Mamica si necasatorita

In modul de a privi lumea, femeia se confrunta cu doua ipostaze care au o semnificatie foarte mare in campul psihologic. Este pe de o parte ipostaza de "sotie" si cea de "mama". Doua roluri cu ponderi diferite dar care sunt indelung analizate in decursul timpului. Fantezia exprima de multe ori relatia pe care acestea o au cu propriile dorinte. Implicit ambele roluri au legatura cu viata sexuala.

Modelul clasic promovat de societatea traditionala si, in mare parte pastrat si in cea contemporana este cel al continuarii firesti a vietii intr-o continua standardizare - mai intai maritisul, ulterior graviditatea. Casatoria marcheaza in aceasta imagine debutul vietii sexuale si implicit aparitia copilului prin actul sexual cu scop de procreatie.

In societatea de azi s-au inmultit situatiile in care femeia isi creste singura copilul, cu atat mai mult cu cat in Romania cazurile de divort au cunoscut o crestere semnificativa iar aceste divorturi nu au loc numai in contextul unor cupluri fara copii.

Pe de alta parte exista numeroase cupluri care traiesc impreuna, in ceea ce se numeste concubinaj si care au copii. Situatiile tind sa se diversifice foarte mult iar aceasta nu este numai situatia in Romania ci, in ansamblu, in Occident. Societatea occidentala isi dilueaza desatul de mult standardele in ceea ce priveste femeia contemporana. Aceasta diluare nu insemana implicit decat atingerea unui anumit segment al campului psihic, in mare parte destul de superficial.

In esenta problemele legate de "a fi mama fara a fi sotie" raman preocupari autentice chiar la femeile care si-au insusit acest gen de mentalitate deschisa catre toleranta. Desi stii foarte bine ca o asemenea femeie este adaptata social, este integrata, este fericita sau nefericita intr-un grad oarecare, oare care este primul gand in minte care iti trece fulgerator prin minte, prima stare pe care o resimti cand te confrunti cu o persoana "gravida dar nu sotie"?

Daca ai fi foarte atenta la ceea ce se petrece in tine ai observa ca exista o anumita preocupare si, uneori chiar o condamnare. Exista un ceva care vine dincolo de tine, un fel de fulger care trece afectiv si pe care, nu ai timp sa-l localizezi pentru ca el este suficient de "iute". Este o manifestare a ta pe care nu poti sa o simti si sa o traiesti pentru ca nu este ceva pentru care tu esti pregatita.

Situatia poate fi foarte bine inversata la cei care resimt lucrurile "invers". Cei care condamna si care sunt foarte fermi in a considera aceasta un pacat fundamental. Poate ca gandul care le trece prin minte este asociat cu o impresie a lor, ascunsa undeva departe si care se refera la o dorinta mai veche a lor. Femeia fara copii care si-a dorit sa fie mama, intalnind-o pe "mama dar nu sotie", resimte poate condamnare dar si dorinta de a fi si ea ca ea. Insa aceasta dorinta este ascunsa undeva intr-o ceata pentru ca nu vrea sa accepte ceea ce este in ea. Si nu vrea sa accepte pentru ca aceasta dorinta, prin acceptarea sa, ar produce suferinta, o suferinta pe care ar vrea sa o evite. Cum ar actiona aceasta dorinta care este evitata, refuzata? Un exemplu simplu ar fi cel in care condamnarea ar fi mai exagerata decat este cazul.

A fi gravida

Practica de zi cu zi, mi-a permis sa-mi conturez imaginea ca o femeie vrea mult mai mult sa aiba un copil decat sa aiba un sot. Sedintele in care tema maternitatii este pusa sunt destul de frecvente in grupul de terapie iar impactul emotional asupra membrilor grupului este foarte puternic.

Opinia este intarita si de psihologul Anca Munteanu, din cadrul CPAP - Centrul de Psihologie de Actiune si Psihoterapie care, in activitatea sa s-a centrat pe psihoterapia copilului si a lucrat efectiv cu gravide. Dupa opinia sa in aceasta situatie de "gravida dar nu sotie" - "sarcina este dorita inconstient de catre femeie, dincolo de faptul ca sarcina a aparut prea devreme sau intr-un moment nepotrivit. A fi maritata sau nu este un lucru minor din punct de vedere (in)constient."