Vinovatia in cuplu

Problemele in cadrul unui cuplu pot fi clare sau neclare. Problemele si dificultatile pot fi vizibile si identificabile sau vagi si necunoscute. Exista o mare varietate de sentimente care actioneaza concomitent in cadrul unui cuplu. Unul dintre ele este "vinovatia". Sntimentul de culpabilitate sau vinovatie actioneaza in diverse moduri si situatii si poate explica multe din starile pe care le simte o persoana sau din ceea ce face in cadrul unui cuplu si in afara lui.

Vinovatia este o stare care desemneaza trairea atasata incalcarii unei reguli, norme, asteptari etc. Oamenii resimt vinovatie atunci cand gresesc, cand au esecuri, cand pierd pe cineva important. Sentimentul de culpabilitate este o stare raspandita si pe care fiecare a cunoscut-o intr-un fel sau altul.

Exemplu

S. face parte dintr-un cuplu de aproximativ 2 ani. Au probleme cateodata, dar lucrurile merg bine, per ansamblu. Simte simpatie pentru partenerul sau, insa, pe de alta parte, simte ca ar vrea mai mult decat ii ofera acesta. Printre altele, simte nevoia sa petreaca mai mult timp cu un prieten comun. De obicei, isi alege acest timp pentru prieten cand partenerul din cuplu este plecat. Partenerul nu are nimic impotriva acestor intalniri, dimpotriva, chiar insista ca ea sa mearga atunci cand grupul de prieteni se intalneste.

S. se simte vinovata pentru ca a inceput sa aiba o relatie "aparte" cu un prieten comun. Nu a verbalizat niciodata prietenului sau altcuiva ceea ce simte pentru acest prieten comun. Doar in cadrul sedintelor de psihoterapie reusea sa dea glas propriilor stari. In viata de zi cu zi, simte ca nu poate vorbi cu partenerul despre prieten, simte ca nu suporta atunci cand cei doi sunt impreuna.

Sentimentul de vinovatie presupune ca ea greseste si simte acest lucru. Dar care este greseala ei? Infidelitate? Nu a facut nimic din ceea ce ar putea fi considerat infidelitate. Are o relatie de amicitie cu un amic caruia reuseste sa-i spuna mai multe, sa se simta mai libera, sa se manifeste mai autentic.

In acelasi timp, simte ca se departeaza de partener. Este mirata ca este tot mai departe de el si nimic nu pare ca o justifica, pentru ca are o relatie aproape perfecta. Partenerul este o persoana speciala, un "om minunat", o persoana calma si blanda.

Confuzia din ea pare a exista, insa este o aparenta, ea stie exact ceea ce simte, dar ar vrea sa simta altfel decat ceea ce simte. Nimic nu pare a-i da voie sa simta ceea ce simte. Este interzis sa simti altceva decat ceea ce este de asteptat sa simti cand esti intr-un cuplu, si anume: "Nimeni nu este mai important pentru sufletul tau decat partenerul."

Vinovatia nu este numai pentru ceea ce ai facut si nu a mers sau este dintr-un oarecare punct de vedere eronat, ci si pentru ceea ce gandesti, pentru fanteziile tale, pentru imaginatia ta, pentru sentimentele tale. Faptul ca ai gandit o relatie cu un partener, ca ai avut o fantezie sexuala cu altcineva poate conduce la un sentiment de vinovatie. Am incalcat un lucru, am incalcat cu mintea ceva. A gandi si a face sunt sinonime pentru copii, si implicit pentru adulti, intr-o lume magica. Iar aceasta lume magica este in fiecare si fiecare are fanteziile sale, pe care le accepta sau nu. Dar fanteziile sunt permise si se pare ca nu toata lumea simte astfel.

S. se simte vinovata pentru ceea ce simte. Este un ceva care este foarte frecvent in aceasta lume. Starile afective sunt foarte frecvente, iar faptul ca "tu simti" este indubitabil. Problema nu este ce simti, ci ce faci cu ceea ce simti.

Rolul psihologului este de a lasa ca ceea ce simti sa prinda contur si sa capete o logica fireasca, iar asta se intampla prin punere in cuvinte si prin lasarea libera a sentimentelor intr-un spatiu securizat. In acest fel se permite intalnirea protagonistului cu propriile trairi, ca si cum ar da viata la ceea ce simte, la ceea ce este.