Se întâmpla în vara lui 2000. Eram amândoi absolvenţi de ASE şi ea era pentru mine cea mai frumoasă dintre "manageriţe". Nu fusese prima mea femeie, nu eram primul ei bărbat. Dar fiecare eram de acord de ceva timp că suntem făcuţi să fim împreună. Şi asta ne propusesem, de îndată ce ni s-ar fi uscat cerneala pe diplome. Nu aveam niciunul familii înstărite, deci nu ne bazam decât pe noi să ne facem un rost. Trebuia mai întâi să ne găsim nişte job-uri. Apoi, toată lumea urma să fie a noastră.
Zis şi făcut, numai că stabilitatea materială nu ne-a adus deloc şi pe aia sentimentală, pe care o credeam subînţeleasă. Cel puţin eu credeam că sunt pentru ea ceea ce era ea pentru mine: raţiunea construirii unui viitor. La numai câţiva ani am descoperit că pentru ea viitorul cu mine includea şi alte variante colaterale. Printre care cel mai bun prieten al meu.
Crina a fost şi cea mai frumoasă mireasă, pe lângă cea mai frumoasă manageriţă. Apoi cea mai frumoasă gospodină, cea mai sexy nevastă, cea mai de încredere prietenă. Nu puteam fi mai fericiţi ca atunci, dovadă că universul a simţit nevoia să ne ia această fericire ca să ne arate că ajunsesem la cel mai bun nivel al vieţii.
Ne găsisem amândoi job-uri bune la Cluj, am închiriat un apartament şi la scurtă vreme după ce ne-am instalat am făcut o mică cununie cu cîţiva prieteni. Nu a lipsit Edy, prietenul meu din copilărie, care întâmplător nimerise tot în Cluj după facultate.
Am devenit încet un trio formidabil, Edy fiind un celibatar înrăit şi un cuceritor redutabil. Mergeam în oraş împreună, eram martori la flirturile lui şi le comentam acid după aceea. Niciodată nu mi-a trecut prin cap cel mai vag gând că Edy s-ar putea da la Crina. Pentru că-l ştiam pe Edy – iar onoarea asta între bărbaţi are o valoare anume - şi pentru că Crina mă iubea. Eram sigur de asta.
Voi femeile, când iubiţi, o faceţi altfel decât noi, mai profund şi pentru totdeauna. Aşa credeam atunci. Mă simţeam chiar un pic vinovat la gândul că bărbatul din mine mai arunca din când în când priviri admirative spre fundurile bombate ale unor colege sau le adulmeca parfumul şi se emoţiona plăcut la unele gânduri ghiduşe.
Aşa au trecut cei mai frumoşi trei ani din viaţa mea. Eram împreună cu femeia iubită, aveam prieteni, cariera era pe un făgaş bun, aveam bani suficienţi cât să nu ducem lipsă de nimic şi eram tineri.
Până într-o altă zi de vară, din 2004, când am venit acasă neanunţat. Fusese prea cald şi la birou se stricase aerul condiţionat. Era o zi mai relaxată şi am plecat spre casă, cu gândul să trec prin piaţă şi să cumpăr ceva bun pentru Crina, s-o aştept de la job şi să petrecem seara în pat, lenevind. Am luat nişte fructe şi o şampanie, nu era nicio ocazie, aşa mi-a venit mie, şi am deschis una. Din dormitor se auzeau gemete şi chicoteli. Am înlemnit. Mi-am dat seama ce se întâmplă, dar nu am vrut să intru acolo, ca să nu rămân marcat pe viaţă de imaginea aia. I-am aşteptat să iasă, pe canapea, în living.
Nu şi-au dat seama că sunt acasă decât după ceva timp, în care Crina a ieşit din dormitor ca să ajungă în bucătărie. Era goală. Când m-a văzut a ţipat scurt şi în loc de altceva şi-a acoperit, cu mâinile goale, câteva părţi din trupul pe care îl cunoşteam pe de rost. El a venit în grabă să vadă ce-i. Am fost la fel de şocaţi amândoi.
În minutele alea lungi în care aşteptam ca soţia mea şi amantul ei să termine, ascultându-le gemetele şi plăcerea, mi-am închipuit zeci de scenarii: că-l voi omorî imediat după, că o voi omorî şi pe ea, că o să-l bat până când o să-l desfigurez. Aveam o dorinţă nebună să bat. Aşa fi lovit orice, cu putere, să mă răcoresc. Dar în niciunul din scenariile astea chipul amantului nu era chipul lui Edy. Pentru că până în ultima clipă am crezut că Edy nu mi-ar face una ca asta.
Edy s-a prăbuşit pe un fotoliu alături şi eram într-o postură ridicolă, dacă n-ar fi fost tragică. Văzută într-un film aş fi râs de faza asta. Ea, stând goală în mijlocul casei, neştiind ce mişcare să facă, amantul la fel de gol, un pic încurcat, pe un fotoliu, eu, îmbrăcat, cu piersicile şi şampania în pungă, strângând cu pumnii baierele pungii.
A fost un lung moment de tăcere, după care Crina a fugit, cu orice risc, în cameră ca să pună ceva pe ea, iar Edy a încercat să redevină ... prietenul meu. Mi-a spus că nu-şi dă seama cum s-a întâmplat, şi că deşi ştie că e de neiertat, mai ştie şi că el e un porc, deci trebuia să mă fi aşteptat oarecum la asta...
Partea aproape de nesuportat a venit de la ea. Care s-a simţit datoare să-mi explice că deşi nu-l iubeşte pe Edy, a făcut-o pentru că simţea nevoia să-ţi dovedească puterea de seducţie. Voia să se ştie încă o femeie cuceritoare, şi cine ar fi putut să-i acorde această dovadă dacă nu cuceritorul şef al Ardealului.O ascultam şi nu pricepeam dacă femeia lângă care credeam că voi îmbătrâni e întreagă la cap sau o luase razna.
În seara aia am decis tot ce avea să urmeze. Mi-am luat un minim de lucruri, m-am suit în maşină şi am plecat în Bucureşti. Aveam un fost coleg de facultate care-ţi deschisese aici o firmă de materiale de construcţie. În 2005-2008 a mers ca pe roate afacerea aia. Mi-am dat demisia pe email de la vechiul job, iar pe Crina şi pe Edy am refuzat să-i mai văd cât am putut. Mi-am închiriat aici un apartament şi o vreme am încercat să uit tot într-o altă viaţă.
Am cunoscut femei, am băut mult, am cheltuit fără măsură. Nu eram eu. După un an de tăcere de ambele părţi Crina a venit la Bucureşti după mine. A încercat să se scuze, să-mi ceară iertare. Totul era penibil. Nu voiam nici s-o iert, nici s-o văd că se umileşte. Iar ea ar fi făcut orice. I-am cerut să plece şi a plecat din nou.
În 2007 am cunoscut o altă femeie. Plăcută, blândă, amuzantă, m-am simţit bine cu ea o vreme. Mă mai liniştisem cu excesele, dar nu eram vindecat de Crina. Nici acum nu sunt, în ciuda câtorva încercări ratate de a o înlocui. Mi-am dat seama în timp că nu o voi putea înlocui niciodată, deşi ea pe mine m-a înlocuit. Nu mai e cu Edy - ştiu asta pentru că şi el m-a căutat – dar nici nu cred că e singură. E o femeie prea frumoasă şi mişto ca să se irosească aşteptându-mă. Iar eu, cu siguranţă nu mă voi întoarce niciodată la ea, cu preţul pe care îl plătesc deja, acela de a nu putea fi niciodată al alteia.
Nota redacţiei. Această poveste este adevărată. Subiectele sunt alese în urma mesajelor trimise la redacţie sau a problemelor ridicate de cititoarele eva.ro pe forumul site-ului. Numele personajelor au fost schimbate din motive ce ţin de protejarea intimităţii celor implicaţi.
Vă rugăm, dacă aţi trecut printr-o experienţă de viaţă puternică şi exemplară şi credeţi că merită să o împărtăşiţi cu cititoarele noastre, scrieţi-ne pe adresa redacţie@eva.ro.
© Copyright:
Poveste adevărată: "Am prins-o cu amantul în pat!"
Se întâmpla în vara lui 2000. Eram amândoi absolvenţi de ASE şi ea era pentru mine cea mai frumoasă dintre "manageriţe". Nu fusese prima mea femeie, nu eram primul ei bărbat. Dar fiecare eram de acord de ceva timp că suntem făcuţi să fim împreună.
Comentarii (17)
„Una din noi e de prisos”, Acum câțiva ani, o prietenă a adus în gașcă o carte. Veche, groasă. Cu o poveste din perioada interbelică, cred eu. O poveste în care ne-am regăsit toate, pe rând. În cel puțin un personaj. Eu cred că m-am regăsit în toate personajele. O poti citi aici:http://www.sidonia.ro/2014/05/una-din-noi-e-de-prisos-roman.html „Una din noi e de prisos”, semnată Catrinel (pseudonimul Sidoniei Drăguşanu), nu este un roman ca oricare altul. Este un roman compus din scrisorile unei fete către prietena ei, scrisori cu întâmplările din viața acestei fete, iubirile și dezamăgirile ei, lucrurile bune și rele care i se întâmplau. La finele cărții există și o scrisoare-răspuns la zecile de epistole. Cred că e genul acela de carte care se plimbă din mână în mână și povestea despre ea se duce mai departe. Nu știu unde a ajuns cartea. Căci nu este o carte care să stea la cineva, e musai să plece mai departe. Nu are nimic siropos în ea, toate epistolele sunt scrise cu o sinceritate dezarmantă, curat. Viața acelei fete este cumva la fel ca viețile noastre, deși ea trăia la 1900 și ceva. Dramele ei au fost dramele noastre. Unele lucruri nu se schimbă niciodată. Cumva, ajungem să fim de prisos într-o relație sau printr-o conjunctură la care nici nu ne-am gândit. Cumva, în timpul vieții, noastre ajungem să fim „cealaltă femeie”, aceea pe care am urât-o așa de tare. Ajungem să iubim iubirea altcuiva. Cred că fiecare dintre noi (cel puțin o dată în viață) a iubit bărbatul altei femei și, tot cel puțin o dată în viață, a pierdut o iubire pentru o altă femeie. www.sidonia.ro
Vad ca aici nu s a mai postat de ceva timp dar se zice ca niciodata nu i prea tarziu desi realitatea contrazice aceasta zicala,mda,cum puteam ajunge sa citesc ceva de genu' decat daca nu trec prin ceva ucigator de dureros. Am avut o relatie cu o frumoasa fata timp de aproximativ 4 ani...am cunoscut o chiar inainte sa plec la facultate.Din pacate eram din orase diferite asa ca a fost sa zicem o relatie in mare la distanta.Nu am facut facultatea in orasul unde era ea,desi ea ma chemase pentru ca stateam cam prost cu increderea intr o persoana desi acum cand ma gandesc poate era mai bine...in fine...timp de 3 ani ne am plimbat cand unul cand altul dintr o parte in alta si facandu ne planuri,vise si crezand ca nimeni niciodata n o sa ne poata despartii(a fost prima relatie serioasa,asa ca va imaginati ca am facut destule si destule prostioare care s-o atinga(copilarii)si nu va ganditi la inselat).Am avut si inca am incredere in ea mai mult decat in mine...De cand am inceput relatia mi a zis ca nu se va desparti niciodata de orasul in care e si acum(mai nou si eu),am inteles si am hotarat ca eu sa vin la ea.Am terminat facultatea si apoi urma sa plec la ea sa ma angajez si sa fim impreuna,sa nu mai existe obstacole intre noi.Dar am fost nevoit sa mai raman cateva luni acasa din cauza anumitor probleme familiale...Intr un final cand m am hotarat sa plec...mi s a spus ca nu mai are rost si ar fi mai bine sa raman acasa...mi a spus ca a inceput sa vorbeasca cu altcineva...nu ma mai iubeste si deja are sentimente pentru acea persoana.Chestia asta m-a "lovit" foarte tare(nu cred ca putea cadea intr un moment mai prost) si mi-a dat ambitia care imi lipsea.Dupa ceva timp mi am facut bagajele si am plecat in orasul unde locuia fara sa i spun(inca tineam legatura "ca amici").M am angajat si i am spus.A ramas socata cand m a vazut(nu intr un mod foarte placut).I am spus ca am venit sa lupt pentru relatia noastra,o iubeam si inca o iubesc mai mult decat pe mine dar mi a spus acelasi lucru...ca totusi exista prea tarziu si nu mai are aceleasi sentimente pentru mine si s a atasat foarte tare de acel baiat desi el este opusul a ce i place ei.De atunci si pana acum(aproximativ 8 luni)am tot incercat sa i demonstrez cat o iubesc si cat de mult inseamna pentru mine dar se pare ca nimic n o poate intoarce din drumul ei...(mi a spus ca stie ca eu sunt barbatul ideal pentru ea,ca nu poate renunta nici la mine dar sunt sentimente prea puternice pentru acel "el")...momentan nu stiu ce sa mai fac pentru ca mi se pare ca i cea mai frumoasa,cea mai gingasa,cea mai tandra,de fiecare data cand o ating raman fascinat de pielea ei,iubesc sa o aud vorbind sa o privesc...niciun sacrificiu n ar fi prea mare pentru,nici macar nu l as putea numi sacrificiu daca l as face pentru ea sau pentru noi doi,dar....nu se mai poate...Sper sa intelegeti ceva din povestioara mea care am scurtat o cat de mult am putut si nici nu sunt un scriitor prea bun probabil si din cauza asta am pierdut o...am vazut ca uneori cuvintele sunt mai bune decat faptele.O seara placuta! Dragos,sper sa ti gasesti ceea ce ti doresti...speranta moare ultima...eu momentan nu stiu ce mai vreau.
stiu ca nu e usor sa treci peste asta mai ales cand acelei persoane i ai daruit tot ce aveai mai bun si toata iubirea ta insa pentru oricine Dzeu a ales o pereche.el le rezolva pe toate.stiu ca e de neertat ceea ce a facut Crina dar ca sa fii cu sufletul impacat iart-o nu zic sa te intorci la ea ci s o ierti.Iti doresc tot binele din lume numai bine si sarbatori fericite.
A fost o singura persoana, un singur barbat pentru care am simtit ceva puternic inca de cand l-am cunoscut fara sa fi vorbit prea multe la inceput, nu din atractie fizica cat dintr-o atractie a personalitatii, cu toate ca era opus mie in acelasi timp era identic mie.Am ajuns dupa cativa ani in care am simtit amandoi acelasi sentiment, sa fim impreuna, a fost o perioada perfecta, nu m-am mai comportat niciodata asa cu un barbat, il respectam maxim, nici vorba de inselat, nu puteam, nu vroiam, stiam sigur ca e singurul pentru care pot simti ce vreau, chiar si in conditia in care nu ar fi avut cum sa afle, nu am vrut sa patez ce simt pentru el, il apreciam.Dupa o perioada s-a schimbat la 180 de grade, a inceput sa numai raspunda la telefon, sa numai revina cu un telefon cu zilele, mereu ocupat, mereu avea treaba, a devenit mai rece, a inceput sa minta, sa ascunda multe.Nu imi placea situatia, eram constienta ca ceva nu este in regula, insa il iubeam prea mult ca sa renunt usor, am incercat sa stau de vorba cu el si dintrodata mi-a spus ca numai are timp de mine, apoi aprofundand discutia, mi-a spus clar si direct ca este tanar, si ca sunt mai multe femei pe lume pe care vrea sa le incerce, sa se culce cu ele, nu poate sa stea intr-o relatie serioasa, fiind doar cu mine, tot ce a spus in ziua respectiva fiind total opusul la ce am trait si ce spunea pana atunci. Tot ca dovada ca il iubeam si era singurul pentru care simteam ca pot trai in viata sentimente atat de intense si un respect fara margini, am incercat pe moment sa ii deschid ochii, ca atat femeile cat si barbatii sunt oameni, diferiti in personalitati, in trasaturi, dar oameni, nu obiecte, si ca ar fi pacat ca pentru cateva experiente sexuale, folosiri, sa strice ceva frumos, ceva ce rar se intampla sa existe intro relatie : si iubire si respect. Am vazut ca nu ii pot deschide ochii, ca este hotarat pe ce doreste, nu avea rost sa mai insistand, tensionand momentu in a il reduce la umilire, ca apoi, din partea lui o continua respingere. L-am lasat sa plece si nu l-am mai cautat. Era constient ce simt pentru el (asta daca putea pricepe) si mai mult de atat nu avea rost sa mai insist. Insa simt ca voi ramane toata viata cu sentimente numai pentru el, nu pot simti pentru nimeni altcineva nici macar jumatate. La el aveam sentimentul ca il cunosc de o viata, cu altii oricat timp ar trece simt ca nu ii cunosc, in timp ce ii cunosc, e greu de explicat sentimentul. Numai reusesc sa am pentru nimeni un respect ce vine din sentimente intense, ci doar un respect pur si simplu omenesc, de bun simt, de caracter, atat. Nu mai simt ca are vreun rost sa fim impreuna cand sunt cu altcineva, nu simt acea compatibilitate intensa, acea nevoie de a avea persoana langa, acel dor de persoana. Nu poti avea aceleasi sentimente pentru toata lumea, sunt constienta, dar e pacat, ca atunci cand se intampla sa intalnesti pe cine trebuie cu inima, sa strice caracterul si influenta tot. Sunt resemnata, mi-am dat seama ca nu are rost sa sper, mai mult rau imi fac, pana la urma a fost libera lui alegere pe care imi convine, nu-mi convine, trebuie sa o respect. Imi continui viata, dar cu regret, simtind in continuare dupa ani de zile aceleasi sentimente la fel de intens pentru aceeasi persoana in timp ce sunt cu altcineva langa mine. Este o experienta urata, dar prostia strica ce e frumos, numai taria de caracter poate salva ceva frumos, multe persoane nu o au, si se complac in idei schimbatoare, in ce face vecinu si turma copiatoare a influentelor..
Com meu este mai degraba in legatura cu un alt com decat cu povestea in sine, dragul meu vreau sa iti aduc aminte ca esti fiul unei tarfe dupa teoria ta si poate intr-o zi cu putin ghinion si cu o urare de la mine vei fi tatal uneia...Sa ai o zi minunata!!...in acesta lume a tarfelor..Enjoy!!!!!
Dragul meu sincer regret dar poate era mai bine sa va inpacati ma gindesc la cit de mult ai suferit si daca a trecut atit de mult timp si nu ai uitato e trist Eu iti doresc din suflet sa cunosti pe cineva si sa faca DUMNEZEU o minune pt.tine sa te indragostesti si sa IUBESTI nu uita nu putem trai fara IUBIRE
Citesc comentarii si plang in hohote de ras ... Timpul le rezolva pe toate ahaha ""'hahahaha"''Nu vei mai iubi pe nimeni ca pe ea """ahahaahha""'" . vei reusi sa o uiti """ahahahaha """" PTR Maria ...Citind comentariul tau :)) imi parea unul bun, chiar foarte bun pana can ai dat citatul ala din biblie ... esti retarada draga mea . mai retarda ca subiectul asta .. In fond si la urma urmei 99% din femei sunt tarfe / se exculd persoanele care au postat aici . Dupa parerea mea cred ca e imposibil ca o femeie sa se culce (fu.a) cu un singur barbat din momentul casatoriei pana la finalul ei Sau in intreaga ei viata .... demonstrat stiintific .....
Ce sa zic ?M'ai cucerit :)) Te iau io !
http://www.studioplay.ro Studio Play este site-ul unde poti invata totul despre video chat! Iti oferim documentatia necesara care sa te ajute sa iti dezvolti cunostintele despre video chat din Romania
@Andreea: ai foarte mare dreptate. Din pacate asa se intampla mereu. Povestea asta imi suna foarte cunoscut deoarece ma regasesc in ea, "personajul" meu fiind a doua iubita. Prietenul meu la fel a fost inselat de fosta lui iubita, dupa 7 ani de relatie. Bineinteles ca nu a uitat-o si nu cred ca o va uita vreodata, chiar daca ea i-a facut diverse lucruri. Nu stiu cum de au un asemenea noroc astfel de *****, sa intalneasca numai barbati sensibili care sa le iubeasca enorm si pe urma sa-i paraseasca iar ei sa sufere in continuare dupa ele... Oricum, parerea mea este ca fiecare am avut in adolescenta/tinerete o iubire care ne-a marcat si de care ne amintim cu placere/tristete (depinde de la caz la caz). In cazul celor triste, nu cred ca se merita sa arunci cu piciorul la prezentul si viitorul alaturi de alte persoane langa care poti sa iti refaci viata si care, cine stie, poate ajung sa fie adevarata dragoste. Astea sunt numai ganduri si obsesii de care nu scapam numai si numai din cauza noastra.
Dragos, sunt femei si femei, caractere si caractere. Si baga la cap, nu exista femeie pe lumea asta sa nu o faca macar o data cu doua persoane diferite. Se prea poate dupa toate intamplate ca ea sa fi putut deveni exact cum credeai tu ca-ti este, fidela. Eu sincer sa fiu, sigur ii mai dadeam si o a doua sansa doar ca acum era ceva mai diferit, o tineam mai distanta, o tratam mai cu indiferenta sa vedem catde mult este dorita ea de mine si cat este dispusa sa faca pentru relatie. @maria Tu esti penibila fata, nu baiatul este obsesiv, nu vezi ca tipul i-a dat "rejected" din secunda doi, nu observi ca si dupoa un an de zile a respinso? Omul a trait o dragoste pasionala la care e normal sa lase urme si nu pe un termen ci pe viata, dar ce sa stii tu....minerva.
urat caracter, foarte urat sa lovesti in cel ranit. Crezi ca el nu si-a dat cu pumnii in cap in toti acesti ani si nu s-a intrebat de ce? Ca nu s-a simtit vinovat pentru fiecare clipa in care madam i-a reprosat ceva? De ce tii sa lovesti?
incearca si cautati alta persoana care sa fie alaturi de tine nu trebuie sa platesti cu pretul fericiri tale pt asta
Te afli in aceasta situatie exclusiv din vina ta. Ca ai baut sau inca mai bei mult, iti torni singur in pahar, daca nu poti sa uiti de Crina de ce ai parasit-o?? De ce trebuie sa inlocuiesti pe Crina cu alta?? Esti incapabil sa realizezi ca fiecare femeie e unica? Incercari ratate !?? spune-mi si mie te rog ce ai facut tu ca sa pastrezi o relatie in afara de a-ti plange de mila? invata sa te respecti si sa intelegi ca o viata nu incepe si se sfarseste cu o relatie. Crina te-a inselat e ok. dar faptul ca nu ai reusit sa treci peste eveniment desi au trecut 7 ani denota un caracter slab care a ignorat una din cele 10 porunci IUBESTE PE APROAPELE TAU CA PE TINE INSUTI si dragule oricine ai fi tu asta nu-i iubire ci obsesie. te rog sa-mi raspunzi la mesaj.
e tare dureros sa vezi ca sunt si barbati buni care nu merita asa ceva si uite ca totusi se intampla..eu sunt sigura ca inca mai ai nevoie de timp sa iti dai seama ca esti un barbat extraordinar din toate punctele de vedere si nu trebuie sa te gandesti la cea ,la cineva care nu stie sa te aprecieze pentru ceea ce esti dar in totalitate :) asa ca ofera-ti timp sa intalnesti o femeie care sa te iubeasca cu adevarat.nu mai incerca sa fugi implicandu-te in alte relatii de care nu esti sigur.lasaa timpul sa iti vindece ranile si cand va fi momentul vei simti.si atunci cu siguranta va veni si femeiea pe care o merriti .mutoot ce e mai bun iti doresc :)
Nu ma asteptam ca un barbat sa gandeasca asa, sa fie asa de sensibil si sincer imi pare foarte rau ca ai incaput pe mainile unei nemernice care nu te-a meritat. Nu inteleg cum toti barbatii intregi la cap ajung sa fie bataia de joc a unor **** iar femeile care chiar isi doresc o familie sufera dupa niste dobitoci afemeiati.
Poate daca mai trece ceva timp ai sa o uiti si chiar daca nu vei mai iubi pe nimeni ca pe ea poate totusi vei gasi pe cineva pe care sa iubesti
Posteaza comentariu