" este si o forma de evitare a unor stimuli ca si cum ai fugi de ceva care te irita si care iti actualizeaza ceva. Ca si cum ai fugi, dar fuga de obicei nu functioneaza pentru ca este data de trairea interioara si nu de locul geografic unde te afli.
Simptome
Viata ta pare sa se fi schimbat, in sensul aparitiei unor simptome care sa marcheze ceva ce se petrece in tine. Pentru cititori o sa le evidentiez:
Simteai ura pentru el, o stare emotionala intensa, spui ca "ti-era teama sa nu-ti scoata vorbe" si, probabil, ca procesele psihologice care pot explica gestul tau sunt situate pe un plan psihologic si mai adanc pe care poate nu ai avut posibilitatea sa le vezi atunci.
Alcoolul si violenta sunt simptome care s-au impus atat pentru tine cat si pentru cuplul tau.
Relatia cu parintii. In continuare scrii despre parintii tai si despre gandul tau ca nu vrei sa le "distrugi visul". Eu nu pot spune daca acest lucru este bun sau rau dar ceea ce stiu sigur este ca in spatele acestei afirmatii este o motivatie, este o explicatie care este importanta pentru tine ca si pentru oricare alta persoana. Aceasta motivatie a alegerii tale este important sa fie pusa in cuvinte sau adusa in planul intelegerii prin emotie. Relatia cu parintii este importanta tocmai prin intelegerea a ceea ce se intampla.
Relatia cu el este o relatie foarte intensa, cu multe momente de despartire, in care violenta este o trasatura importanta de manifestare a sentimentelor. "Habar nu am daca-l iubesc", scrii tu. Sa fie oare o confuzie a sentimentelor tale? Cand esti cu el suferi, cand esti fara el ii "simti lipsa si-l ierti indiferent de ceea ce face".
Ce simte Iuliana?
Sa ne centram pe ceea ce simti tu. Simti multa confuzie in trairile tale, nu intelegi de ce te comporti asa, simti suferinta, simti durere, te simti singura... simti ca ai nevoie de ajutor.
Ce poti face?
Eu cred ca cel mai bine pentru tine ar fi sa apelezi la un ajutor profesionist. Este dificil pentru o persoana din jurul tau, fie ruda, fie prieten, sa preia continuturile tale, sentimentele tale, povestea ta si sa te ajute cu adevarat.
Faptul ca trairile tale sunt contradictorii este o stare care te impiedica sa fii coerenta in ceea ce faci. Cat timp nu vei accepta ceea ce simti, ceea ce esti cu adevarat nu vei putea sa actionezi intrun mod clar si te vei complace intr-o stare de comportamente contradictorii.
Cheia ajutorului nu consta in a fae ceva fata de prietenul tau, ci fata de ceea ce simti tu. Cand vei clarifica ceea ce este in tine vei putea sa actionezi.
Ce ar fi de lamurit?
Iti doresc sa ai capacitatea de a intelege ceea ce este in tine si sa mergi mai departe in viata cu succese!
Posteaza comentariu